Camera de comerţ şi industrie (azi, sediul regiei de apă şi canal) are axa centrală deasupra porţii de intrare, ieşită în afara zidului şi se termină cu un timpan trilobat, faţada fiind divizată în câte cinci axe marcate cu ferestre rectangulare, cu colţuri rotunjite.
A doua parte a veacului al XIX-lea şi primii ani ai celui următor (până la declanşarea Primului Război Mondial) au constituit o perioadă în care Oradea a în- registrat o serie de progrese spectaculoase în variate domenii.
Dezvoltarea industriei, creşterea populaţiei, intensificarea vieţii artistice şi culturale, a vieţii so- ciale în ansamblul său au avut repercusiuni multiple, de pe urma transformărilor survenite în acest interval beneficiind, printre altele, şi arhitectura.
Ecartul de timp amintit a coincis din acest punct de vedere cu înlocuirea stilului romantic cu eclectismul (apărut mai cu seamă după 1870), reprezentat de o diversitate de monumente cu caracter laic sau reli- gios.
Ulterior, spre debutul secolului al XX-lea îşi va face apariţia un nou stil, respectiv secessionul, aria de răspândire a acestuia cuprinzând practic întreaga Europă, purtând diferite denumiri: Modern Style în Anglia, Art Nouveau în Franţa şi Belgia, Jugendstil în Germania, Sezession în Austria, Stile Liberty în Italia. În spaţiul românesc, pentru a-l desemna, s-au folosit expresiile Arta 1900 sau Secession.
Despre acest curent arhitectural, specialiştii afirmă că a fost autonom, în pofida originilor sale (parţial identificate şi în eclectism) şi a perioadei scurte de manifestare, fiind caracterizat ca unul de o extraordinară amploare, atotcuprinzător, având meritul de a fi încercat să construiască, după mai multe decenii de domnie a eclectismului, o nouă sinteză modernă a artelor.
Specifice secessionului sunt liniile arcuite, mişcările curbilinii, ondulatorii, care trimit cu gândul la felurite motive vegetale (de exemplu liane, alge etc.), precum şi diversele forme de „pete de panteră” sau de bici, de artă în mod esenţial geometrică, cu forme rectangulare, specifice şcolilor scoţiene, vieneze sau nord-europene.
Fără doar şi poate, imitând explozia şi exuberanţa vieţii urbane de la cumpăna dintre veacuri, secessionul vine să dărâme dogmatismul şi rigorismul din arta şi arhitectura acelor vremi şi ţine să se clădească în jurul unui alt mod de a fi.
Numărul mare al clădirilor în stil secession din Oradea – exemplul clădirii fostei Camere de Comerț – şi importanţa pe care acest stil a avut-o în definitivarea imaginii centrului istoric al urbei sunt în prezent unanim recunoscute, făcând din oraşul de pe malurile Crişului Repede unul dintre cele mai importante centre ale secessionului din spaţiul românesc.
Transformarea clădirii în sediul Companiei de Apă a implicat adaptări structurale care să corespundă nevoilor moderne de funcționalitate, fără a compromite însă integritatea estetică. Acest echilibru între conservare și modernizare este un punct de atracție atât pentru localnici, cât și pentru turiști.
Astăzi, clădirea nu doar că găzduiește operațiuni esențiale pentru infrastructura de apă a orașului, dar servește și ca punct de referință pentru arhitectura adaptabilă și sustenabilă. Inițiativele de conservare și utilizare eficientă a resurselor subliniază angajamentul Oradiei față de patrimoniul său cultural și funcțional.
