Creierul se spală în fiecare noapte, o descoperire spectaculoasă versus “spălarea creierului”

Creierul se spală în fiecare noapte – este concluzia la care a ajuns recent o echipă de specialişti în neurostiinte, de la Universitatea Rochester, din Statele Unite ale Americii. Somnul nu înseamnă doar o perioadă de reechilibrare fizică a organismului, ci şi de resetare a unor procese psihice, de regenerare a celulelor nervoase, de consolidare a memoriei.

Nenumărate alte mecanisme subtile, conservate de-a lungul procesului de evoluţie, controlează această funcţie vitală a organismului – somnul – multe dintre ele rămânând încă necunoscute sau explicate doar parţial.

Faptul că, mai ales noaptea, creierul se spală şi că există, la nivelul acestui organ, un fel de “instalaţie” de eliminare a “deşeurilor” produse de neuroni i-a surprins şi pe cercetătorii familiarizaţi cu universul complicat care se ascunde în craniul uman.

Mai mult, în condiţiile în care creierul se spală, la propriu, fără conotaţia din celebra expresie “spălarea creierului”, care trimite spre o cu totul altă semnificaţie, se deschid drumuri generoase legate nu numai de funcţionarea performantă a acestei structuri complexe din fiinţa noastră, dar şi de tratarea unor boli neuro-degenerative, incurabile la momentul actual.

Creierul se spală şi se limpezeşte cu valuri de “apă”

“Valurile” în care se scaldă întregul sistem nervos, de la creier până la capătul măduvei spinării şi în care se elimină toxinele, sunt cele ale lichidului cefalorahidian (LRC). Acesta este un lichid transparent, format din 99% apă, iar restul – glucoză, clorură de sodiu şi proteine.

Lichidul cefalorahidian are rol de protecţie pentru creier împotriva pătrunderii unor substanţe nocive, prin sânge, împotriva traumatismelor (şocuri la care ar putea fi supusă cutia craniană), are rol de transport al substanţelor nutritive şi al hormonilor, reflectă, când este cazul, starea fizio-patologică a creierului (infecţie, inflamaţie etc.).

Descoperirea recentă este că lichidul cefalorahidian are şi un rol fundamental în curăţarea sistemului nervos central de toxine, eliminând moleculele reziduale prin bariera hematoencefalică. Faptul că, în lichidul cefalorahidian, se află produsele reziduale ale activităţii neuronale fusese observat de mai multă vreme, puncţiile lombare permiţând deducerea existenţei unor leziuni în creier.

Ceea ce au evidenţiat specialiştii de la Universitatea Rochester, cu ajutorul unor echipamente optice performante (microscopie cu doi fotoni), este că există un sistem microscopic prin care creierul se spală, format dintr-un fel de “pompă”, care creează un curent în creier, drenând lichidele la periferia cutiei craniene. Ei au numit acest acest mecanism “sistem glimfatic”.

Eficienţa sistemului glimfatic este maximă în timpul somnului, fapt verificat prin experimente cu şoareci de laborator, cărora li s-a injectat, în lichidul cefalorahidian, un colorant, verde, pentru timpul somnului, şi roşu, după trezire. Aşa s-a putut observa că a existat un flux mult mai mare de lichid în timpul somnului, că spaţiile dintre celulele creierului au devenit cu 60% mai largi (celulele micşorându-se cu acelasi procent si revenind ulterior la normal), permiţând fluidului să circule mai uşor.

Cercetătorii făceau şi o comparaţie relevantă pentru o astfel de situaţie, când spaţiile dintre celule se dilată, când creierul se spală este ca atunci când o maşină de curăţat strada lucrează pe timp de noapte şi este mult mai eficientă pentru că drumul nu este circulat.

Câtă vreme creierul se spală, sistemul nervos rămâne sănătos. Tratamentul bolii Alzheimer devine posibil

“Creierul se spală” este o descoperire spectaculoasă, prin care se mai completează o parte din puzzle-ul schiţat în utimii ani – cel al mecanismului care leagă somnul cu memoria şi cu diverse maladii, inclusiv boala Alzheimer.

Descoperirea că, în timpul nopţii, creierul se spală aduce un plus de informaţie şi pentru dezlegarea misterului somnului, esenţial pentru toate vieţuitoarele. Era un adevăr demonstrat demult că somnul ajută la refacerea organismului şi la consolidarea memoriei şi se intuia, în acelaşi timp, că trebuie să mai fie ceva, la fel sau chiar un motiv şi mai important pentru care somnul este indispensabil unei vieţi sănătoase. Acest “ceva” acum este cunoscut – când dormim, creierul se spală pentru a elimina toxinele prin sistemul glimfatic.

Este, de asemenea, pentru prima dată când se demonstrează că activitatea electrică a creierului poate determina fluxul lichidului cefalorahidian în timpul somnului.

Importanţa acestei descoperiri despre felul în care creierul se spală poate conduce la găsirea unor tratamente noi pentru bolile provocate de acumularea anormală a unor toxine la nivelul sinapselor, precum peptida beta amiloidă, care stimulează sinteza proteinei Dkk1, ca în cazul bolii Alzheimer. Proteina Dkk1 împiedică sinapsele să-şi îndeplinească rolul de comunicator între neuroni, situaţie care poate să intervină din pricina vârstei sau a unei vătămări.

Până la descoperirea faptului că, noaptea, creierul se spală şi, în mod normal, elimină şi acumulările de peptidă beta amiloidă, s-au făcut paşi timizi în tratamentul bolii Alzheimer, cum ar fi experimentele unor cercetători britanici care au descoperit un anticorp care să neutralizeze funcţionarea proteinei Dkk1.

Dar experimentele sunt încă într-o fază incipientă. Acum specialiştii speră că vor găsi o modalitate de a stimula fluxul acestor lichide, în scopul eliminării substanţelor toxice, responsabile şi de alte afecţiuni ale creierului, precum scleroza multiplă, accidentele vasculare cerebrale, leziuni traumatice ale creierului etc.

“Maşina de spălat” a creierului este sistemul glimfatic – studii recente

Aproape în acelaşi timp cu rezultatele cercetărilor de la Universitatea Rochester, din SUA, Kari Alitalo, doctor, profesor şi cercetător la Universitatea din Helsinki, Finlanda, a publicat un studiu pe aceeaşi temă – despre rolul reţelelor limfatice din creier.

Nimeni nu s-a îndoit până acum, spune Kari Alitalo, că reţelele limfatice, care transportă celulele sistemului imunitar în organism şi evacuează toxinele, nu se extind şi la creier. Aşa credea toată lumea, de peste 300 de ani, subliniază doctorul finlandez.

În urmă cu trei ani, el a decis să insiste pe harta sistemului limfatic şi a introdus în corpul unor şoareci de laborator o genă fosforescentă de meduză, ale cărei vase limfatice se luminau când erau expuse la o lumină de o anumită lungime de undă. Astfel a observat ceva care strălucea în creierul şoarecilor. Iniţial a crezut că este o greşeală în experiment, dar l-a repetat şi a observat acelaşi lucru – vasele limfatice ajungeau la creier.

Kari Alitalo însuşi recunoştea că descoperiri majore despre anatomia de bază a corpului uman sunt rare în secolul al XXI-lea. Dar ceea ce a descoperit el este o deschidere către o cale cu totul nouă – creierul este conectat la sistemul limfatic si se spală în fiecare noapte. Iar “maşina de spălat” este sistemul glimfatic.

Cercetătorii au identificat două sisteme de vase: unul care înconjoară creierul şi celălalt in interior. Primul este numit “sistem limfatic al creierului”, al doilea este “sistemul glimfatic”, care elimină deşeurile metabolice.

În plus, absenţa somnului, având în vedere aceste noi descoperiri, ar duce la o “autodevorare” a creierului şi la apariţia unor boli grave, tocmai pentru că ar dispărea capacitatea creierului de a se spăla de toxinele acumulate.

“Creierul se spală” versus “spălarea creierului”

Între descoperirea recentă, pe care oamenii de ştiinţă nici măcar nu au bănuit-o până acum, că, în mod constant, creierul se spală – condiţie esenţială pentru sănătatea fizică şi mentală – şi expresia “spălarea creierului” distanţa este enormă.

La modul general, “spălarea creierului” se referă la modificarea controlată a felului în care o persoană gândeşte, modificarea convingerilor, a credinţelor, a emoţiilor, a comportamentului, prin diverse tehnici psihologice.

Expresia “spălarea creierului” este traducerea literală a unei expresii chinezeşti – “xǐ nao” – care denumea procesul de reeducare pe care l-a pus în practică Partidul Comunist Chinez, începând cu anul 1949, după victoria în războiul civil. Termenul oficial era “szu-hsiang kai-tsao” – “remodelare ideologică”/”reformă ideologică”.

Termenul american pentru “spălarea creierului” – “brainwashing” – a fost utilizat prima dată în cadrul companiei General Electric, după ce au lansat pe piaţă primele televizoare. S-a creat atunci, în interiorul companiei, un birou de cercetare despre efectele acestei noi invenţii – televizorul – asupra undelor alfa ale creierului.

Tehnica “spălării creierului” sau “persuasiunea coercitivă” a fost aplicată şi pe prizonierii de război, de exemplu, în contextul războiului dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, în timpul altor războaie de pe mapamond, în cadrul regimurilor totalitare, în organizaţiile teroriste, pentru a manipula indivizi şi colectivităţi.

În principal, pentru a se ajunge la un control total asupra unui individ, pentru a se obtine ce se numeşte “spălarea creierului”, sunt parcurse mai multe etape: remodelarea comportamentului, restructurarea gândirii, redefinirea structurii emoţionale.

Printre tehnicile aplicate frecvent pentru “spălarea creierului” se numără: izolarea fizică, psihică şi socială a individului, controlul şi manipularea informaţiilor, apelul la minciună şi înşelătorie, pentru a diminua capacitatea critică şi posibilitatea de a alege a celui vizat, crearea unei stări de dependenţă emoţională faţă de un lider sau o altă persoană, vulnerabilizarea continuă a individului respectiv, din toate punctele de vedere.

În epoca actuală, dacă nu este vorba de probleme medicale, care să altereze funcţionalitatea creierului în procesarea informaţiilor, “spălarea creierului” îmbracă forme mai subtile. Unele tipare comportamentale oferite opiniei publice prin mass-media, mesaje subliminale, reclame, clamarea insistentă a unor pseudo-valori etc. pot conduce la schimbarea felului de a gândi, a comportamentului, atunci când personalitatea unui individ este vulnerabilă sau când educaţia este deficitară.

Evident, între creierul care “se spală” şi “spălarea creierului” asemănarea este doar de formă lingvistică. Semantic, distanţa este enormă. Capacitatea creierului de se “curăţa” de reziduuri face parte din complexitatea şi miracolul fiinţei umane, “spălarea creierului” este doar un fel parşiv al unora pentru a-i controla pe alţii. Un creier bine îngrijit şi care mai ştie şi să se îngrijească singur nu va obosi niciodată.