Cum este corectIn limba romana, verbele, in functie de terminatia de la modul infinitiv (forma in care sunt consemnate in dictionare), se grupeaza in patru conjugari. Conjugarea I cuprinde verbele care formeaza infinitivul cu sufixul –a (a canta, a lega, a lucra, a taia etc.), conjugarea a II-a formeaza infinitivul cu –ea (a placea, a vedea, a cadea etc.), conjugarea a III-a, in –e (a cere, a bate, a face, a rade etc.), conjugarea a IV-a, in –i sau –î (a citi, a veni, a primi, a hotarî, a izvorî etc.). Dintre acestea, conjugarile I si a IV-a sunt, inca, foarte bogate si productive, in sensul ca, in cele doua, se incadreaza multe verbe create, de-a lungul timpului, in limba romana, sau imprumutate din alte limbi (adica altele decat cele mostenite direct din latina): a declara, a anunta, a infatisa, a boli, a se sinchisi, a (se) plictisi s.c. Conjugarea a II-a este cea mai neproductiva dintre toate, acesteia apartinandu-i aproximativ 20 de verbe provenite din limba latina si vreo cateva neologisme.

Verbul a placea (din latinescul placere) apartine conjugarii a II-a (avand sufixul de infinitiv –ea). In flexiune (adica in totalitatea formelor pe care le ia verbul, in functie de diverse categorii gramaticale, care ii sunt specifice, precum persoana, numarul, modul, timpul, diateza), intervin diverse reguli, care indica varianta corecta. Astfel, modul conditional-optativ (in care se incadreaza exemplele din titlul articolului) se formeaza cu auxiliarele as, ai, ar, am, ati, ar, urmate de infinitivul verbului de conjugat, adica : eu as placea, tu ai placea, el ar placea, noi am placea, voi ati placea, ei ar placea. Prin urmare, varianta corecta este (mi)-ar placea, niciodata (mi)-ar place. La alte moduri si timpuri care ar putea ridica probleme anumitor vorbitori de limba romana, a plăcea se conjuga in felul urmator: la indicativ, imperfect – eu plăceam, tu plăceai, el/ea plăcea etc., la persoana a III-a, singular, putandu-se observa, cu usurinta, diferenta fata de indicativul prezent – eu plac, tu placi, el/ea place, noi plăcem, voi plăceti, ei/ele plac. Modul indicativ, timpul viitor se formeaza dintr-un auxiliar, urmat (ca si la conditional-optativ) de infinitivul verbului de conjugat, adica – eu voi plăcea, tu vei plăcea el/ea va plăcea etc. O modalitate simpla de a tine minte forma corecta, pentru cei care au ezitari, este sa se gandeasca la infinitivul lung, care este plăcere si nu placere, si cum nimanui nu i-ar trece prin minte sa spuna mi-ar face placere, in loc de mi-ar face plăcere, nu se poate spune nici mi-ar place, in loc de mi-ar plăcea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.