Cordon-bleu sau gordon bleu? Chiar dacă această structură lingvistică, împrumutată din limba franceză, nu este înregistrată în dicţionarele româneşti, în uzul limbii este prezentă şi, probabil, mulţi vorbitori de limba română o cunosc şi o utilizează, de vreme ce este denumirea unui preparat culinar apreciat în bucătăria internaţională şi pe care îl putem găsi şi în meniurile restaurantelor româneşti.

Pe Internet, fie că este vorba de meniurile de Catering, de ofertele restaurantelor sau de reţete culinare, vom găsi nenumărate titluri de felul: “Gordon/Cordon bleu la grătar/Meniu Gordon/Cordon bleu/Reţete Gordon bleu/Cordon bleu/Caserola de Gordon/Cordon bleu” etc. Asadar, care este varianta corectă?

Cordon-bleu

Singura formă corectă este cordon-bleu, aşa cum figurează în dicţionarele franţuzeşti, limba din care a fost preluat acest substantiv compus, care s-a internaţionalizat. Apariţia variantei incorecte – gordon bleu – se explică, probabil, prin confuzia care s-a făcut, la un moment dat, între numele unui foarte cunoscut “chef” bucătar, Gordon Ramsay – patron al unui celebru lanţ de restaurante din Londra, care îi poartă numele, autor al unei cărţi cu specific gastronomic – “Playing with fire”.

Cordon-bleu este un preparat din escalop (felie subţire de carne) de vită, pui sau curcan, ca un şniţel, umplut cu şuncă şi brânză, pâine prăjită şi rulat. Originea acestui preparat culinar se leagă de şniţelul vienez şi a apărut pentru prima dată în titlurile de reţete la jumătatea secolului trecut.

Citește și:  Cum este corect – deseară sau diseară?

În privinţa originii acestui substantiv compus (care, tradus literal, înseamnă “panglică/cordon albastru”), există mai multe variante. Denumirea cordon-bleu poate veni de la faptul că bucătarii italieni, de exemplu, foloseau de o sfoară de culoare albastră pentru a lega escalopul, pentru ca umplutura să nu dea pe dinafară în timpul preparării.

Cordon-bleu

Altă explicaţie este că denumirea cordon-bleu a fost dată după titlul onorific primit de bucătarul care a inventat această reţetă. De altfel, acesta este un alt sens (în realitate, primul) pentru cordon-bleu – marcă a excelenţei în gastronomie, titlu onorific acordat unui ”chef” bucătar recunoscut în breaslă.

Potrivit Dicţionarului Larousse Gastronomique, “Cordon-bleu” denumea iniţial panglica albastră purtată de membrii celui mai înalt ordin de cavaler, în Franţa – L’Ordre des chevaliers du Saint-Esprit – instituit în timpul regelui Henri III, în 1578. Până la Revoluţia franceză, din 1789, “Cordon-bleu” era cea mai înaltă distincţie, înlocuită ulterior cu Legiunea de Onoare. Analogia de titluri a apărut, probabil, datorită asemănării între panglica albastră purtată pe vremuri de cavaleri şi panglicile, în general albastre, ale sorţului purtat de bucătari.

Am putea spune, de exemplu, pentru a exploata ludic intregul câmp semnatic al acestui substantiv: In câteva secole, “cordon-bleu” a străbătut drumul de la cavalerii Ordinului Saint-Esprit, la chef bucătar, rămânând mereu ceva de “bon ton”, ori prin culoare, ori prin gust.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.