Conform Dictionarului Explicativ Roman, exorcismul reprezinta o practica magica, care consta in rostirea de rugaciuni, descantece, cu scopul de a alunga duhurile rele. Ideea de posedare demonica a aparut inca din Antichitate, insa atunci persoanele considerate ca fiind posedate erau arse pe rug, neexistand astfel de practici religioase.
In Evul Mediu teologii socoteau posedarea ca fiind o abatere de la principiile acceptate ale bisericii si orice persoana care avea un comportament iesit din comun era banuita de posedare. In acea perioada se realizase pana si o lista cu anumite caracteristici, care ar fi sugerat o influenta malefica. Printre aceste caracteristici se numarau forta fizica mult prea mare fata de posibilitatile omenesti, capacitatea de a prevedea viitorul si de a citi gandurile altora sau de a blasfema in limbi necunoscute in mod normal de persoana in cauza.
Exorcismul este un ritual religios care apartine categoriei de slujbe numite ierurgii, acestea fiind slujbe bisericesti de binecuvantare si de sfintire a oamenilor si a lucrurilor. Printre cele mai importante momente in care se citesc rugaciunile specifice ierurgiilor se numara Botezul, de Sfantul Vasile pe 1 ianuarie, cand se citesc “Moliftele Sfantului Vasile”, sau la 1 februarie, cand se citeste Molifta Sfantului Trifon. “Moliftele Sfantului Vasile” reprezinta cea mai cunoscuta rugaciune de exocizare, scrisa de catre Sfantul Vasile cel Mare, acesta find cel mai mare exorcist al istoriei crestinismului. Pentru Biserica Ortodoxa cel mai mare exorcist a fost Parintele Ilarian Argatu, de la Manastirea Cernica.
O mare problema pe care o ridica existenta posedarii malefice si a exorcismului consta in veridicitatea acestora, de care se indoiesc multi. Acest lucru se datoreaza faptului ca unele din simptomele asociate posedarii demonice sunt simptome care se intalnesc la anumite afectiuni de natura psihologica sau psihiatrica. Persoanele posedate au anumite simptome asemanatoare cu cele ale schizofreniei, cum ar fi: halucinatiile, tulburari ale constiintei, tulburari de comportament sau tulburari afective, sfarsind prin a-si provoca rani fizice, iar in cele mai nefericite situatii, prin a se sinucide.
Existand aceasta puternica asemanare a manifestarilor intre o persoana care sufera de schizofrenie si o persoana posedata, este dificil sa se accepte existenta posedarii si sa se faca deosebirea aceasta. Unii considera ca o modalitate buna de diferentiere o reprezinta realizarea exorcizarii, iar daca dupa aceasta practica persoana isi revine la normal, atunci persoana respectiva era posedata, persoanele care sufera de schizofrenie neavand cum sa se vindece dupa exorcizare.
O alta afectiune ale carei manifestari se regasesc in cele ale posedarii demonice este Sindromul Tourette. O persoana care sufera de acest sindrom scoate sunete si face gesturi iesite din comun, asupra carora nu detine controlul. Printre acestea se numara urmatoarele: tuse, racnete, mormaieli, fornait, pronuntarea unor cuvinte obscene, repetarea cuvintelor pronuntate de alte persoane, folosirea unor intonatii diferite, realizarea de gesturi obscene, unii dintre bolnavi obisnuind sa atinga alte personae, sa scoata limba, sa isi miste ochii, sa ridice din umeri, sa sara sau sa imite latratul unui caine.
Abilitatea cu care persoanele posedate vorbesc in limbi necunoscute si neutilizate de sute de ani reprezinta un criteriu care ajuta la diferentierea dintre cei posedati si cei bolnavi. De asemenea, faptul ca unii indivizi suspectati de a fi posedati pot levita (detin capacitatea de a ridica diverse corpuri, fara a le atinge si de a se ridica in spatiu fara sprijin material) sau simt o aversiune fata de obiectele religioase, ajuta la o diagnosticare mult mai precisa a posedarii.
De-a lungul timpului au existat cazuri renumite de exorcism, printre care se numara si cazul Annelisei Michel, nascuta in Germania, in anul 1952, intr-o familie foarte credincioasa. Destinul acesteia a fost extrem de dur, la numai 16 ani aceasta suferea de tulburari psihice grave, cauzate de un ritual de exorcizare, fiind diagnosticata cu epilepsie. Situatia ei s-a agravat, suferind si de stari de depresie, ajungand sa creada ca tulburarile de care sufera sunt cauzate de o posedare demonica. Desi a urmat un tratament medical pe o perioada indelungata de timp, acesta nu a funcionat, iar starea ei se inrautatea pe masura ce trecea timpul, motiv pentru care parintii ei si-a pus speranta in exorcism, incercand sa obtina aprobarea unui ritual de exorcizare. Intr-un sfarsit, ritualul este acceptat de catre episcopul Josef Stangl, in anul 1975.
Preotii numiti pentru a realiza exorcizarea au fost Arnold Renz si Ernst Alt. Pe perioada exorcizarii tratamentul medicamentos a fost intrerupt, iar exorcizarea a durat 11 luni si a avut loc in camera Annelisei. Conform vocilor din interiorul tinerei, aceasta ar fi fost posedata de Iuda Iscariotul, Cain, Nero, Adolf Hitler, Valentin Fleischmann si Lucifer. Din nefericire, procedeul de exorcizare nu a functionat, iar Annelise Michel a murit in somn, exact asa cum a prezis tanara. Acest nefericit caz a fost o sursa de inspiratie pentru realizarea filmelor: “Exorcizarea lui Emily Rose” si “Requiem”.
Desi opiniile referitoare la posedarea demonica si exorcism sunt impartite, singura certitudine pe care o detinem consta in explicatia medicala a anumitor afectiuni, asemanatoare cu cele ale posedarii, iar noi avem libertatea sa ramanem sceptici la tot ce tine de aceasta tema, sau sa credem ca totul este real.
Am auzit ca si-au marit cei de la Vatican echipa de exorcisti, pe motiv ca ar fi o adevarata epidemie de posedari, ceea ce mi se pare cam dubios in anul in care traim. Oricum, bine ca acum macar intreaba si medicii psihiatri inainte, ca sa nu aiba si ei un „Tanacu”.