In DEX (Dictionarul explicativ al limbii romane), lucrare de referinta in privinta normarii limbii romane, sunt acceptate ca fiind corecte ambele forme, recomandandu-se, totusi varianta Isus (in loc de Iisus) si Hristos (in loc de Cristos). Fiind vorba, insa, de figura centrala a religiei crestine, simbol incarcat de atatea profunde semnificatii, trebuie luata in considerare, in privinta numelui, si opinia celor care au studiat textele sacre, implicit etimologia numelui Fiului lui Dumnezeu.

Chiar daca limba romana este de origine latina, textul Evangheliilor a ajuns la noi, in limba greaca (asa cum s-a intamplat si in aproape toate culturile occidentale) si, in plus, in perioada Evului Mediu, limba oficiala, din Tara Romaneasca si Moldova, a fost limba slavona, in aceasta limba traducandu-se majoritatea cartilor religioase, ceea ce explica si anumite influente legate de pronuntia si grafia unor cuvinte.

In textul Evangheliilor, in limba greaca, numele Mantuitorului este Ιησούς Χριστός (prenumele Ιησούς provenind din vechiul cuvant ebraic Ieşua, care a avut, initial, drept corespondent, in greaca, pe Iason, nume pe care traducatorii Septuagintei (Cartile Vechiului Testament) l-au transformat in Iesous, pentru a-l deosebi pe Fiul lui Dumnezeu de alte persoane care purtau acelasi prenume.

Citește și:  Cum este corect – “prooroc” sau “proroc”?

Hristos vine din ebraicul „משיח” („maşiach” – Mesia), cu sensul de „Cel Uns”, avand drept corespondent, in greaca, pe „hrio” (a unge). In latina, Iesous Hristos a fost transcris ca Iesus Christus.

In limba romana, sub influenta limbii slavone, sunetul ηησούς), din limba greaca (transcris in latina ca eIesus) a fost redat prin iIisus (cei doi i pronuntandu-se in hiat, adica accentuat, in silabe diferite – I – i – sus).

Asadar, chiar daca, din punct de vedere lingvistic, Iisus Hristos si Isus Cristos (aceasta a doua forma aparand sub influenta limbii latine) sunt acceptate, ambele, ca forme corecte, se recomanda, totusi, varianta Iisus Hristos, cea fidela etimologiei numelui si care reflecta grafia si sonoritatea limbii grecesti, in care a fost scrisa prima Evanghelie a Sfantului Apostol Marcu, si a unui nume unic in cultura Crestinatatii, cel al Mantuitorului. 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

1 COMENTARIU

  1. Controverse au existat si la rusi. Reforma Patriarhului Nikon (1605-1681) a impus folosirea formei “Iisus”, forma recomandata si de mitropolitul Fotie (1516-1530), precum şi de teologul Maxim Grecul, desi credinciosii de rit vechi (staroverii) s-au opus. Este bine ca ortodocsii sa scrie “Iisus”, iar catolicii, greco-catolicii si altii sa scrie “Isus”, asa cum s-au obisnuit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.