Efectul Matthew (Efectul Matei) şi acumularea disproporţionată a resurselor şi succesului. Situaţia specială a citatelor apocrife

Efectul Matthew (Efectul Matei) este un concept sociologic și psihologic, care descrie fenomenul prin care resursele, oportunitățile sau succesul tind să se acumuleze disproporționat, în favoarea celor care au deja un avantaj, în timp ce aceia care sunt dezavantajați rămân în continuare în urmă. Acest efect este rezumat adesea prin expresia “cei bogați devin mai bogați, iar cei săraci devin mai săraci” – un aforism atribuit celebrului scriitor romantic englez, Shelley, a cărui valoare a fost recunoscută şi a crescut constant abia după moartea sa.

O situaţie specială, printre nenumăratele aspecte din viaţa de zi cu zi, generate de Efectul Matthew, este cea a citatelor apocrife – idei greșit atribuite, care continuă să circule în acest fel, cu o falsă paternitate (fapt facilitat, în prezent, de popularitatea Internetului) tocmai pentru că sunt legate de o figură influentă. Acest lucru reflectă mecanismul efectului Matthew, prin care atenția și resursele tind să se concentreze pe cei aflaţi deja în centrul atenției, în detrimentul celor marginalizați.

Efectul Matthew – paternitatea conceptului

Conceptul – Efectul Matthew – a fost introdus de sociologul american Robert K. Merton (considerat fondatorul sociologiei moderne), în 1968, care a preluat denumirea dintr-un verset biblic din Evanghelia după Matei (Matei 25:29): „Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar de la cel ce nu are se va lua și ce are”.

Aceste cuvinte, prezente în “Pilda Talanților” (“Cel care a primit cinci talanţi a făcut zece, cel care a primit doi a făcut patru, iar cel care a primit un talant nu l-a înmulţit, l-a ascuns şi l-a pierdut şi pe acela”), pot părea nedrepte sau bizare dacă sunt desprinse din contextul textelor sacre.

Totuși, adevăratul lor sens, în contextul textelor religioase, este explicat de Ioan Hrisostom (Ioan Gură de Aur), care afirmă: “Când cineva are bunăvoință și zel, i se vor da toate cele de la Dumnezeu; dar dacă este gol de acestea, nu va primi nici pe ale sale înapoi și nici pe cele de la Dumnezeu. Chiar și ceea ce i se pare că are se va lua de la el. Nu pentru că Dumnezeu îi retrage darurile, ci pentru că nu este vrednic de ele”. Cu alte cuvinte, cei care au un dar și îl folosesc cu înțelepciune și responsabilitate vor primi mai mult. În schimb, cei care risipesc darurile primite vor pierde inclusiv ceea ce aveau inițial.

Nicholas Taleb, o personalitate foarte interesantă, scriitor, specialist în epistemologia probabilităţii, în matematică financiară etc., în cunoscutul sau volum, “Lebăda neagră: impactul foarte puţin probabilului”, subliniază că Efectul Matthew sau “avantajul cumulativ” este prezent peste tot, în realitatea imediată, şi poate fi concentrat în faptul (cinic, de altfel) că “se ia de la săraci, pentru a se da bogaţilor”.

Principalele caracteristici ale Efectului Matthew

Sociologic şi psihologic, consideră Robert K. Merton, se poate observa că Efectul Mathew (Efectul Matei) guvernează diverse zone ale vieţii individuale şi sociale, de la educaţie, cultură, dezvoltare personală, până la ştiinţă, cercetare, tehnologie, economie etc., aspecte pe care mulţi dintre noi le-am observat, probabil, şi ne-am întrebat care sunt resorturile unei astfel de situaţii paradoxale – că un avantaj iniţial atrage alte avantaje, iar cei dezavantajaţi se vor confrunta cu şi mai multe dificultăţi, lipsuri şi inconveniente. Aşadar, Efectul Matthew are mai multe carecteristici, cum ar fi:

Câștig disproporționat de resurse

Persoanele care au deja un avantaj (cum ar fi resurse financiare, educație, notorietate sau succes) tind să primească și mai multe oportunități care le amplifică succesul. De exemplu, o persoană cunoscută într-un domeniu primește mai multă recunoaștere, chiar și pentru realizări mai puțin semnificative, comparativ cu cineva mai puțin cunoscut, care ar face o descoperire similară.

Efectul Matthew – aplicabilitate largă

Efectul Matthew poate fi observat în numeroase domenii – de pildă, în educaţie, elevii care încep cu o bază solidă sau cu resurse adecvate au tendința de a performa mai bine și de a beneficia de mai multe oportunități (burse, sprijin suplimentar etc.). De asemenea, dobândirea abilitaţilor de citire, la copiii de vârste mici (primii ani de şcoală) duce la succese ulterioare în citire, în timp ce eșecul în a învăța să citească înainte de al treilea sau al patrulea an de școlarizare poate cauza probleme de-a lungul vieții în dobândirea de noi abilități.

În ştiinţă și cercetare, cei care sunt renumiți primesc mai multe finanțări și recunoaștere pentru lucrările lor, în timp ce cercetătorii mai puțin cunoscuți pot avea dificultăți în a atrage atenția.

Mai mult, “Legea de eponimie a lui Stigler”, formulată de Stephen Stigler, specialist în istoria statisticii, spune că “O descoperire științifică nu poartă aproape niciodată numele autorului său” sau că o distincţie va fi acordată, de cele mai multe ori, celui mai cunoscut cercetător implicat într-un proiect, chiar dacă munca a fost realizată de o echipă.

De exemplu, “Triunghiul lui Pascal”, în matematică, a fost studiat, înaintea lui Blaise Pascal, de mulţi alţi matematicieni, cu secole înainte, în India, China (Triunghiul lui Yang Hui), Persia etc. Boala Parkinson, despre care se spune că a fost descrisă, pentru prima dată, de medicul englez James Parkinson, în 1817, se pare că a fost cunoscută şi descrisă încă din epoca veche a Indiei etc.

În economie, afacerile sau indivizii bogați au acces la investiții și resurse mai mari, ceea ce amplifică și mai mult disparitățile de avere, aşa cum produsele populare au tendinţa de a deveni şi mai populare.

Consolidarea inegalităților

Pe termen lung, efectul Matthew poate duce la o stratificare socială mai pronunțată, caz in care diferențele inițiale între indivizi sau grupuri se accentuează.

Efectul Matthew – câteva exemple din viaţa cotidiană

• În viaţa cotidiană, Efectul Matthew poate fi observat în nenumărate împrejurări. Copiii din familii privilegiate au acces la școli mai bune, tehnologii moderne și profesori bine pregătiți. Acest lucru le oferă un avantaj care le permite să obțină performanțe academice mai bune, spre deosebire de colegii lor mai puțin avantajați.
• O descoperire ştiinţifică realizată de un cercetător deja faimos este mai probabil să fie citată și promovată, în timp ce o descoperire similară, realizată de un cercetător mai puțin cunoscut, poate rămâne în obscuritate.
• Companiile mari au resurse pentru marketing, inovație și atragerea talentelor, ceea ce le permite să-și crească semnificativ cota de piață și să rămână dominante, în timp ce companiile mici se luptă pentru supraviețuire.
• Este un fapt demonstrat (şi exploatat în marketing) că recomandările de produse și informațiile despre achizițiile anterioare influențează alegerile consumatorilor în mod semnificativ, indiferent dacă este vorba despre produse legate de tehnologie, de cărți, muzică, film sau alte tipuri de produse.

Efectul Mathew şi situaţia specială a citatelor apocrife

În activitatea academică sau, pur şi simplu, în viaţa cotidiană, citatele ocupă un loc important în construcţia cunoştinţelor noastre. Niciodată nu a fost mai uşor ca astăzi, când Internetul, în motoarele sale de căutare, poate arhiva fiecare cuvânt scris, să găsim un citat care să susțină o idee pe care o considerăm importantă sau pentru care pledăm într-o dezbatere, o condiţie esenţială fiind însă să ne asigurăm de autenticitatea citatului respectiv.

Există o legătură interesantă între Efectul Matthew și citatele apocrife (citate atribuite altui autor decât celui adevărat), deoarece ambele se referă la fenomene prin care informația sau percepția se poate distorsiona, amplificând avantajele sau notorietatea unei surse deja recunoscute.

Cum funcţionează Efectul Matthew în cazul citatelor apocrife?

Efectul Matthew sugerează că cei care sunt deja recunoscuți sau considerați autorități într-un domeniu primesc mai mult credit decât cei mai puțin cunoscuți, chiar și atunci când contribuțiile lor sunt echivalente. În mod similar, în cazul citatelor apocrife, un citat atribuit unei figuri celebre (cum ar fi Einstein, Shakespeare etc.) dobândeşte mai multă greutate, chiar dacă nu provine de la acea persoană.

Un gând sau o idee banală poate deveni “legendă”, dacă este asociată cu o personalitate faimoasă, pe principiul că “ceea ce spune cineva deja respectat trebuie să fie valoros”.

Apoi, o persoană deja celebră devine și mai influentă, pare şi mai înţeleaptă, uneori şi mai vizionară decât a fost în realitate, prin asocierea cu idei sau citate atribuite în mod eronat. Aceasta reflectă mecanismul central al efectului Matthew: “Celui ce are i se va da mai mult”.

În astfel de cazuri, cei care merită să fie recunoscuți pentru o idee sau pentru un succes (persoane mai puțin cunoscute, autorii reali ai unui citat) rămân în umbră. Acest lucru perpetuează o formă de inegalitate simbolică: atenția și prestigiul se îndreaptă mereu spre cei care au deja un statut privilegiat.

Exemple de fraze celebre, rostite de… altcineva

Există numeroase citate celebre care au fost atribuite greșit unor personalități faimoase, contribuind la mitul și aura acestora. Iată câteva exemple notabile:

Albert Einstein

Citat atribuit – “Dacă judeci un pește după abilitatea lui de a se cățăra în copaci, va trăi toată viața crezând că este prost”.

Realitate – Nu există nicio dovadă că Einstein a spus acest lucru. Se crede că citatul provine dintr-o reinterpretare a unei idei exprimate în mod diferit de alți autori, dar a fost pus, la un moment dat, pe seama lui Einstein, pentru a-i spori impactul.

Citat atribuit: “Dacă albinele ar dispărea de pe suprafaţa globului, atunci omul ar mai avea doar patru ani de trăit”.

Realitate – Nu există dovezi ca Einstein ar fi spus aceste cuvinte, dar, în timp, afirmatia a fost atribuită savantului, probabil pentru a spori impactul mesajului ecologic, având în vedere notorietatea sa ca om de știință și percepția sa ca o autoritate aproape universală.

Citatul pare să fi apărut în anii 1960, la câteva decenii după moartea lui Einstein (1955), în contextul unor discuții despre dependența agriculturii și a ecosistemelor de albinele polenizatoare. Sau, poate, spun unii, fraza a fost lansată prin anii 1990, de către un sindicat francez de apicultori, pentru a protesta împotriva importurilor de miere străină .

Pierre de Coubertin

Citat atribuit – “Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câștigi, ci să participi!”

Realitate – Aceasta zicere celebră, atribuită lui Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice moderne, şi folosită în nenumărate contexte legate de competiţii de orice fel, este, de fapt, un citat apocrif. Deși Coubertin este asociat cu aceste cuvinte datorită rolului său în revigorarea Jocurilor Olimpice moderne, el nu este adevăratul autor.

Cuvintele aparţin episcopului Ethelbert Talbot, care a rostit un discurs în timpul Jocurilor Olimpice de la Londra, din 1908. Talbot a spus, în esență, că: “Cel mai important lucru în viață nu este triumful, ci lupta. Esențial nu este să fi câștigat, ci să fi luptat bine”. Coubertin a fost impresionat de această afirmaţie și a inclus ideea în discursurile sale, ceea ce a dus la asocierea citatului cu el. Este o situație tipică, în care notorietatea unei persoane (Coubertin) eclipsează autorul original (Talbot), reflectând mecanismele pe care se bazează Efectul Matthew.

Andre Malraux

Citat atribuit – “Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”.

Realitate – Celebra frază atribuită lui André Malraux, “Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc” (“Le XXIe siècle sera religieux ou ne sera pas”) este considerată apocrifă. Deși această expresie este adesea asociată cu Malraux, el însuși a negat că ar fi rostit-o în această formă.

Într-un interviu acordat, în 1975, jurnalistului André Brincourt, Malraux a afirmat că nu a spus niciodată “Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”. El a precizat că, deși a discutat despre transformările spirituale și culturale, această formulare nu îi aparține. A spus însă, printre altele, că “Problema capitală a sfârșitului de secol (al XX-lea) va fi o problemă religioasă – într-o formă la fel de diferită de cea pe care o cunoaștem, precum a fost creștinismul față de religiile antice”

Este posibil ca fraza să fi apărut ca o interpretare a ideilor lui Malraux despre criza valorilor în societatea modernă și despre necesitatea unui nou sens spiritual, iar expresia a câștigat popularitate tocmai pentru că reflectă preocupările multor oameni cu privire la viitorul spiritual al umanității.

Galileo Galilei

Citat atribuit – “E pur şi muove!” (“Şi totuşi se învârteşte!”)

Realitate – Deşi au făcut istorie aceste cuvinte atribuite luiGalileo Galilei, nu există nicio dovadă documentată că savantul italian le-ar fi rostit în 1633, când a fost condamnat de Inchiziție pentru susținerea ideii heliocentrice, conform căreia Pământul se învârteşte în jurul Soarelui.

Sub amenințarea pedepsei, a fost obligat să retracteze public aceste convingeri şi legenda spune că, imediat după aceea, Galileo Galilei ar fi murmurat “Și totuși se învârteşte!” (“E pur şi muove!”), ca o sfidare față de Inchiziție. Totuși, nu există niciun martor sau document care să confirme această afirmație.

Prima mențiune a expresiei apare abia în 1757, la peste un secol de la moartea lui Galilei, în lucrarea unui jurnalist italian, Giuseppe Baretti. Citatul a devenit celebru mai ales în secolul al XIX-lea, fiind utilizat pentru a simboliza triumful științei asupra dogmei religioase. Asocierea sa cu Galileo Galilei este mai degrabă o creație literară sau o exagerare romantică.

Mahatma Gandhi

Citat atribuit – “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!”

Realitate – Mahatma Gandhi, părintele independenței Indiei, scriitor prolific, înţelept, considerat de Einstein, cu care a corespondat, “model de urmat pentru generaţiile viitoare”, nu a formulat niciodată acest citat în această formă. El a spus ceva similar, dar mai complex: “Dacă ne putem schimba pe noi înșine, tendințele din lume se vor schimba de asemenea. În măsura în care un om își schimbă natura, lumea se schimbă și ea”.

Winston Churchill

Citat atribuit – “Dacă treci prin iad, continuă să mergi!”

Realitate – Deși acest citat este foarte des asociat cu Winston Churchill, renumit om politic britanic, unul din cei mai mari lideri de război ai secolului trecut, nu există dovezi că el a spus sau a scris aceste cuvinte. Originea exactă a citatului rămâne incertă, dar probabil i-a fost atribuit datorită faimei sale de lider în vremuri grele.

Marie Antoinette

Citat atribuit – “Dacă nu au pâine, să mănânce cozonac!” (“Qu’ils mangent de la brioche!”)

Realitate – Această replică faimoasă, plină de infatuare, care a traversat secolele, este atribuită reginei Franței, Marie Antoinette, ca reacție față de sărăcia poporului, dar nu există dovezi că ea ar fi spus-o. Citatul apare în opera lui Jean-Jacques Rousseau, “Confesiuni”, și este atribuit unei “prințese” nenumite, cu mult înainte ca Marie Antoinette să fie regină.

Nelson Mandela

Citat atribuit – “Curajul nu este absența fricii, ci triumful asupra ei.”

Realitate – Citatul este adesea asociat cu Nelson Mandela, primul președinte al Africii de Sud, ales prin vot universal, militant contra rasismului, sărăciei şi inegalităţii sociale, dar originea sa exactă este neclară. Este posibil să fie inspirat de cuvinte din biografia acestuia, “Long Walk to Freedom,” dar nu apare textual în lucrările lui.

Voltaire

Citat atribuit – “Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune”.

Realitate: Acest citat nu aparține lui Voltaire, scriitor, filosof, istoric emblematic din perioada Iluminismului francez. A fost formulat de Evelyn Beatrice Hall, o scriitoare britanică, în biografia sa despre Voltaire, ca o parafrazare a filozofiei acestuia.

Marilyn Monroe

Citat atribuit – “Dacă nu mă poți suporta în cele mai rele momente ale mele, atunci cu siguranță nu mă meriți în cele mai bune”.

Realitate – Acest citat nu provine de la celebra actriţă americană, Marilyn Monroe, ci a fost popularizat pe Internet și atribuit ei pentru a-i spori autenticitatea. Nu există dovezi că ea a spus acest lucru vreodată.

Benjamin Franklin

Citat atribuit – “Nimic nu este sigur în viață, în afară de moarte și taxe”.

Realitate – Acest citat este aproape exact, dar apare într-o scrisoare scrisă de Franklin, una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, om de ştiinţă, diplomat, om politic, din secolul al XVIII-lea, într-o formă mai elaborată. A fost ulterior simplificat și a intrat în folclorul cultural.

Confucius

Citat atribuit: „Alege o slujbă care îți place și nu vei lucra niciodată o zi din viața ta”.

Realitate: Deși această idee poate fi compatibilă cu filozofia lui Confucius, filosof din cultura chineză antică, nu există dovezi directe că el ar fi spus acest lucru.

Efectul Matthew – Fatalitate? Liber arbitru?

Cei care posedă inteligență, hotărâre și putere – în sensul nobil al acestor trăsături – și care împărtășesc cu ceilalți ceea ce au, indiferent de domeniul lor de activitate (fie un medic dedicat, care își tratează pacienții, un profesor care modelează mințile elevilor, un agricultor care îngrijește roadele pământului, un cercetător care contribuie la progres sau un muncitor care, prin efortul său, aduce beneficii celorlalți), tind să primească și mai mult.

Pe de altă parte, cei care irosesc darurile sau potențialul de care dispun ajung adesea să fie copleșiți de dificultăți, lipsuri și întâmplări nefavorabile, luptând permanent fără a găsi direcția.

Între aceste două extreme există o zonă ambiguă, un cerc vicios al celor care, atingând un anumit nivel de cunoaștere și putere, aleg să le deturneze în mod egoist, în detrimentul celorlalți, pentru a-și menține avantajele, o situație care nu mai poate fi explicată nici prin pilda biblică, nici prin Efectul Matthew.

Marea provocare a omului contemporan și a celui de mâine constă în identificarea reperelor care definesc libertatea – atât pe cea individuală, cât și pe cea socială, morală, politică sau economică – și în menținerea unui echilibru între acestea.

Cât despre citatele apocrife, acestea reflectă o tendință umană de a amplifica succesul celor cunoscuți, perpetuând inegalitățile simbolice și consolidând autoritatea lor, uneori în mod nejustificat, de aceea, mai ales în această epocă într-atât de interconectată, ar trebui să fim foarte atenţi, pentru a evita propagarea informaţiilor distorsionate şi din respect pentru adevăr, corectitudine, rigoare.