Decembrie, simbol al încheierii și al reînnoirii, când timpul “cumpăneşte”, aduce cel mai strălucitor spectacol astral de peste an, ca şi cum ar pune o pecete celestă pe finalul acestui alt ciclu temporal, îndemnându-ne parcă să ne bucurăm de ceea ce a fost şi de ceea ce va să vină.
Luna decembrie este extrem de generoasă în fenomene astrale – nenumărate ploi de stele căzătoare (Geminidele, Ursidele, Andromedidele, Berenicidele, Canis-Minoridele, Delta Cancridele, Quadrantidele, Monocerotidele, Fenicidele, Hidrarele Sigma), o Super Lună Plină, care trece pe lângă Pleiade, alinierea Stelei Antares (“Inima Scorpionului”) cu Soarele, Luna Nouă, din 20 decembrie, strălucirea deosebită a planetelor Saturn,Jupiter, Marte sunt doar câteva dintre evenimentele astronomice care dezvăluie o parte din excepţionala şi misterioasa lume cosmică.
Prima ploaie de stele căzătoare din decembrie – Andromedidele/ Andromedele
Andromedidele/ Andromedele (numite și “Bielidele”) sunt o ploaie de meteori asociată cometei periodice 3D/Biela, o cometă care s-a despărțit în două în secolul al XIX-lea și ulterior a dispărut complet. Când cometa Biela s-a dezinteghrat, Pământul a trecut direct prin norii denși de resturi. Nu a mai fost văzută din 1852, dar resturile ei au supravieţuit, producând această ploaie de meteori.
Andromedidele pot fi zărite, de regulă, între sfârşitul lunii noiembrie și începutul lui decembrie, cu un vârf (variabil), în jurul datei de 6 decembrie. Numele acestei ploi de meteori provine de la Constelația Andromeda (care poate fi văzută tot timpul anului, pe cerul nordic), unde se află “radiantul” – un efect optic, punctul de pe bolta cerească de unde par să provină meteorii.
Andromedidele au intrat în istorie pentru două “furtuni” de meteori excepționale – una în 1872, când s-au putut vedea mii de meteori pe oră, şi alta în 1885, când s-au înregistrat aproximativ 10 000–15 000 de meteori pe oră, în perioada de vârf, una dintre cele mai intense manifestări de-a lungul timpului.
Astăzi, activitatea Andromedidelor este mai redusă (meteori mai lenti, cu strălucire difuză), pentru că resturile cometei Biela s-au dispersat în mare parte în spațiu şi orbita lor nu mai intersectează puternic orbita Pământului, dar pot să apară “izbucniri” ocazionale, surprinzătoare.
Geminidele – cea mai frumoasă ploaie de stele căzătoare de peste an
Geminidele sunt considerate “reginele” ploilor de stele (mai impresionante decât Perseidele din august), pentru că sunt cele mai spectaculoase, cu punctul maxim în jurul datei de 13–14 decembrie, în fiecare an. Activitatea Geminidelor este vizibilă însă şi câteva zile înainte și după vârf. La momentul cel mai “intens”, pot fi văzuţi chiar și 100 – 150 meteori pe oră, în condiții ideale (cu cer senin, departe de poluare luminoasă, după miezul nopţii, când radiantul este sus pe cer).
Meteorii sunt luminoși și colorați (nuanțe de alb, galben sau verde) şi intră în atmosferă cu aproximativ 35 km/ s. Radiantul se află în Constelația Gemeni (uşor de identificat, pentru că seamănă cu siluetele a doi oameni care stau unul în apropierea celuilalt), aproape de steaua Castor (foarte luminoasă în lunile de iarnă).
Spre deosebire de majoritatea ploilor de meteori, care provin din resturi lăsate de comete, Geminidele își au originea într-un asteroid – 3200 Phaethon. Acesta se comportă oarecum ca o cometă “uscată”, lăsând în urmă particule care ard în atmosferă.
Ursidele – un dar ceresc pentru locuitorii din emisfera nordică
Ursidele sunt o ploaie de meteori anuală, una dintre puținele ploi de stele căzătoare care se produc în apropierea Crăciunului, un dar ceresc pentru cei care locuiesc în emisfera nordică (deoarece doar în această zonă pot fi observate).
Ursidele sunt legate de cometa 8P/Tuttle şi numite aşa după constelația Ursa Minor (Carul Mic), din apropierea stelei Kochab, de unde par să provină. Sunt active în perioada 17 – 26 decembrie, cu un maximum în jurul datei de 22–23 decembrie.
Intensitatea Ursidelor este moderată – în mod obișnuit produc aproximativ 5–10 meteori pe oră, dar ocazional se pot observa mici „explozii” de activitate, ajungând la 20–30 meteori pe oră. Meteorii intră în atmosferă cu aproximativ 33 km/s, ceea ce îi face mai „lenti” decât pe cei din alte ploi de stele căzătoare.
Alte ploi de meteori şi fenomene astronomice pe cerul lunii decembrie
Spectacolul astral al lunii decembrie este completat şi de alte ploi de meteori, aşa cum nu se întâmplă în nicio altă perioadă din an. De pildă, Phi Cassiopeidele (radiant – constelaţia Cassiopeia), cu activitate între 28 noiembrie – 10 ianuarie, ating punctul maxim în jurul datei de 6 decembrie.
Monocerotidele (December Monocerotids), parte a unui curent meteoritic vechi, lăsat de cometa C/1917 F1 (Mellish), rar observat, cu radiantul în Constelaţia Monoceros (Unicornul), au un maximum în jurul datei de 11 decembrie, ca şi Sigma Hydridele (meteori de viteză mare și destul de activi în trecut, astăzi doar 1- 5 meteori/oră).
Coma Berenicidele (radiant – Constelația Coma Berenices/ “Părul Berenicei”) sunt meteori rapizi, care lasă dâre subţiri (3 – 5 meteori pe oră, cu maximum în jurul datei de 16 decembrie). Sursa acestor meteori nu este cunoscută, probabil un asteroid sau o cometă, ale căror resturi sunt traversate de orbita Pământului.
Puppid-Velidele (radiant – Constelațiile Puppis și Vela) pot fi zărite între 1 şi 15 decembrie (mai ales în jur de 7 decembrie), mai vizibili în emisfera sudică.
Super Luna Plină şi Rece din decembrie
O Super Lună (a treia dintr-o serie consecutivă, după cele din octombrie şi noiembrie) se va putea vedea (dacă cerul este senin) în noaptea de 5 decembrie. Luna Plină este faza în care astrul nopţii se arată ca un disc strălucitor, pentru că are întreaga suprafaţă luminată de Soare. O Super Lună înseamnă că astrul selenar pare şi mai mare şi mai strălucitor ca de obicei, fiind în punctul cel mai apropiat de Terra (punct numit “perigeu”).
În tradiţia nativilor americani, dar şi în folclorul european, mai este numită şi “Luna Rece” sau “Luna Nopţilor Lungi”, pentru că apare în perioada friguroasă de dinaintea solstiţiului de iarnă şi rămâne deasupra orizontului mare parte din noapte.
Solstiţiul de iarnă
Solstiţiul de iarnă (21 decembrie), completează seria evenimentelor astronomice din decembrie. Acest moment, când Pământul va avea înclinarea maximă faţă de Soare şi când va fi ziua cea mai scurtă din an (8 ore și 50 minute) şi noaptea cea mai lungă (15 ore și 10 minute), marchează începutul iernii astronomice. După această dată, ziua va creşte până la echinocţiul de primăvară, când ziua şi noaptea vor fi egale în orice loc de pe Terra.
Un cunoscut jurnalist francez, Jean Mabire, într-o carte intitulată “Solstiţii, istorie şi evenimente actuale”, spunea că: “Simbolul solstițiului este că viața nu poate muri. Strămoșii noștri credeau că soarele nu abandonează oamenii și că se întoarce în fiecare an la întâlnirea cu primăvara. Trebuie să credem, împreună cu ei, că viața nu moare… indiferent ce va fi mâine”.
Ce ne mai arată şi ne spun astrele, în decembrie 2025?
Super Luna Rece din decembrie va străluci alături de Pleiade, un roi stelar care cuprinde aproximativ 1000 de stele (doar sase- şapte fiind vizibile de pe Terra), numit popular “Şapte surori” (după un mit grecesc despre cele şapte fiice ale lui Atlas, titanul pedepsit de Zeus să ţină pe umerii săi bolta cerească), situat la circa 440 de ani-lumină de Pământ.
Chiar dacă Luna Plină va trece prin fata Pleiadelor şi va mai estompa lumina acestora, provocând o ocultare lunară, câteva dintre acestea vor putea fi admirate cu ochiul liber, dar cel mai bine cu un binoclu/ telescop care va oferi un spectacol minunat.
În noaptea de 7 decembrie, spun astronomii, cu Luna iluminată în proporţie de 93%, Jupiter va deveni cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopţii.
Lună Nouă va fi în data de 20 decembrie – cea mai întunecată noapte din decembrie, moment în care roiurile stelare, constelaţiile (mai ales, Orion, Perseus) şi ploile de meteori vor putea fi observate mai clar.
Ocultaţia lui Antares
Antares, din Constelaţia Scorpionului (“Inima Scorpionului”, cum este numită această stea de către astrologi), “rivalul lui Ares” (rivalul zeului războiului, potrivit mitologiei antice greceşti), este o stea supergigantă, vizibilă cu ochiul liber, ca un punct roşu-portocaliu, strălucitor.
Cu un diametru de aproape 700 de ori mai mare decât cel al Soarelui, este una dintre cele mai mari stele cunoscute. Este vizibilă tot timpul anului. În data de 18 decembrie, anul acesta, se va produce o ocultaţie lunară a lui Antares – Luna (luminată doar 2%, pentru că se apropie de faza de Lună Nouă) va trece prin dreptul său, dar steaua va fi foarte luminoasă şi va putea fi văzută cu ochiul liber.
Astrologii sunt extrem de interesaţi de această stea, mai ales în decembrie (2 – 4 decembrie), când Soarele se aliniază cu Antares, aceasta din urmă, alături de alte trei stele (Regulus, Aldebaran şi Fomalhaut) fiind “gardienii” a patru “portaluri sacre” şi reprezentând cele patru direcţii cardinale (Antares, protectorul cerului vestic). O astfel de configuraţie astrală, potrivit astrologilor, este favorabilă manifestării pasiunilor noastre, creativităţii, emoţiilor, intuiţiei, este un moment potrivit pentru a reflecta, a ne elibera de regrete, pentru a face loc unei energii noi.
