Bineînțeles (scris intr-un cuvânt), din punct de vedere morfologic, este un adverb, cu sensul desigur, fără îndoială, firește. Este un cuvânt compus din bine + înțeles, mai exact, un calch lingvistic, după francezul bien entendu (calch lingvistic este procedeul de îmbogățire a vocabularului care constă în copierea structurii unui cuvânt dintr-o altă limbă și traducerea integrală sau parțială a elementelor componente).
Bineînțeles, ca adverb, poate să apară în contexte precum: Bineînțeles că voi sosi la timp ! / Voi accepta propunerile voastre, bineînțeles ! etc.
Bine înțeles se scrie în două cuvinte când are înțelesul de priceput bine, caz în care este vorba de structura bine (adverb) + înțeles (participiul verbului a înțelege). Exemplu: Pentru că a fost explicat corect, acest lucru a fost bine înțeles de către toți / E preferabil să te faci bine înțeles, decât să provoci confuzii etc.
În ambele situații – bineînțeles, bine înțeles – înțeles se scrie cu î (nu cu â), chiar și atunci când se află în interiorul cuvântului, deoarece se respectă grafia termenilor din care s-a format noul cuvânt.
Explicații și exemple
Diferențierea între bineînțeles și bine înțeles este subtilă dar importantă. Bineînțeles este folosit pentru a exprima o evidență sau o acceptare fără rezerve, indicând că ceva este înțeles de toți. Pe de altă parte, bine înțeles poate fi utilizat în contexte unde bine califică modul în care ceva este înțeles sau realizat. Înțelegerea și aplicarea corectă a acestor forme îmbunătățește precizia și claritatea comunicării.
Eu, la scoala, nu am invatat „bineinteles” sau „bine inteles”, sa fie clar! Eu am invatat „binenteles”. Si asta e forma corecta. Ca daca ne luam dupa toti marii „profesori” de azi, care habar nu au sa scrie, daramite sa mai si citeasca, cu facultati facute dupa ’89, apai nu ma mir de ce nu stim sa scriem. Ati vazut ce note se iau la definitivate?