Oamenii de stiinta afirma, de multa vreme, fara ezitare, ca structura cea mai complexa, din universul pe care il cunoastem noi, este creierul uman, iar cercetarile din ultimii 10 – 15 ani aduc noi si noi dovezi in sprijinul acestui adevar. Inainte de anii 1990, ideea plasticitatii corticale si neuronale, care permite recuperarea si regenerarea functiilor sistemului nervos, era respinsa total, chiar daca, in urma cu 30 de ani, doi medici necunoscuti reusisera sa isi salveze tatal, profesor de dans, paralizat in urma unui accident vascular cerebral, tocmai datorita acestei caracteristici extraordinare a creierului, desi toti ceilalti specialisti il condamnasera definitiv, cu diagnosticul lor. Dupa moartea tatalui lor, multi ani mai tarziu, la autopsie, cei doi medici (fiii bolnavului) au constatat ca functia nervilor distrusi de accidentul vascular fusese preluata de alte legaturi neuronale ramase neatinse, astfel ca profesorul, dupa exercitii indelungate, reusise sa danseze din nou.
Desigur, fiecare parte a creierului este specializata pentru anumite functii (vaz, auz, vorbit etc.), dar aceasta « repartizare » se poate modifica, in caz de urgenta si de motivatie puternica, o zona fiind capabila sa preia functiile celeilalte. Demonstratia cea mai frapanta a fost facuta cu ajutorul unor aparate care au permis unor nevazatori sa « vada » cu limba sau cu pielea, stimuland, prin intermediul unor pixeli emisi de o camera, zona din creier destinata perceptiilor tactile. Este adevarat ca deplasarea de functionalitate nu este usoara, dar important este ca devine posibila, prin multa determinare din partea pacientului.
Cu greu ne putem imagina, dar creierul nostru are miliarde de neuroni, fiecare realizand mii de conexiuni, asistate de miliarde de celule gliale (aflate in tesutul de sustinere a elementelor sistemului nervos), despre care, multa vreme, s-a crezut ca nu sunt importante. De exemplu, simplul gest de a inchide ochii si de a te gandi la o persoana draga antreneaza o retea de cateva zeci de milioane de neuroni. Se mai stie acum, cu certitudine, ca, daca pierdem un neuron pe secunda, alti neuroni se nasc, chiar si la persoanele adulte, intr-o anumita zona, de unde migreaza in tesutul cerebral. Nu ar fi suficienta nasterea unor noi neuroni fara capacitatea acestora de a stabili conexiuni, iar conexiunile sunt stimulate de o gama intreaga de trairi si activitati : afectiune, dorinta de a face ceva, de a progresa, de a crea, intrebari, reflectii, vointa, curiozitate etc. Orice experienta fizica, emotionala sau mentala ne remodeleaza reteua neuronala. Un neuron moare mult mai repede daca nu este « utilizat », decat din alte cauze cum ar fi varsta, stresul, bolile, poluarea etc. In sustinerea acestei realitati a creierului nostru, specialistii aduc ca argument si faptul ca, de exemplu, copiii abandonati dezvolta atrofii cerebrale, revenindu-si in conditii de viata normala, cand sunt inconjurati cu dragoste si atentie.
Un alt adevar confirmat este si acela ca, intr-adevar, doar 1% din capacitatea creierului este folosita « constient », ceea ce nu inseamna ca restul este « inutil ». Dimpotriva, creierul lucreaza !00%, restul de 99% fiind antrenat in reformatarea, fara intrerupere, a retelelor neuronale. S-au facut mai multe experimente in scopul identificarii activitatii « ascunse » a creierului (99%), a subconstientului cerebral, plasand sub un scaner mai multe persoane, care au fost invitate sa nu se gandeasca la nimic, in rastimpul respectiv. Intrebate ulterior ce au resimtit, acestea au marturisit ca au perceput diverse sunete sau imagini, cei din prima categorie avand o plasticitate mai mare a creierului. De asemenea, s-a verificat, tot prin experiment, ca, in timp ce partea stanga a creierului coordoneaza functiile constiente superioare (limbajul, analiza, constiinta de sine), partea dreapta coordoneaza functiile subconstiente – sensibilitatea, intuitia, sentimentul participarii la miracolul existentei etc.
Cercetarile pe acest drum sunt abia la inceput si, probabil, secolul al XXI-lea va rasturna multe dintre teoriile acceptate pana la acest moment.
Cum poate fi mentinut creierul uman in forma maxima ?
Neurologul Michael Mezernich, profesor la Universitatea California, din Statele Unite ale Americii, care si-a petrecut intreaga viata luptand impotriva deficientelor mentale si a bolilor degenerative, considera ca activitatea creierului poate fi stimulata, constant, prin cateva procedee :
- Invatarea permanenta, de-a lungul intregii vieti, a unor lucruri noi, in domenii noi, si prin metode diverse ;
- Evitarea poluarii sonore ;
- Acceptarea faptului ca medicamentele neurochimice pot sa ajute, dar nu inlocuiesc eficienta exercitiilor, a antrenamentului mental zilnic ;
- Constientizarea faptului ca tensiunea, diabetul si colesterolul sunt dusmanii cei mai de temut ai plasticitatii neuronale ;
- Crearea unor obiceiuri legate de alimentatia sanatoasa, cu antioxidanti (fructe, legume, peste), de activitatea fizica, de stari de calm, empatie, bucurie, care sunt excelenti stimulatori ai activitatii neuronale.
