Femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii? Suntem în secolul XXI, dar acest stereotip de gândire, că femeile sunt mai vorbăreţe decât bărbaţii, nu numai că nu s-a atenuat de-a lungul timpului, ci pare la fel de puternic ancorat în mentalul colectiv. În mass-media chiar se invocă studii care ar arăta că, dacă un bărbat utilizează zilnic în jur de 7000 de cuvinte, o femeie s-ar folosi de circa 20 000 de cuvinte, ceea ce ar însemna o diferenţă notabilă. Adevăr sau prejudecată?

O astfel de percepţie a câştigat şi mai mult teren după ce o statistică precum cea menţionată anterior a fost consemnată într-o carte din 2006, a unui psihiatru american, Louann Brizendine – “The female brain” (“Creierul femeii”) – care a devenit rapid best-seller şi a fost şi ecranizată, în 2017. Ulterior, Louann Brizendine a recunoscut că asemenea statistici despre numărul de cuvinte folosite de femei şi bărbaţi sunt relative şi nu le-a mai inclus în reeditările cărţii.

Provocaţi de o astfel de dispută legată de faptul că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii, câţiva cercetători de la Departamentul de Psihologie de la Universitatea din Arizona au încercat şi ei să facă o serie de experimente. Timp de câţiva ani, au plasat microfoane pe un grup de 396 de voluntari, studenţi americani şi mexicani.

Au înregistrat 30 de secunde de conversaţie la fiecare 12,5 minute, adică 5% dintre conversaţiile dintr-o zi, pentru a afla dacă există vreo legătură între diferenţa de gen şi numărul de cuvinte rostite. Au aflat astfel că femeile au folosit, în medie, 16 215 cuvinte pe zi, iar bărbaţii, 15 669 cuvinte – o diferenţă nesemnificativă, dat fiind că, spun specialiştii, diferenţa dintre o persoană care vorbeşte foarte puţin şi una foarte vorbăreaţă ar trebui să fie în jur de 45 000 de cuvinte.

Cum s-a născut convingerea că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii?

Comunicare, Sursa The Conversation
Comunicare, Sursa The Conversation

Există în limbajul multor popoare nenumărate ziceri populare care fac referire la “vorbăria” femeilor şi stilul sobru, reţinut al bărbaţilor. În antichitate, Aristotel considera că femeile, spre deosebire de bărbaţi, vorbesc mult şi sunt mai înclinate să se plângă. Moralistul antic grec Plutarch credea şi el că rolul unei femei este în casă/ gospodărie şi că aceasta ar trebui să păstreze “liniştea” în afară şi că nu ar trebui să se implice în treburile publice, ceea ce ar însemna o depăşire a limitelor feminităţii.

Mai târziu, în Evul Mediu, scrierile religioase atrăgeau atenţia asupra pericolului “limbilor false ale femeilor”, în contextul în care, treptat, vocile lor, pronunţându-se împotriva nedreptăţilor sociale, au început să se audă în pieţele publice. Eticheta vremii punea preţ pe femeia calmă, respectuoasă, reţinută, tăcută.

The female brain
The female brain

S-a mai produs, în timp, o asociere între modul de a comunica al femeilor şi “bârfă”, “cleveteală”, cu rădăcini în obiceiul, din vremurile vechi, ca la botezul unui copil să se adune femeile şi să vorbească despre diverse lucruri. Treptat, s-a produs o depreciere semantică, astfel de “discuţii” fiind considerate ca fiind lipsite de importanţă.

Şi în spaţii geografice mai îndepărtate există percepţia că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii. Chinezii spun că “Sabia pe care femeile nu o lasă niciodată să ruginească este cuvântul”, iar o veche zicere evreiască spune că: “Dacă vorbăria ar fi meserie, multe femei ar fi îmbrăcate în aur”.

Sunt şi opinii potrivit cărora diferenţele între femei şi bărbaţi în privinţa limbajului vin din preistorie, când bărbaţii, mergând la vânătoare, erau nevoiţi să “tacă” pentru a nu speria vânatul, în timp ce femeile, rămase acasă, trebuiau să aibă grijă de menţinerea coeziunii grupului, încercând să facă acest lucru mai ales prin exprimarea sentimentelor, aceste comportamente punându-şi amprenta asupra funcţionării creierului.

Femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii? Ce spun studiile ştiinţifice recente?

Femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii
Femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii

Unii oameni de ştiinţă, specialişti în mecanismele limbajului, susţin că vocea feminină este formată din unde sonore complexe şi, prin urmare, creierul masculin trebuie să lucreze mai mult pentru a le înţelege, ceea ce înseamnă că, în al doilea caz, al bărbaţilor, ascultarea este mai solicitantă. De asemenea, afirmă specialiştii de la Universitatea Sheffield, Marea Britanie, bărbaţii folosesc doar o emisferă cerebrală atunci când vorbesc, în timp ce femeile le utilizează pe amândouă, ceea ce le permite să comunice mai rapid şi mai mult.

Pe de altă parte, spun aceiaşi specialişti, creierul feminin are mai multe circuite cerebrale pentru vorbire şi pentru a percepe emoţiile altora, ceea ce le face să interacţioneze mai mult, să citească mai uşor, să-şi amintească detaliile, mai mult decât bărbaţii. Acest fapt ar explica şi de ce mai mulţi bărbaţi decât femei suferă de bâlbâială sau sunt dislexici (tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură).

Citește și:  Misterele nebuloasei Ochiul lui Dumnezeu

Proteina FOXP2 – cheia diferenţelor dintre femei şi bărbaţi în privinţa limbajului

Proteina FOXP2 – cheia diferenţelor dintre femei şi bărbaţi în privinţa limbajului
Proteina FOXP2 – cheia diferenţelor dintre femei şi bărbaţi în privinţa limbajului

Cercetătorii de la Universitatea Maryland, SUA, afirmă că au descoperit fundamentul biologic al diferenţelor dintre bărbaţi şi femei în privinţa limbajului, al faptului că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii. Este vorba de o proteină, pe care au numit-o FOXP2 (Forkhead-Box P2), care controlează “gena vorbirii”.

În cazul omului, mai multe mutaţii ale acestei gene, de-a lungul evoluţiei, i-au permis să devină mai creativ, să dobândească abilitatea de a vorbi, Or, arată studiile, nivelul de FOXP2 este cu aproximativ 30% mai ridicat la femei decât la bărbaţi. Este şi motivul pentru care, la vârstele foarte mici, fetele învaţă să vorbească mai devreme şi mai complex decât băieţii.

Consecinţele unei stereotipii de gândire

Comunicarea
Comunicarea

Încercând să abordeze cu obiectivitate această stereotipie de gândire că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii, Deborah Tannen, profesor de lingvistică la Universitatea Georgetown, din Washington, spune că, într-adevăr, femeile tind să vorbească mai mult, mai des decât bărbaţii, dar doar între ele şi despre chestiuni personale. Este vorba de conversaţii private, între prieteni, care contribuie la întărirea relaţiilor, la menţinerea legăturilor sociale. Pe de altă parte, bărbaţii vorbesc mai mult în conversaţiile publice (întâlniri de afaceri, serviciu, luarea deciziilor etc.).

Altfel, ar fi exagerat, consideră Deborah Tannen, să se creadă că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii. O analiză făcută pe o reţea socială, arată că predispoziţia spre dialog este aproximativ egală pentru femei şi bărbaţi, ca şi în viaţa reală, chiar dacă pe subiecte diferite, cu diferenţa că mesajele femeilor sunt mai încărcate emoţional, în timp ce bărbaţii sunt mai “seci” în exprimare.

Între teorie şi realitate

Femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii, Sursa Mindful.org
Femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii, Sursa Mindful.org

Sociolingviştii au mai sesizat şi alte aspecte ale comunicării în funcţie de gen. De pildă, în general, în familie, o femeie va repeta o solicitare anume până va primi răspunsul pe care îl doreşte, convinsă fiind că o astfel de insistenţă subliniază importanţa lucrului respectiv. Bărbaţii au însă un alt tip de reacţie – pentru ei, o solicitare fără răspuns este considerată a fi echivalentă cu un refuz sau un indiciu al ostilităţii, în timp ce o femeie, în aceeaşi situaţie, consideră că nu a fost auzită.

Şi când este vorba de confruntarea cu anumite dificultăţi, bărbaţii şi femeile se comportă diferit. Femeile vorbesc despre acestea şi încearcă să se facă înţelese, în timp ce bărbaţii preferă să tacă. Intenţiile, planurile pot fi la fel, de ambele părţi, dar expresia lor emoţională este diferită şi de aici o serie de neînţelegeri, care ar putea fi rezolvate simplu, printr-o explicaţie. Până la urmă, câteva minute în plus pentru a te face înţeles poate “economisi” ore de confruntare.

“Cuvântul este o aripă a tăcerii”…

Comunicare
Comunicare

Diferenţele de exprimare lingvistică pot avea şi alte resorturi. De exemplu, femeile sunt mai predispuse la aşa-numitele emoţii intropunitive (frică, anxietate, tristețe, vinovăție, rușine) şi au tendinţa de a-şi exprima mai intens durerile, ca şi bucuriile, în timp ce bărbaţii sunt sau vor să pară mai “raţionali”, adesea se eliberează de tensiuni transferând asupra altora sentimentele dureroase, impulsurile, ezită sau refuză să ceară sfaturi, forme de apărare care au impact şi asupra manierei de comunicare.

O scriitoare australiană, Dale Spender, autoare a unei cărţi celebre – “Man made language” – crede că această prejudecată că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii are, de fapt, o explicaţie socio-istorică. Femeile par mai “vorbăreţe” nu pentru că bărbaţii sunt mai tăcuţi, ci pentru că, în mentalul colectiv, de-a lungul timpului, s-a înrădăcinat convingerea că din partea femeii, orice ar fi, se aşteaptă “tăcere”. Şi atunci, prin comparaţie cu “tăcerea” aşteptată, oricât de puţin ar vorbi o femeie tot pare mult.

Între studii ştiinţifice şi percepţii empirice, rămâne la latitudinea fiecăruia/ fiecăreia să evalueze, din experienţa personală, dacă femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii, dacă acesta este un adevăr sau doar o prejudecată. Până la urmă, că este rostit de o femeie sau de un bărbat, cuvântul reflectă personalitatea, sufletul, gândirea, faptele, capacitatea de înţelegere. Cuvintele deschid drumuri, dau sens realităţii, luminează înţelesuri. Cuvântul este, paradoxal, cum spunea un mare poet al secolului trecut, “o aripă a tăcerii” (Pablo Neruda).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.