Se intampla, uneori, ca fictiunea sa devina realitate, descoperirile spatiale ale ultimilor ani justificand o astfel de afirmatie. In 2011, NASA a anuntat identificarea unei exo-planete (planeta din afara sistemului solar), pe care a numit-o Kepler-16b, care se invarteste in jurul a doi sori. Se afla la aproximativ 200 de ani lumina fata de Terra, un an lumina fiind echivalent cu 9500 miliarde de kilometri. In pofida celor doi sori in jurul carora graviteaza timp de 225 de zile, Kepler-16b este o stea « rece », formata din gaz. Descoperirea este spectaculoasa pentru ca dovedeste diversitatea extraordinara a galaxiei si nu este imposibil ca omul, cu mijloacele tehnologiei moderne, sa ajunga, intr-o buna zi, pe o astfel de planeta, unde va putea fi martor la doua rasarituri si la doua apusuri de soare.
O alta descoperire spatiala surprinzatoare a anilor din urma a fost « Planeta Diamant », de cinci ori mai mare decat Terra, compusa, in intregime, din carbon cristalizat. « Planeta Diamant se gaseste la 4 000 de ani lumina de Terra, specialistii estimand ca distanta este asa de mare incat, cel putin la momentul actual, explorarea ei este imposibila. Cercetatorii au explicat faptul ca, la origine, aceasta a fost o stea, care, dupa ce s-a stins, sub influenta presiunii inconjuratore, s-a cristalizat. Se pare ca astfel de fenomene sunt frecvente in Univers, dar niciodata, pana la momentul descoperirii « Planetei Diamant », nu s-au putut dovedi si studia.
55 Cancri-e este o planeta din Constelatia Cancer, despre a carei existenta existau presupuneri inca din 2011, dar care a fost identificata in 2013. Aflata la 40 de ani lumina de Terra, aceasta se roteste atat de repede incat o miscare de rotatie in jurul “Soarelui” sau dureaza numai 18 ore (prin comparatie cu Pamantul care face ocolul Soarelui in 365 de zile). Temperatura, la suprafata acestei planete, este de 2148 de grade si pare a fi compusa, in cea mai mare parte, din carbon, sub forma de grafit, diamant, fier si siliciu.
Un alt fenomen remarcabil, descoperit recent, tot in 2011, este existenta unor imensi nori de apa, care se misca in spatiu, la 10 miliarde de ani lumina fata de Pamant. Situati in apropierea unui quasar (nucleu galactic indepartat, foarte stralucitor, sursa de intense radiounde), format in urma cu circa 1,6 miliarde de ani dupa marele « Big Bang », norii contin de 140 de trilioane de ori mai multa apa decat oceanele planetei noatre. Se presupune, de asemenea, ca in mijlocul acestui imens nor se afla o « gaura neagra » gigantica.
Glies 581d este prima planeta descoperita de astronomi, potential locuibila. De sapte ori mai mare decat Terra, situata la 20 de ani lumina, poseda conditii favorabile prezentei apei si dezvoltarii vietii, fiind suficient de calda incat sa permita formarea oceanelor, a norilor si a ploii. De altfel, din alte 15 000 de stele observate de telescopul Kepler si analizate la Centrul de Astrofizica din Cambridge, alte trei exo-planete prezinta similitudini cu Pamantul.
O noua Luna a lui Pluto a fost identificata in cursul pregatirilor NASA pentru o misiune spatiala care va avea loc in 2015, spre Centura Kuiper, la limita sistemului nostru solar. Aceasta Luna este cea mai mica, dintre cele patru cunoscute, ale lui Pluto, avand numai 13-34 kilometri diametru (cea mai mare avand diametrul de 1043 kilometri).
Un satelit « troian » al Terrei – 2010 TK7 – este o alta descoperire spatiala, din 2010. Este un asteroid de aproximativ 300 de metri in diametru, care graviteaza pe o orbita eliptica, apropiata de cea a Pamantului in jurul Soarelui.
Tot mai multa apa pe Marte – insista cercetatorii spatiului cosmic – intr-un articol publicat in 2011, in revista « Science » – gheata subterana, vapori in atmosfera si chiar apa in stare lichida, la suprafata planetei. Intr-o reprezentare 3D, in care au introdus toate datele cunoscute, specialistii de la NASA au evidentiat posibilitatea existentei unor « anotimpuri » pe Marte, « primavara » si « vara » aparand mici torenti de apa sarata.
Cea mai mare stea din toate cele descoperite pana acum este R136a1, observata cu ajutorul telescopului Hubble si al celui amplasat in centrul de cercetari spatiale din Chile. Pare a se fi format in urma cu un milion de ani, la 165 de ani lumina de Terra, si este de 300 de ori mai masiva decat Soarele nostru. Data fiind aceasta dimensiune iesita din comun, cel putin din perspectiva informatiilor pe care specialistii le au pana in prezent despre Univers, acestia se intreaba daca nu cumva este vorba, de fapt, de doua stele foarte apropiate, care sunt percepute ca o singura entitate. Daca o astfel de planeta (uriasa) exista, aceasta ar putea bulversa modelul teoretic al Universului, pe care omul l-a construit, deschizand noi drumuri de cercetare in privinta formarii materiei si a Cosmosului.