Când este vorba de scrierea cuvântului din titlul articolului, mulţi ezită intre între cele două forme (cu un –i sau cu doi –i) –“cunoştiinţă” sau “cunoştinţă”, fapt generat, probabil, de asemănarea, din punctul de vedere al structurii fonetice, cu substantivul conştiinţă. Dacă, într-adevăr, conştiinţă (sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existentă) se scrie cu doi –i, singura formă corectă pentru cuvântul din titlu este cunoştinţă (cu un –i), plural cunoştinţe, sensul termenului fiind: 1. Cunoaştere (2). Expr. A avea (sau a lua) cunoştinţă de ceva = a şti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoştinţa cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoştinţa publică = a da de ştire tuturor. În cunoştinţă de cauză = cunoscând bine ceva; Facultatea de a simţi, de a primi impresii din afară. Expr. A-şi pierde cunoştinţa = a nu mai şti de sine, a leşina. (Rar) A-şi veni în cunoştinţă = a se trezi din leşin.  (Rar) Minte, raţiune. 2. (La pl.) Totalitatea noţiunilor, ideilor, informaţiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaşte. Expr. A face cunoştinţă cu cineva = a lega relaţii sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoştinţă cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulţumire, recunoştinţa (DEX).

Citește și:  Ce înseamnă şi care este sensul expresiei “A fi sărac cu duhul/Fericiţi cei săraci cu duhul”?

Scrierea cu un –i a cuvântului cunoştinţă este justificată de faptul că este un derivat, de la verbul a cunoaşte, cu sufixul –inţă (după modelul fr. connaissance).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.