Dinastia Ming – dinastia fondată de un budist sărac ce a transformat China într-o superputere mondială

La apogeu, Dinastia Ming a transformat China într-o superputere mondială, influențând comerțul mondial, cultura și puterea. Dinastia s-a întins pe aproape 300 de ani, de la căderea mongolilor în 1368 și până la ascensiunea manciurienilor din 1644. Cu toate acestea, în afară de mult cunoscutul porțelan, nu multă lume știe mai multe.

Interesant de știut este că fondatorul dinastiei a crescut în sărăcie și nu ca mulți alții ce au provenit din medii avute unde nu au dus lipsă de nimic. Zhu Yuanzhang s-a născut în 1328 iar la vârsta de 16 a devenit orfan. El a reușit să supraviețuiască cerșind înainte să devină novice la o mănăstire budistă. Câțiva ani mai târziu, mânăstirea sa a fost arsă în urma unui conflict dintre Dinastia Yuan și o sectă de rebeli budiști numită Turbanele Roșii. Viitorul fondator al dinastiei se alătură rebelilor iar în scurt timp crește în rândurile acestora și chiar se căsătorește cu fiica unuia dintre comandanți.

Până în momentul în care oamenii săi au răsturnat Dinastia Yuan, Yuanzhang avea deja 40 de ani și se distanțase de învățăturile ezoterice ale rebelilor, chiar dacă numele dat dinastiei sale, Ming, înseamnă „luminos”, fiind o posibilă referință la zeul luminii venerat de foștii săi tovarăși.

Marele Zid Chinezesc a luat forma cunoscută nouă în timpul Dinastiei Ming. Cele mai vechi părți ale Marelui Zid fuseseră construite în secolul al VII-lea Î.Hr., atunci când conducătorii chinezi ridicaseră primele fortificații ale graniței pentru a ține armatele invadatoare departe. Între anii 204 și 201 Î.Hr., a fost construit primul Mare Zid dar din pământ.

Ca răspuns la noile amenințări ce veneau din nord, la sfârșitul anilor 1500, împărații Ming au început un proiect de 80 de ani ce presupunea renovarea peretelui, reconstruirea din granit, calcar și cărămizi din lut întărite cu orez lipicios. Acum zidul era mai înalt, mai gros și mai lung și avea integrate turnuri, barăci și depozite și se întindea de la Marea Bohai, în est și până la Trecătoarea Jiayu (un punct important pe Drumul Mătăsii), în vest.

Chinezii au fost și mari navigatori iar cel mai mare amiral al dinastiei, Zheng He, a condus o flotă tocmai până în Africa. Cu 50 de ani înainte ca Vasco da Gama să navigheze în jurul Capului Bunei Speranțe și până pe coasta de est a Africii, o flotă, cu cele mai mari nave de lemn făcute vreodată, împânzea aceleași ape. Această mare flotă era condusă de Zheng He. Amiralul se născuse în 1371, într-o familie musulmană din provincia Yunnan. Zheng fusese capturat și castrat de trupele Ming și apoi trimis în serviciul familiei imperiale.

Odată ajuns aici, acesta a devenit un consilier de încredere al viitorului împărat. După ascensiunea la conducerea Chinei, împăratul îl pune la conducerea eunucilor din Orașul Interzis, înainte să fie promovat ca amiral.

Între 1405 și 1433, cele 7 expediții maritime conduse de acesta au călătorit pe rutele comerciale din sud-estul Asiei, India, Orientul Mijlociu și estul Africii. La acel moment flota era formată din 62 de nave și undeva la 27800 de oameni. Aproximativ 36 de țări conveniseră să formeze relații tributare cu China, dar după moartea împăratului, noul regim a încheiat expedițiile costisitoare.

Tot în timpul Dinastiei Ming s-a trecut de la moneda din hârtie la cea din metal. În mod obișnuit, economiile monetare încep cu monede din metale prețioase iar abia mai târziu trec la banii din hârtie. În China a fost exact invers. Banii din hârtie au fost introduși în timpul Dinastiilor Tang și Song. Cu toate acestea, până la mijlocul Dinastiei Ming, instabilitatea banilor de hârtie a făcut ca acestea să fie înlocuite cu monede din argint importat din Spania și Japonia.

În 1639, o dispută comercială în Hiroshima și un conflict diplomatic cu Spania au dus la întreruperea aprovizionării cu argint. O scădere a importului a dus la stimularea acumulărilor, ce au exacerbat criza și au lăsat împăratul într-o postură foarte proastă.

Nu în ultimul rând, porțelanul chinezesc ce a devenit unul din primele capricii la nivel mondial, a fost un element reprezentativ al dinastiei. În fabrica din orașul Jingdezhen, olarii locali foloseau lutul local și cobaltul persan pentru a crea unele dintre cele mai populare produse comerciale chinezeşti.

Motivele tradiționale precum dragonul erau folosite în crearea porțelanului ce avea să fie mai întâi exportat în lumea arabă iar mai apoi și în Europa. Atunci când Vasco da Gama a călătorit în China în anul 1417, Regele Manuel I al Portugaliei i-a poruncit să aducă înapoi două mărfuri prețioase: condimentele și porțelanul. Doi ani mai târziu, Vasco da Gama se întoarce cu mai puțin de jumătate din echipaj dar cu zeci de piese de porțelan.

După căderea Dinastiei Ming, exportul de porțelan către Europa a fost sistat, ducând la crearea porțelanului european, Delfware, în Olanda.

Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, Dinastia Ming luat sfârșit, ultimul împărat spânzurându-se în grădina imperială. În locul ei a venit la putere Dinastia Qing, condusă de generalul Wu Sangui.