Constelatia Hydra este una dintre cele 48 de constelatii cartografiate initial de Ptolemeu si adoptata ulterior de Uniunea Astronomica Internationala. Hydra se intinde pe 1303 grade patrate in cer. Aceasta constelatie contine 17 stele principale in asterismul sau si 75 de stele desemnate Bayer-Flamsteed. Constelatiile care se invecineaza cu Hydra sunt: Antlia, Canis Minor, Cancer, Centaurus, Crater, Corvus, Libra, Leo, Lupus, Monoceros, Pyxis, Puppis, Sextans, Virgo. Situata la sud de planul ecliptic, constelatia Hydra este vizibila pentru toti observatorii aflati la latitudinile cuprinse intre +54 si -83 de grade si poate fi vazuta cel mai bine la punctul culminant in luna aprilie.
Stele importante
Alphard (Alpha Hydrae) este cea mai stralucitoare stea din constelatie. Aceasta este situata la aproximativ 175 ani lumina distanta de Pamant. Stralucind intr-o nuanta fina de portocaliu, aceasta giganta atinge temperaturi de 4000 de grade Kelvin, iar daca s-ar afla in sistemul nostru solar, aceasta ar fi de 400 de ori mai stralucitoare decat soarele. De ce este Alphard unica? Raspunsul consta in continutul sau de bariu. La un moment dat, Alpha Hydrae era si ea o stea binara, dar insotitoarea sa masiva a disparut de mult timp. Alphard a adunat subprodusele de fuziune nucleara ale acesteia si a lasat doar dovezi ale obiectului care a existat odinioara. Beta Hydrae este o stea vizuala dubla de magnitudinea 5. Cele doua stele sunt despartite de aproximativ o jumatate de magnitudine.
Epsilon Hydrae este un sistemul stelar multiplu care contine cel putin cinci stele membre. Steaua principala este o giganta alb-galbuie – aceasta este orbitata de o subgiganta alba care se afla atat de aproape, incat steaua este considerata a fi o binara spectroscopica. Putin mai departe se afla o alta pereche binara, stelele G si F, iar ceva mai departe se afla o stea pitica de clasa M. Lambda Hydrae este o stea vizuala dubla atunci cand este vazuta cu un binoclu, dar este si o binara spectroscopica adevarata.
Gamma Hydrae este situata la aproximativ 132 ani lumina distanta de sistemul solar si straluceste de 105 ori mai puternic decat soarele nostru. In trecutul nu prea indepartat, Gamma Hydrae si-a incheiat fuziunea de hidrogen, ceea ce inseamna ca ar putea avea un nucleu de heliu mort. Care este viitorul acestei stele? Cel mai probabil, aceasta va creste tot mai mare si va deveni tot mai putin luminoasa, pe masura ce nucleul se micsoreaza, apoi se va aprinde pentru a fuziona carbon si oxigen. Cand va face acest lucru, Gamma Hydrae va deveni de sase ori mai luminoasa si de cinci ori mai mare. Aceasta stea are si o insotitoare optica.
La est de Gamma Hydrae puteti gasi steaua R Hydrae. Aceasta este o stea variabila. R Hydrae se afla la 2000 de ani lumina distanta de Pamant. Schimbarile in luminozitatea acestei stele au nevoie de 389 de zile pentru a avea loc, dar atunci cand o fac, acestea nu trec neobservate. Magnitudinea acestei stele sare de la 11 la 3,2. R Hydrae este cea de-a treia stea variabila de tip Mira descoperita si este posibil sa fi fost observata pentru prima data in anul 1662 de catre Johannes Hevelius. R Hydrae este speciala si datorita faptului ca are o “perioada de declin”. In jurul exteriorului stelei se formeaza un invelis de heliu, care asteapta ziua in care va atinge o masa critica si se va aprinde, creand si mai mult carbon si oxigen. Acest eveniment semnaleaza sfarsitul vietii pentru steaua giganta. In cele din urma, straturile se vor extinde pur si simplu in spatiu, iar nucleul de carbon-oxigen va straluci la fel ca o pitica alba.
Obiecte ceresti profunde
Messier 48 este un roi de stele deschis. Acesta a fost descoperit de Charles Messier in 1771 si este cunoscut deasemenea sub numele NGC 2548. Messier 48 are varsta estimata de 300 de milioane de ani si contine aproximativ 80 de stele. Messier 68 este un cluster globular, care a fost descoperit de Charles Messier pe 9 aprilie 1780, dar a fost rezolvat de catre William Herschel. Daca este privit cu ajutorul unui binoclu, Messier 68 va arata ca un cerc mic si pufos, dar telescoapele mai mari vor rezolva acest cluster aflat la 33 000 de ani lumina distanta.
Messier 83 este o galaxie spirala superba, clasificata undeva intre o galaxie spirala normala si o galaxie spirala prescrisa. Telescoapele mari pot dezvalui cel putin trei structuri ale unor brate spirala. Aceasta galaxie contine regiuni de formare ale stelelor si benzi intunecate de praf care urmaresc structura spiralata de-a lungul discului. NGC 3242 este o nebuloasa planetara cu magnitudinea 8, cunoscuta sub numele de “Fantoma lui Jupiter”, datorita dimensiunii sale. Aceasta are o structura de halou dublu, iar steaua centrala are magnitudinea 11. NGC 3621 este o galaxie situata la 3 grade vest-sud-vest de Xi Hydrae. NGC 3923 si NGC 3904 reprezinta o pereche de galaxii care pot fi vazute in acelasi camp de vedere – una este o galaxie spirala, iar cealalta este o galaxie eliptica.
