La sugestia uneia dintre cititoarele site-ului www.destepti.ro, am ales ca temă a acestui articol structura menţionată în titlu – “mă disperă (cineva/ceva)” – pe care o putem auzi/citi în cele mai diverse contexte, inclusiv în mass-media., cu o frecventă exasperantă. Iată câteva exemple luate, la întâmplare, de pe internet: “Am o problemă cu boxele care mă disperă” (tpu.ro), “Mă disperă meciurile de ranked” (forums.eune.leagueflegends.com), “Mă disperă cei de la KRUK”(avocatnet.ro) etc.

Verbul a dispera, care are sensul a-și pierde orice speranță, a deznădăjdui, este intranzitiv, adică nu poate fi construit cu un complement direct, deoarece acţiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect. Prin urmare, nu se poate spune: cineva/ceva disperă/ te disperă etc. (structuri în care pronumele mă, te au funcţia de complemente directe). În astfel de cazuri, mai rare, în care a dispera are înţelesul de a face pe cineva să-și piardă răbdarea/a exaspera, corect este să se spună: Cineva/ceva mă face să disper.

La indicativ prezent, verbul a dispera se conjuga astfel: eu disper, tu disperi, el/ea disperă, noi disperăm, voi disperaţi, ei/ele disperă.

De asemenea, trebuie ştiut că forma corectă este a dispera (cu i, ca şi în cazul substantivului corespunzător disperare), nu a despera/desperare/desperaţie, care sunt forme învechite.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ