Printre fenomenele astronomice de mare impact pe Pamant se numara eclipsa. Aceasta presupune obturarea unui obiect astronomic de un altul, fie prin trecerea acestuia in umbra altui corp, fie prin trecerea unui alt corp intre corpul astronomic obturat si privitor. Printre cele mai populare eclipse se numara cele de soare, in care umbra lunii trece pe suprafata Pamantului, si cele de luna in care Luna intra in umbra Pamantului. Acest tip de eveniment astronomic nu se rezuma la cercul Soare- Pamant -Luna, ci se intampla la fiecare planeta care are sateliti naturali proprii.
Cuvantul eclipsa provine din limba greaca in care substantivul ékleipsis insemna cadere, abandonare, incetare a existentei sau intunecare a corpului ceresc.
Regiunile acoperite de umbra Pamantului in timpul acestui eveniment astronomic sunt impartite in trei denumiri:
- Umbra este zona in care Luna acopera in totalitate fotosfera Soarelui.
- Antumbra se extinde peste varful umbrei si presupune ca Luna este in totalitate in fata Soarelui, insa este prea mica pentru a-l acoperi in totalitate.
- Penumbra este situatia in care Luna acopera partial Soarele.
In cazul eclipselor de Luna, nu se poate vorbi de antumbra pentru ca diametrul Pamantului cum este el vazut pe Luna este de patru ori mai mare decat cel al Soarelui.
Eclipsa presupune existenta a patru contacte, primul fiind cel in care discul Lunii, asa cum este el vazut de pe Pamant, incepe sa intre in cel al Soarelui. Cel de-al doilea contact presupune intrarea Lunii in totalitate in discul Soarelui, iar cel de-al treilea contact se stabileste cand discul Lunii incepe sa paraseasca discul Soarelui. In final, cel de-al patrulea contact se stabileste cand Luna paraseste in totalitate discul Soarelui. Eclipsa totala defineste momentul in care observatorul se afla in umbra, cea inelara poate fi observata cand privitorul se afla in antumbra iar cea partiala este vizibila cand privitorul se situeaza in penumbra eclipsei.
Ciclurile ecliptice dintre Soare, Pamant si Luna depind de pozitia acestora. Unul dintre corpuri trebuie sa fie in spatele celuilalt in timp ce al treilea joaca rolul observatorului. Planul orbital al Lunii este inclinat fata de cel al Pamanutlui, fapt pentru care eclipsele se pot petrece doar cand cele doua planuri se intersecteaza. Planurile Soarelui, Pamanutului si Lunii se intersecteaza de doua ori pe an, timp in care au loc eclipse ce in decursul unui an variaza de la un numar de 4 la 7.
Eclipsa solara are loc atunci cand Luna se interpune intre Soare si Pamant. In functie de distanta la care se afla Luna fata de Pamant, eclipsele pot fi totale sau inelare. Cele totale presupun acoperirea totala a Soarelui de catre Luna, iar cele inelare se intampla cand umbra nu ajunge pe suprafata Pamantului. Eclipsele partiale de soare sunt vizibile de observatorii care se afla in conul de penumbra al eclipsei. Eclipsele totale de soare pot dura maxim 7 minute si 31 de secunde si pot fi vazute pe o distanta lata de 250 km. Regiunile in care acestea sunt vazute ca fenomene partiale sunt mult mai intinse. Eclipsele totale de soare sunt numite ocultatii, in timp ce eclipsele inelare sunt denumite tranzite.
Eclipsa lunara se petrece atunci cand Luna intra in umbra Pamantului. Acest eveniment astronomic se petrece doar in timpul lunilor pline in care Luna se afla in opozitie cu Soarele fata de Pamant. Spre deosebire de cele solare, eclipsele de luna pot fi vizibile din toata emisfera si dureaza mult mai mult, de la 30 de minute pana la peste o ora. Sunt trei tipuri de eclipse lunare: penumbrale (in care Luna traverseaza doar penumbra Pamantului), partiale (Luna intra partial in umbra Pamantului) si totale (in care Luna trece in totalitate prin umbra Pamantului). Luna insa nu este acoperita complet in timpul eclipsei, ea prinzand o urma de lumina rosie datorita refractarii luminii, fapt ce a determinat denumirea de „luna rosie”.
Si gigantii de gaz au parte de eclipsa datorita existentei satelitilor naturali ai acestora. Cele mai cunoscute sunt eclipsele lunilor Galileene ale planetei Jupiter care au fost cunoscute inca din anii 1670. In cazul lui Saturn, eclipsele realizate de luna Titan se petrec odata la 15 ani. Pe Marte pot fi vizibile doar eclipse solare partiale, pentru ca lunile sale sunt prea mici pentru a acoperi in totalitate discul Soarelui. Si Pluto are parte de multe eclipse datorita marimii impresionante a satelitului sau Phobos. In schimb, Venus si Marte nu au vazut niciodata o eclipsa din simplul fapt ca nu au sateliti naturali. Insa eclipse realizate de aceste planete pe suprafata Soarelui sunt vizibile de pe Pamant.
Eclipsa ramane insa pentru oameni un motiv de bucurie sau de panica. In numeroase tari (printre care India, China) legendele macabre privitoare la eclipse sunt inca motiv de ingrijorare. Odata cu eclipsele solare se sustine ca mortii pot invia, ca soarele este inghitit de un dragon sau ca evenimente catastrofice vor avea loc. Nici unul dintre aceste scenarii insa nu s-a adeverit pana in prezent.
