Liridele reprezintă una dintre cele mai vechi și mai spectaculoase ploi de meteori observate de omenire, cunoscută pentru aparițiile sale regulate în perioada 16 – 29 aprilie, cu un vârf de activitate în jurul datei de 22 – 23 aprilie.
Meteorii (din grecescul “meteoros” – “în înaltul cerului”/ “atmosferic”) sau, popular, “stele căzătoare” (deşi nu sunt stele), sunt resturi ale unor comete sau asteroizi, bucăţi mici de rocă sau praf, care, atunci când pătrund în atmosfera terestră, la viteze foarte mari, se aprind şi pot fi văzuţi ca nişte dâre luminoase pe cer. De mai multe ori pe an, Pământul trece prin orbita câte unei comete, în aceste perioade putând fi văzute “ploile de meteori”.
Liridele poartă acest nume, deoarece par să radieze din Constelația Lyra (“Ciobanul cu oile), din apropierea stelei Vega (“Regina stelelor”, cea mai luminoasă stea a constelaţiei şi a doua stea ca strălucire, din emisfera nordică). În realitate, Liridele sunt resturi ale cometei Thatcher (C/1861 G1), cu o perioadă orbitală de aproximativ 415 ani şi care va reveni, probabil, în jurul anului 2283. Când Pământul traversează traiectoria lăsată de această cometă, particulele de praf și resturile de gheață pătrund în atmosfera planetei noastre, generând scurte dâre luminoase – meteori.
Liridele – principalele caracteristici
Aşadar, în perioda 16–29 aprilie, nopţile vor fi împodobite de ploia de stele a Liridelor, cu o rată de 10 – 20 meteori/oră, în condiții ideale, care vor străbate cerul cu o viteză de aproximativ 49 km/s. Au fost cazuri (rare) în care s-au înregistrat chiar şi 100 meteori/oră, în momentele de explozii bruşte de activitate.
Uneori, pot apărea meteori foarte strălucitori, numiți “bolizi”, care lasă dâre vizibile timp de câteva secunde. De altfel, Liridele sunt una dintre cele mai imprevizibile ploi de stele, motiv pentru care sunt interesante pentru astronomii amatori şi pentru cei cărora le place să observe spectacolul celest.
Despre Liride se spune că reprezintă cea mai veche ploaie de stele observată, prima mențiune datând din jurul anului 687 î.Hr., în cronicile chinezești (“când stelele cădeau la miezulnoptii ca ploaia”), în această parte a lumii existând o tradiţie foarte veche de observare a evenimentelor astronomice, despre care se credea că influenţează destinul monarhului sau al regatului.
A fost consemnată, în documente europene mult mai târzii, şi o izbucnire puternică a Liridelor, în anul 1803, când s-au înregistrat circa 800 de meteori pe oră, fenomen menţionat de un jurnalist din Richmond,Virginia, SUA.
Altă ploaie de stele în aprilie – Eta Aquariidele
Eta Aquariidele sunt un curent de meteori, activ în fiecare an între 19 aprilie și 28 mai, cu un vârf în jur de 5 – 6 mai. Deşi mai puţin cunoscută decât alte ploi de meteori – Perseidele, Geminidele, Liridele – această ploaie de stele este la fel de fascinantă, este a treia cea mai puternică ploaie de stele căzătoare (observabilă la intensitate maximă la ecuator şi în emisfera sudică).
Numele vine de la Constelația Vărsătorul (în latină, “Aquarius”/ “purtător de apă” ), aflată in apropierea stelei Eta Aquarii, de unde par să radieze meteoriții.
Sursa Eta Aquariidellor este reprezentată de fragmentele rămase de la faimoasa cometă Halley, aceeași care produce și ploaia de meteori Orionide, în octombrie. Când Pământul trece prin “coada” cometei Halley, particulele intră în atmosferă și ard, creând dâre luminoase.
Cometa Halley vizitează sistemul nostru solar o dată la 76 ani. A fost văzută ultima oară în 1986 și va reveni, probabil, în 2061. Deși fragmentelor din coada Cometei Halley le-au trebuit sute sau mii de ani să ajungă aici, continuă să producă acest spectacol an de an. Sunt considerați unii dintre cei mai rapizi meteori, iar cei luminoși lasă uneori trasee persistente pe cer.
În condiţii optime, se pot vedea 20 – 30 meteori pe oră, în zonele ecuatoriale (la noi, circa 10 meteori/oră), care se deplasează cu aproximativ 66 km/s.
Cum pot fi observate Liridele şi Eta Aquariidele?
Cel mai bun moment pentru a observa Liridele, în perioada menţionată anterior, este în a doua parte a nopții, după ce radiantul (Constelaţia Lyra) se ridică mai sus pe cer (în partea nord-estică a cerului), ideal după miezul nopții până în zori. Pentru Eta Aquariide, reperul este Constelaţia Vărsătorului (sud-est, jos pe cer).
Locul cel mai potrivit pentru observaţie este unul întunecat, ferit de luminile orașului, de preferat în zone rurale sau montane. Nu este nevoie de telescop sau de binoclu, deoarece meteorii se văd cu ochiul liber, mai ales în momentul de vârf al ploii de meteori din jurul datei de 22 aprilie.
Pentru cei pasionaţi de astronomie, există şi posibilitatea de a se bucura de spectacolul Liridelor şi Eta Aquariidelor la Observatoarele astronomice din Bucureşti (Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”, care organizează frecvent sesiuni de observație și evenimente pentru public) sau la observatoarele din Cluj, Galaţi, Iaşi sau în Parcul Național Retezat, unde se organizează adesea întâlniri ale astronomilor amatori, fiind un loc ideal pentru astfel de activităţi.
Săptămâna Internaţională a Cerului Întunecat
Perioada în care pot fi văzute Liridele şi Eta Aquariidele coincide cu “Săptămâna Internaţională a Cerului Întunecat” (“International Dark Sky Week”), un eveniment anual organizat la nivel mondial, pentru a conştientiza efectele poluării luminoase, pentru a educa despre impactul luminii artificiale asupra naturii, sănătății și observațiilor astronomice, pentru a încuraja oamenii să iasă afară, să privească și să redescopere frumusețea cerului.
Iniţiativa pentru “Săptămâna Cerului Întunecat” aparţine unei eleve din Virginia, SUA, care, în 2002, când avea 15 ani, a avut această idee, care a devenit în ce în ce mai populară, transformându-se într-o “Zi Internaţională” – “Este dorinţa mea, spunea aceasta, ca oamenii să vadă minunea cerului nopții în toată gloria lui, așa cum l-au văzut strămoșii noștri cu sute de ani în urmă, fără exces de lumină pe cer”.
Este organizată în fiecare an în săptămâna apropiată de Luna Nouă din aprilie, tocmai ca cerul să fie cât mai întunecat pentru observații. În 2025, “Săptămâna Cerului Întunecat” are loc între 21 şi 29 aprilie (Luna Noua va fi în noaptea de 28 aprilie), ceea ce înseamnă că va coincide cu Liridele, care ating maximul în noaptea de 22 spre 23 aprilie.
În “Săptămâna Internaţională a Cerului Întunecat”, fiecare poate participa, prin gesturi simple, dar cu efect, pentru a marca acest eveniment – stingerea luminilor exterioare pe timp de noapte, reducerea luminii arficiale, în casă, seara, şi utilizarea unor sisteme de iluminat care direcţionează lumina în jos, “îndrăzneala” de a privi cerul dintr-un loc nepoluat, fără telefon, fără ecrane.
Aceasta suprapunere – a ploii de meteori şi a “Săptămânii Internaţionale a Cerului Întunecat” – este importantă, deoarece se vor putea observa mult mai bine fenomenele astronomice, în absenţa poluării luminoase.
Mituri şi interpretări simbolice despre Liride, Eta Aquariide şi ploile de stele căzătoare, în general
De-a lungul timpului, ploile de stele căzătoare au inspirat credințe, mituri și interpretări simbolice, consemnate în documentele vechi sau care s-au păstrat în tradiţia orală. În multe culturi, o stea căzătoare era semnul unei naşteri sau al trecerii unui suflet în nefiinţă. Alteori, un astfel de fenomen era interpretat ca un avertisment pentru o schimbare majoră.
Obiceiul ca cineva, când vede o stea căzătoare, să-şi pună o dorinţă provine, probabil, din credința că cerul se “deschide” o clipă, iar dorința poate ajunge direct “acolo, sus”. În tradiţiile româneşti, se mai spune că, atunci când cineva vede o astfel de stea, nu trebuie să spună nimănui, altfel dorinţa nu se împlineşte.
Deși Liridele nu sunt la fel de înrădăcinate în mitologie precum alte fenomene cerești (eclipsele sau cometele), totuşi, din mitologia greacă provine una dintre cele mai frumoase legende – despre Orfeu şi Euridice – care asociază această ploaie de stele căzătoare cu iubirea profundă, cu sacrificiul și cu arta care învinge moartea.
Orfeu şi Euridice şi Liridele
Se spune că Orfeu, fiul muzei Calliope (muza poeziei, a filosofiei, care-i inspira pe regi şi pe prinţi) avea darul de a cânta din liră cu atâta har încât păsările tăceau ca să-l asculte, animalele sălbatice se îmblânzeau, râurile își schimbau cursul, chiar și pietrele se mișcau în ritmul cântecului său.
Într-o zi, Orfeu a întâlnit-o pe Euridice, o nimfă a pădurii, de care s-a îndrăgostit fulgerător – o iubire profundă, pură, ca o simfonie din stele. Dar fericirea lor a fost scurtă. Într-o zi, Euridice, fugind de un păstor îndrăgostit de ea, a fost mușcată de un șarpe veninos și a murit. Orfeu, devastat, nu a acceptat soarta. A coborât în Infern, în lumea umbrelor, pentru a o readuce pe Euridice la viaţă.
Acolo, în fața zeilor morții, Orfeu a cântat şi cântecul lui a fost atât de sfâșietor, încât Persefona, regina lumii de dincolo, a plâns, Hades însuși, zeul implacabil, a fost mișcat şi i-au acordat lui Orfeu o singură şansă – Euridice putea să revină la viață, cu o condiție, aceea ca Orfeu să meargă în fața ei, fără să privească înapoi, până când vor ieși amândoi din Infern. Când era aproape de ieșire, la doar câțiva pași de lumină, Orfeu s-a întors, poate din neîncredere, de dor, dintr-o nevoie omenească de a ști că nu e singur. Atunci Euridice a fost trasă înapoi, în lumea umbrelor, pentru totdeauna.
Şoapte ale unui cânt care n-a fost dus până la capăt…
Orfeu s-a întors în lumea celor vii, dar nu mai era același. Lira lui cânta acum numai durere și dor. Se spune că, la moartea lui, zeii i-au urcat lira pe cer – în Constelația Lyra – ca să nu se piardă cântecul niciodată. Și poate de aceea, în fiecare aprilie, când cerul este străbătut de urmele lăsate de o cometă uitată, apar Liridele, ca șoapte ale unui cânt care n-a fost dus până la capăt.
Eta Aquariidele în mitologie
Eta Aquariidele, observate, ca şi Liridele, din timpuri foarte vechi (prima dată, in anul 74 i.Hr.), au stimulat imaginaţia oamenilor, iar “poveştile” referitoare la această ploaie de stele căzătoare sunt legate de Cometa Halley, din care provin Eta Aquariidele (denumirea fiind mai târzie, dar primele mărturii despre cometă aparţin filosofului chinez Confucius, care consemnează apariţia ei in anul 467 i.Hr.) şi de Constelaţia Vărsătorului (din care par a proveni).
Dârele de foc lăsate în urmă de Cometa Halley (care formează Eta Aquariidele) au fost descrise de chinezi, babilonieni, de grecii antici, care le interpretau ca pe un semn divin sau prevestitor al sfârșitului unei epoci și începutul alteia, alteori erau văzute ca o călăuză cerească (urmele pașilor lăsați de zei pe cer), mesager al schimbării.
Pentru că radiantul (sursa aparentă) Eta Aquariidelor este Constelația Aquarius (Vărsătorul), mitologia greacă le-a asociat cu Ganymede, cel mai frumos dintre muritori, pe care Zeus l-a răpit și l-a dus în Olimp, ca paharnic al zeilor, ca să le toarne nectar nemuritor în cupe. Astfel, Ganymede a devenit simbolul tinereții, al frumuseții cerești și uneori al sacrificiului inocent.
Meteoriții care par să pornească din această constelație au mai fost interpretați simbolic şi ca scântei ale licorii divine, praf ceresc căzut de pe cupele zeilor ori ca mesaje trimise de Ganymede spre cei rămași în lumea muritorilor.
Străluciri astrale de dincolo de timp…
Chiar dacă tradiţiile folclorice nu au mai păstrat alte credinţe legate de trecerea acestei ploi de stele căzătoare (şi de altele), a privi spectacolul ceresc din aprilie – Liridele si Eta Aquariidele – poate fi un prilej de a ne bucura de strălucirile astrale, dar şi de a medita la efemeritatea vieții și la ceea ce rămâne în urmă, la faptul că suntem martorii reverberaţiilor unor fenomene care au avut/ au loc la scară cosmică, de pe vremea când zeii beau lumina din cupe stropite cu praf de stele, şi care depăşesc cu mult limitele timpului nostru.
