Demain tous crétins?/Mâine, toţi proşti? este titlul unui film documentar şocant realizat de Sylvie Gilman şi Thierry De Lestrade, în colaborare cu Arte France, Yuzu Production şi CNRS (Muzeul de Istorie Naturală) din Franţa, despre un fenomen alarmant, din ce în ce mai vizibil, legat de declinul abilităţilor intelectuale, de scăderea IQ-ului, de creşterea numărului de copii cu hiperactivitate sau cu dezabilitati de învăţare, de înmulţirea cazurilor de autism, un fel de “evoluţie cu capul în jos”.

Tot mai mulţi cercetători eminenţi trag un semnal de alarmă, ca urmare a studiilor efectuate în ultimii ani, din care rezultă că inteligenţa umană scade vertiginos, punând în pericol evoluţia civilizaţiei noastre şi a generaţiilor următoare, în pofida progreselor tehnologice.

Filmul documentar Demain tous crétins?/Mâine, toţi proşti?, de-a lungul a 55 de minute, prezintă o investigaţie fascinantă, argumentată, accentul căzând asupra impactului perturbatorilor endocrini care dereglează funcţionarea glandei tiroide, esenţială pentru dezvoltarea creierului fătului. “Suntem din ce în ce mai proşti. Se întâmplă chiar acum. Este un fenomen în desfăşurare şi este imperios necesar să conştientizăm acest fapt şi să găsim soluţii”, spun realizatorii filmului, ale căror afirmaţii sunt susţinute, printre alţii, de cercetătorul britanic Edward Dutton, antropolog, specialist în inteligenţa umană. Dacă nu se vor lua măsuri categorice, în mod paradoxal, civilizaţia bazată pe inteligentă va merge în direcţia opusă.

Demain, tous crétins?/Mâine, toţi proşti? – cauze şi efecte

Principalele cauze ale declinului intelectual şi ale unei sănătăţi tot mai precare sunt, aşa cum le prezintă documentarul amintit, perturbatorii endocrini, poluarea, substanţele toxice, care se găsesc astăzi peste tot, în pesticide, în cosmetice, în produsele de întreţinere, în praf, în materialele plastice etc., toate cu efect major asupra funcţionării creierului. Potrivit unor statistici, în SUA, fiecare copil născut în perioada 1990-2001 are peste 100 de molecule chimice toxice în sânge, iar numărul cazurilor de autism a crescut cu 600%.

Ce sunt perturbatorii endocrini?

Un perturbator endocrin (PE) este un agent chimic care interferează cu sistemul hormonal al organismului. Hormonii sunt moleculele-mesager din sânge, secretate de glande specializate pentru a regla comportamentul anumitor organe, ţesuturi şi mecanisme din corpul nostru, mecanisme precum creşterea, pubertatea, temperatura corporală, metabolismul, foamea, saţietatea, somnul, libidoul, nivelul insulinei, ritmul cardiac etc.

Hormonii sunt secretaţi, aşadar, de glandele endocrine (cu secreţie internă, adică îşi varsă secreţiile în sânge, spre deosebire de cele exocrine, cu secreţie externă, glandă al cărei conţinut se elimină printr-un canal excretor). Prin sistemul sanguin, hormonii sunt trimişi către organele ţintă, la care “aderă” printr-un sistem de receptori, unici pentru fiecare organ. Perturbatorii endocrini se fixează tocmai pe acest sistem de receptori, fiind capabili să-i “imite” pe cei autentici, deoarece au unele proprietăţi chimice asemănătoare. Un perturbator endocrin care se fixează pe receptorul hormonal al unui organ sau ţesut poate crea astfel un stimul care modifică, în mod semnificativ, comportamentul organului respectiv.

Care este sursa perturbatorilor endocrini?

În afara poluării şi a substanţelor toxice deja amintite, perturbatorii endocrini se găsesc, de exemplu, şi în substanţele fabricate special pentru efectul lor hormonal (contraceptive, medicamente pentru tratamentul sterilităţii etc.). După administrarea lor, hormonii naturali sau cei de sinteză sunt eliminaţi parţial prin urină şi prin materiile fecale, aspect care antrenează un risc indirect – aceştia persistă în mediul înconjurător chiar şi ani de zile şi pot trece din sol în apă, în aer, la mult timp după ce au fost eliminaţi.

Printre perturbatorii endocrini se numără şi substanţele care nu au fost fabricate pentru efecte hormonale, cum ar fi Bisfenol A (BPA), recunoscut chiar în 2017, de către Agenţia Europeană a produselor chimice, ca făcând parte dintre “substanţele extrem de preocupante din cauza toxicităţii”, fiind un perturbator endocrin puternic, care poate fi ingerat sau poate să pătrundă prin căile nazale sau prin piele. Bisfenol A se găseşte în multe dintre produsele de uz cotidian, cum ar fi ambalajele din plastic, în bonurile de la casele de marcat, în anumite substanţe folosite de către stomatologi, în cutiile pentru conserve, în diverse produse cosmetice. În fiecare an, peste trei milioane de tone de Bisfenol A sunt produse în lume. Efectele nocive ale Bisfenol A se manifestă în metabolismul lipidelor şi glucidelor, în funcţionarea sistemului cardio-vascular, în anxietate, dimorfism sexual, în funcţionarea hipotalamusului, a hipocampului, în chisturile ovariene, în tulburările puberale, în scăderea imunităţii etc.

Compuşii perfluorinati sunt, de asemenea, perturbatori endocrini. Aceştia, având o stabilitate termică ridicată, se găsesc în unele şampoane, în aţa dentară, în detergenţii pentru scos petele, în substanţele hidroizolatoare, în unele insecticide, în ceara de parchet, în vasele de bucătărie (tigăile de teflon, de exemplu) antiaderente etc. Diverse studii au arătat PFC-urile (compuşii perfluorinati) interferează cu glanda tiroidă, printre efectele nedorite numărându-se: naşterea de copii cu greutate foarte mică, reducerea masei şi a circumferinţei cutiei craniene, diminuarea activităţii glandei tiroide, alterări ale capacităţii de rezistenţă la stres etc.

Ce se poate face pentru a nu deveni Demain tous crétins?/Mâine, toţi proşti?

Mai mulţi dintre specialiştii care au fost intervievaţi în filmul documentar „Demain tous crétins?/Mâine, toţi proşti?” spun că există soluţii care să prevină o astfel de situaţie dramatică, în lumea contemporană, şi că acestea pot veni dinspre societatea civilă, care să facă presiuni asupra autorităţilor, în sensul unor măsuri radicale, inclusiv excluderea din viaţa publică a politicienilor care fac lobby industrial, indiferent de consecinţele negative asupra populaţiei, pentru produse ca cele menţionate anterior,.

La începutul acestui an, Comisia Europeană a UE a renunţat pentru a treia oară să supună la vot, din lipsă de cvorum, reglementările privitoare la fabricarea produselor chimice periculoase pentru mediu şi pentru om, generatoare de boli grave precum cancerul, infertilitatea, malformaţiile congenitale, obezitatea, diabetul, autismul, dar şi diminuarea coeficientului de inteligenţă, hiperactivitatea etc.

Pe de altă parte, costul tratamentelor pentru bolile provocate de perturbatorii endocrini se ridică la sume uluitoare, aproximativ 160 de miliarde de euro pe an, în Europa, şi la peste 340 de miliarde de dolari anual, în SUA.

O particularitate a perturbatorilor endocrini constă în aceea că o doză foarte mică poate genera efecte majore, care se pot transmite şi următoarei generaţii. Rata crescută a maladiilor provocate de acest aspect se explică şi prin faptul că au avut de suferit şi generaţiile anterioare, din aceeaşi cauză. Este de reţinut, de asemenea, că femeile însărcinate şi tinerii aflaţi la vârsta pubertăţii sunt cei mai expuşi.

Este evident că este nevoie de o nouă paradigmă, în care a gândi responsabil, a gândi pentru binele personal şi al celor din jur, face parte din soluţie. Pe lângă pericolele la care suntem expuşi, prezentate în documentarul “Demain tous crétins?/Mâine, toţi proşti?”, există în societatea actuală o mulţime de alţi factori care, în absenţa unei gândiri responsabile, ne pot conduce spre o abrutizare colectivă. De-a lungul timpului, omul a înfruntat tot felul de pericole şi a rezistat, dar nu trebuie ignorat faptul că felul pericolelor s-a schimbat, iar capacitatea de rezistenţă a organismului a scăzut. Nu suntem pregătiţi genetic, nici creierul nostru nu este pregătit să reziste unei agresiuni “toxice”, care a luat amploare în numai câteva decenii. Efectele negative se regăsesc şi în cazurile tot mai frecvente de anxietate si depresie. Trebuie să (re)învăţăm să ne protejăm resursele vitale, să luăm atitudine faţă de ceea ce ne pune în pericol integritatea şi viaţa noastră şi a generaţiilor următoare, să nu tratăm cu indiferenţă sau ca pe ceva devenit banalitate invazia de substanţe toxice, care este, se pare, pandemia secolului în care trăim.