Efectul Evrika – o experienţă a “epifaniilor incubate”, posibilă in viaţa fiecăruia dintre noi

Efectul Evrika este prezent în viaţa fiecăruia dintre noi şi, cu siguranţă, dacă s-ar putea, am vrea să-l experimentăm cât mai des. Denumirea aceasta – Efectul Evrika/ Efectul Eureka/ Efectul Aha! – pe care o folosesc psihologii, are legătură evidentă cu exclamaţia celebră atribuită lui Arhimede, rostită în momentul în care a descoperit legea (care îi poartă numele), referitoare la faptul că un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de fluid dezlocuit.

În ce context a rostit Arhimede “Evrika!”?

Expresia „Evrika!” provine din limba greacă (heúrēka) şi înseamnă „Am găsit!”. Vitruviu (tehnician militar în timpul lui Iulius Cezar) şi Plutarh (scriitor şi filosof antic grec) sunt cei care au consemnat, în scrierile lor, după aproape două secole, această “anecdotă” (cu “Eureka!”) despre Arhimede, unul dintre cei mai mari savanţi ai lumii antice – matematician, fizician, astronom, inginer, filosof.

Se spune că regele Hieron al II-lea al Siracuzei i-a cerut lui Arhimede, care-i era şi bun prieten, să determine dacă o coroană regală (pe care Hieron dorea să dea, ca ofrandă, zeilor) era făcută în întregime din aur pur sau dacă fusese amestecată cu argint (mai ieftin), aşa cum se zvonea prin Siracuza, şi să facă acest lucru fără a aduce vreun prejudiciu coroanei.

“Eureka!”, “Eureka!“…

Zile întregi căutase savantul o soluţie, fără a ajunge la un rezultat, până când, în timp ce să îmbăia, Arhimede a observat că nivelul apei creștea pe măsură ce intra în cadă. A realizat că volumul de apă dislocat este egal cu volumul corpului scufundat, constatare ce putea fi folosită pentru a determina densitatea coroanei (dacă lichidul dizlocuit prin introducerea coroanei intr-un vas cu apă avea un volum mai mare decât un lingou de aur de aceeași greutate, însemna că aurul coroanei fusese amestecat cu alt metal mai ușor – ceea ce se si intamplase, bijutierul se făcându-se vinovat de înşelarea regelui).

Legenda spune că, dându-şi seama că a găsit soluţia, în entuziasmul său, Arhimede a ieșit gol din baie și a alergat pe străzile Siracuzei, îndreptându-se spre palatul regal, strigând: “Eureka!”, “Eureka!“ („Evrika! – “Am găsit!”).

Nu se ştie cât de adevărată este această “poveste”, cert este că expresia “Evrika!” nu numai că a supravieţuit timpului, dar este foarte vie în mentalul colectiv. Astăzi, exclamaţia „Evrika!” este folosită pentru a exprima bucuria unei descoperiri sau realizări spontane, importante, mai ales în știință și inovare, dar şi în viaţa cotidiană.

Efectul Evrika – motorul creativităţii

Efectul Evrika (“Momentul Eureka” sau “Momentul Aha!”) este un fenomen psihologic, care descrie acel moment brusc și clar de înțelegere sau realizare a unei soluții la o problemă. Este sentimentul de “iluminare”, de satisfacţie, care apare atunci când, după o perioadă de confuzie sau de analiză fără rezultate notabile, mintea face o conexiune neașteptată și soluția devine evidentă. Mai este numit, în diverse studii, cu termenul englezesc “Insight” – descoperirea bruscă a soluţiei corecte, în urma unor încercări diverse, repetate, eronate.

Studiile ştiinţifice arată (deşi rămân încă multe necunoscute) că momentul „Evrika” este asociat cu activarea lobului temporal drept și a regiunii girusului cingulat anterior (ACC) din creier, care sunt implicate în procesarea informației, în gestionarea atenţiei, anticiparea recompensei, luarea deciziilor și detectarea erorilor/ tiparelor, specialiştii spunând însă că este dificil de explicat în ce moment anume se produce “Efectul Aha” şi ce alte zone ale creierului ar putea fi implicate.

Descrierile “Efectului Evrika” evidenţiază, prin urmare, patru caracteristici fundamentale ale acestuia:

• Iluminare bruscă – soluția pare să se ivească dintr-o dată, fără un proces/ efort logic conștient.
• Procesare fluentă – rezolvarea problemei (descoperită brusc) poate fi procesată fără dificultăţi.
• Certitudine – oamenii au tendința de a fi foarte siguri că soluția găsită este corectă.
• Senzație de satisfacție și entuziasm – momentul este adesea însoțit de un sentiment puternic de bucurie.

Efectul Evrika, subliniază unele cercetări, pentru a se manifesta, trebuie “încurajat” prin exersarea gândirii “out of the box” şi printr-o bună memorie a altor “momente Aha”, care permit soluţiei să apară transparent şi evident, în condiţiile în care, de foarte multe ori, suntem “victimele” drumurilor bătute, ale tiparelor de gândire.

Efectul Eureka – exemple celebre

De la Arhimede, pe care descoperirea bruscă a principiului flotabilității l-a făcut să exclame “Evrika!” şi entuziasmul său să rămână în istorie în această formă concentrată, mulţi alţi oameni de ştiinţă au ajuns la descoperiri şi invenţii făcute aparent “întâmplător”, dincolo de hazard aflându-se însă, cu siguranţă, un spirit viu, inovativ. În acest sens, Louis Pasteur, care a deschis drumuri noi în microbiologie, spunea că: “În domeniul observaţiei, al cunoaşterii, hazardul favorizează doar minţile pregătite”.

Efectul Evrika trebuie să se fi manifestat şi în cazul lui Isaac Newton, care, dacă ar fi să credem povestea despre care se spune că el însuşi a relatat-o de nenumărate ori, a descoperit gravitaţia când un măr i-a căzut pe cap, în curtea casei sale, când isi bea ceaiul, “într-o dispoziție contemplativă”.

Şi Albert Einstein mărturisea că, lucrând la teoria relativităţii, a avut o revelație despre timp și spațiu, în vreme ce lucra la probleme de fizică şi în urma unei discuţii cu un prieten, când, deodată, “a înţeles brusc unde se află cheia problemei”.

Tot prin Efectul Evrika, Sir Alec Jeffreys, un genetician britanic, a găsit soluţia tehnicilor de amprentare genetică utilizate astăzi în întreaga lume, în criminalistică şi în rezolvarea litigiilor de paternitate.

Astronomul William Wilson Morgan mărturisea şi el că a avut un moment de “revelație” privind cerul înstelat şi a rezolvat intuitiv unul dintre marile mistere ale astronomiei – existența brațelor spiralate ale galaxiei noastre.

Funcția de “rechemare” a informatiilor, in vis

August Kekulé, un chimist renumit din secolul al XIX-lea, susţinea că a descoperit structura inelară a benzenului în vis, când i s-a arătat imaginea unui şarpe care işi muşca din coadă (celebra imagine, din iconografia egipteană, a dragonului Ouroboros). Studiile au arătat că, în timpul somnului, creierul consolidează şi stochează în memorie ceea ce se dobândeşte prin învăţare în timpul zilei, astfel încât informaţiile să poată fi folosite mai târziu (funcția de “rechemare”), când nici nu te aştepţi. Şi exemplele ar putea continua la nesfârşit, pentru că istoria ştiinţei este plină de momente de “iluminare” şi de descoperiri fortuite.

“Efectul Aha”/ „Eureka”, în alte domenii

Paul McCartney, unul dintre cei mai de succes muzicieni ai tuturor timpurilor, devenit celebru alături de trupa Beatles, povestea că melodia piesei “Yesterday”, atât de cunoscută şi considerată de compozitor “cea mai bună melodie a sa”, i-a venit în minte în miez de noapte – “M-am trezit cu o melodie minunată în cap – spunea McCartney – şi mi-a plăcut mult, dar, pentru că am visat-o, nu-mi venea să cred că am scris-o”.

Americanca Ruth Handler, creatoarea celebrei păpuşi Barbie, lansată pe piaţă în 1959 şi vândută, în întreaga lume, în peste un miliard de exemplare, a avut imaginea acestei jucării după ce observase cum fiica ei făcea păpusi din hârtie, pe care le îmbraca şi cărora le vorbea ca unor adulţi, tot într-un moment “Aha”, privind o figurină feminină, într-o vitrină.

Efectul Evrika în viaţa de zi cu zi

Efectul Evrika nu se întâmplă doar în știință sau în cazul descoperirilor / invențiilor celebre, este prezent şi în viaţa fiecăruia dintre noi – la job, acasă, în relațiile interpersonale sau în activități creative şi se manifestă, de obicei, atunci când mintea este relaxată și nu forțezi găsirea unei soluții.

Cui nu i s-a întâmplat, de exemplu, să caute în zadar un obiect pierdut, iar după o vreme, când intervine relaxarea şi distragerea atenţiei, să-şi amintească brusc unde a lăsat obiectul respectiv.

Mulți oameni spun că au cele mai bune idei când sunt la duș. Fără presiunea de a gândi activ, mintea face conexiuni noi și apar soluții sau idei creative.

Într-o dispută cu cineva, este foarte posibil să nu înţelegi care este motivul supărării. După ce te gândești la acest lucru mai târziu sau auzi ceva care îți amintește de situație, brusc îți dai seama unde ai greșit sau ce a simțit celălalt.

Pentru cine încearcă să rezolve o problemă complicată de matematică, după o pauză sau când se ocupă de altceva, soluția vine brusc în minte – poate pentru că subconștientul a continuat să lucreze la problemă. Sau, în învăţarea unei limbi străine, încerci să reţii un cuvânt sau o regulă gramaticală, dar nu pare să aibă sens. Apoi, într-o zi, când vorbești sau citești ceva, brusc înțelegi cum funcționează și totul devine logic.

Pe “Momentul Aha” se bazează, în mare măsură, şi rezolvarea puzzle-urilor, a rebusurilor, a problemelor de matematică distractivă etc.

Cum pot fi stimulate momentele de inspiraţie spontană?

Efectul Eureka este (poate fi) minunat, ne poate surprinde oricând şi oamenii, chiar dacă nu-l conştientizează, îl apreciază atunci cand se întâmplă, pentru că simplifică lucrurile, îndepărtează, în mod surprinzător, dificultăţile şi concentrează eforturile într-un singur moment de inspiraţie. Pentru a crea astfel de momente, este necesar să ţinem cont de mai multe aspecte:

• acordarea de timp pentru explorarea problemelor care se pot ivi la un moment dat (cu implicare raţională, emoţională), pentru că, se pare, doar atunci când simți că ai ajuns într-un impas este momentul potrivit să nu mai încerci rezolvarea conştientă a problemei;
• momentele Evrika apar, de cele mai multe ori, în perioade de singurătate, când atenţia nu este distrasă de ceea ce este în jur şi când procesele creative din creier nu sunt blocate de un control excesiv;
• somnul poate fi un bun stimulent pentru procesele Eureka, deoarece restructurează informaţiile şi amintirile, astfel încât să le “vedem” într-o lumină nouă;
• plimbarea în natură, jogging-ul, ascultarea muzicii preferate, vizitarea unei galerii de artă, vizionarea unui film etc. stimulează inspiraţia.

Pentru că stresul este principalul duşman al “Efectului Eureka”, ar trebui să ne acordăm mai mult timp pentru relaxare, pentru contemplaţie, pentru ceea ce unii psihologi numesc “epifanii incubate”, când are loc procesarea inconştientă a informaţiilor, astfel încât să ne creăm condiţiile pentru momentele noastre de “iluminare”, când să putem exclama entuziaşti: “Evrika!”.