Dacă cineva se va mira în legătură cu întrebarea din titlul articolului – Cum este corect – ieu, iel, ia, iei, iele sau eu, el, ea, ei, ele, ieste sau este? – răspunzând pe loc că, evident, corecte sunt variantele  eu, el, ea, ei, ele, este, trebuie să subliniem faptul că ne aflăm în faţa unei situaţii în care răspunsul este mai nuanţat, vizând, pe de o parte, scrierea, şi, pe de alta, pronunţia acestor cuvinte.

Mai exact, forma corectă, în scris, a acestor cuvinte, este, într-adevăr, eu, el, ea, ei, ele, este, dar a le pronunţa în felul acesta, cu un e sec, bine marcat, ar fi un caz de hipercorectitudine, ceea ce, în lingvistică, este o greşeală. Aşadar, pronunţia corectă va fi cu un i scurt (adică un e « înmuiat ») – ieu, iel, ia, iei, iele, ieste.

Excepţie face de la această regulă situaţia în care « eu » se foloseşte substantival, de exemplu : Eul meu profund îmi spune unde am greşit/Versurile acestea se construiesc în jurul imaginii eului liric etc.

Citește și:  Cum este corect – constitue sau constituie, atribue sau atribuie?

Atenţie ! În toate celelalte cazuri, e, la început de cuvânt, se pronunţă curat (nu ie) – epoca, existenţa, emoţie, enunţ, exerciţiu etc.

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.