„Cordon-bleu” sau „gordon bleu”? Chiar dacă această structură lingvistică, împrumutată din limba franceză, nu este înregistrată în dicționarele românești, în uzul limbii este prezentă și, probabil, mulți vorbitori de limba română o cunosc și o utilizează, de vreme ce este denumirea unui preparat culinar apreciat în bucătăria internațională și pe care îl putem găsi și în meniurile restaurantelor românești.
Pe Internet, fie că este vorba de meniurile de catering, de ofertele restaurantelor sau de rețete culinare, vom găsi nenumărate titluri de felul: „Gordon/Cordon bleu la grătar/Meniu Gordon/Cordon bleu/Rețete Gordon bleu/Cordon bleu/Caserola de Gordon/Cordon bleu” etc. Așadar, care este varianta corectă?
Expresia Cordon Bleu a devenit sinonimă cu excelența în bucătărie, referindu-se la un standard înalt de pregătire culinară. Originile termenului se întind înapoi în istorie, făcând referire nu doar la faimoasa șnițel împănat, dar și la un ordin de cavaleri renumit pentru abilitățile și distincția lor. Acest context istoric adaugă o stratificare de semnificație la modul în care interpretăm și folosim termenul în zilele noastre.
Este important să ne amintim că limbajul culinar, ca orice alt domeniu de specialitate, este plin de termeni care au evoluat de-a lungul timpului, adaptându-se la schimbările culturale și lingvistice. Cordon Bleu, folosit în mod corect, nu doar că îmbogățește discursul culinar, dar reflectă și o apreciere pentru tradiție și calitate.
Dacă dorești să afli mai multe despre corectitudinea lingvistică și adaptările în limbaj, îți recomand să vizitezi Cum este corect: cunoștință sau cunoștiință. Acest articol îți va oferi o perspectivă mai largă asupra modului în care cuvintele se schimbă și se adaptează în timp, ajutându-te să înțelegi mai bine și alte aspecte ale limbii române.
Singura formă corectă este „cordon-bleu”, așa cum figurează în dicționarele franceze, limba din care a fost preluat acest substantiv compus, care s-a internaționalizat. Apariția variantei incorecte – „gordon bleu” – se explică, probabil, prin confuzia care s-a făcut, la un moment dat, între numele unui foarte cunoscut „chef” bucătar, Gordon Ramsay – patron al unui celebru lanț de restaurante din Londra, care îi poartă numele, autor al unei cărți cu specific gastronomic – „Playing with fire”.
Cordon-bleu este un preparat din escalop (felie subțire de carne) de vită, pui sau curcan, ca un șnițel, umplut cu șuncă și brânză, pâine prăjită și rulat. Originea acestui preparat culinar se leagă de șnițelul vienez și a apărut pentru prima dată în titlurile de rețete la jumătatea secolului trecut.
În privința originii acestui substantiv compus (care, tradus literal, înseamnă „panglică/cordon albastru”), există mai multe variante. Denumirea cordon-bleu poate veni de la faptul că bucătarii italieni, de exemplu, foloseau de o sfoară de culoare albastră pentru a lega escalopul, pentru ca umplutura să nu dea pe dinafară în timpul preparării.
„Altă explicație este că denumirea cordon-bleu a fost dată după titlul onorific primit de bucătarul care a inventat această rețetă. De altfel, acesta este un alt sens (în realitate, primul) pentru cordon-bleu – marcă a excelenței în gastronomie, titlu onorific acordat unui „chef” bucătar recunoscut în breaslă.
Potrivit Dicționarului Larousse Gastronomique, Cordon-bleu denumea inițial panglica albastră purtată de membrii celui mai înalt ordin de cavaler, în Franța – L’Ordre des chevaliers du Saint-Esprit – instituit în timpul regelui Henri III, în 1578. Până la Revoluția franceză, din 1789, „Cordon-bleu” era cea mai înaltă distincție, înlocuită ulterior cu Legiunea de Onoare. Analogia de titluri a apărut, probabil, datorită asemănării între panglica albastră purtată pe vremuri de cavaleri și panglicile, în general albastre, ale sorțului purtat de bucătari.
Am putea spune, de exemplu, pentru a exploata ludic întregul câmp semnatic al acestui substantiv: În câteva secole, „cordon-bleu” a străbătut drumul de la cavalerii Ordinului Saint-Esprit, la chef bucătar, rămânând mereu ceva de „bon ton”, ori prin culoare, ori prin gust.”
