Creierul uman este capabil de ecolocatie

Ecolocatia este modalitatea de orientare a unor organisme, in mediul inconjurator, cu ajutorul ultrasunetelor, care sunt reflectate de diverse obstacole (obiecte, alte vietuitoare). Se stie, de exemplu, ca aceasta capacitate este extrem de dezvoltata in cazul delfinilor, al liliecilor, dar se pare ca nu lipseste nici in cazul omului, chiar daca se manifesta la un nivel mai scazut. Multe persoane nevazatoare se deplaseaza interpretand ecoul ultrasunetelor, putand identifica, intr-un mod destul de corect, pozitia si, uneori, dimensiunea si miscarea obiectelor din apropiere. Ecolocatia, la oameni, functioneaza dupa principiul sonarului (aparat utilizat de catre navigatori pentru detectarea obstacolelor in apa).

Deoarece fenomenul a putut fi sesizat nu numai in cazul nevazatorilor, care si-au dezvoltat, din necesitate si intuitiv, aceasta capacitate, oamenii de stiinta au devenit, in ultimii ani, din ce in ce mai preocupati de studierea ecolocatiei la om. In luna mai 2011, o echipa de cercetatori canadieni, de la Universitatea Western, din Ontario, a publicat un articol referitor la felul in care ecolocatia poate functiona, la oameni, gratie unui « clic palatal », un sunet rezultat prin lovirea limbii de cerul gurii. Cu ajutorul unor scannere, s-a observat ca, in asemenea imprejurari, la nivelul creierului creste activitatea nervoasa nu in regiunile responsabile de auz, ci in cele legate de activitatea vizuala, in rest mecanismele ramanand aceleasi.

Studiile sunt interesante nu numai pentru ca au evidentiat alte latente ale creierului uman, dar si pentru ca deschid noi cai de cercetare, utile nevazatorilor, precum si oamenilor fara aceasta afectiune. Mai mult, ecolocatia s-a dovedit a fi o capacitate care se poate dezvolta prin antrenament. Exersarea ecolocatiei timp de doua saptamani, cate doua ore pe zi, ne poate face capabili (pe oricare dintre noi) sa recunoastem (fara perceptie vizuala) existenta unui obstacol in apropiere.

Pana la urma, ceea ce demonstreaza aceste studii recente si altele similare este ca omul, in urmatoarele decenii se va afla in fata unor mari provocari, acelea de a-si (re)descoperi si recupera capacitati (nu numai ecolocatia) pe care le-a avut candva, in timpurile indepartate, sau care exista latent, in fiinta sa, dar pe care nu a stiut niciodata sa le stimuleze si sa le valorifice.