„Festina lente” este un adagiu latin, care înseamnă „Grăbește-te încet”. Are structura unui oximoron, o figură de stil care constă în asocierea a doi termeni aparent incompatibili, ascunzând, de cele mai multe ori, o intenție ironică.
Potrivit lui Suetoniu, erudit roman, din secolul întâi d.Hr., autor al celebrei opere „Viața celor doisprezece Cezari”, „Festina lente” era replica preferată a lui Augustus, primul împărat roman, care considera că nimic nu ar fi mai nepotrivit pentru un conducător decât graba și cutezanța exagerată. De aceea repeta frecvent: „Grăbește-te încet! Mai bine un conducător prudent, decât unul temerar. Facem destul de repede ceea ce facem bine”.
Ulterior, adagiul „Festina lente” a devenit emblematic și pentru alte personalități sau familii nobile, precum Familia Medici, una dintre cele mai influente din Florența secolelor al XV-lea – al XVI-lea. Unul dintre membrii Familiei Medici, Cosimo de Medici, duce de Florența, și-a ales și o emblemă care să ilustreze această zicere – o țestoasă purtând o velă pe carapace.
FESTINA LENTE, o expresie latină care literar se traduce prin grăbește-te încet, ne învață valoarea echilibrului între rapiditate și atenție. Această maximă, care a traversat secolele, ne amintește că acțiunile noastre ar trebui să fie întotdeauna ghidate de gândirea clară și de evitarea pripirii nechibzuite. Prin aplicarea acestui principiu în viața cotidiană, putem îmbunătăți calitatea muncii noastre și a deciziilor pe care le luăm, asigurându-ne că suntem eficienți fără a sacrifica atenția pentru detalii.
În perioada Renașterii, expresia „Festina lente” a fost valorificată în diverse contexte, cu sens figurat, precum și în imagini: crabul și fluturele (crabul ținând aripile fluturelui, emblema unor librari parizieni, din secolul al XVI-lea), ancora și delfinul (imagine găsită pe diverse monede) etc.
Expresia „Festina lente” a fost aleasă ca marcă și de o companie de ceasuri elvețiene – Festina – care s-a stabilit, după al Doilea Război Mondial, în Spania.
În epoca modernă, expresia latinească „Festina lente” este, de exemplu, titlul unei opere de artă aparținând lui Michel Mouffe, expusă la stația de metrou Erasme, din Bruxelles, al unei case cu o arhitectură deosebită din Cracovia, proiectată și realizată de arhitectul Teodor Talowski, al unei pasarele peste râul Miljacka, din Sarajevo (Bosnia), al unui roman aparținând scriitoarei franceze Nadine Ribault, al unei compoziții muzicale, aparținând estonianului Arvo Pärt, al unui film italian etc.
Există și în limba română o zicere al cărei sens este echivalent cu adagiul latinesc „Festina lente” – „Graba strică treaba”, o formulare, în stil autohton, a unei învățături desprinse din experiența de viață sau, cum spunea Lucian Blaga despre proverbele și zicătorile noastre, expresia unor „adevăruri văzute dintr-o parte, pieziș sau de la înălțime”, în care omul este văzut „cu toate calitățile și metehnele, cu toate apucăturile, întocmirile și rosturile sale, voite și nevoite”.
Prin îmbrățișarea înțelepciunii exprimate prin FESTINA LENTE, ne putem naviga viața și provocările ei cu o mai mare măsură și deliberare. Această abordare echilibrată poate conduce la rezultate superioare și la satisfacții mai profunde, fie că este vorba de muncă, relații sau dezvoltare personală. Dacă ești interesat de alte principii de viață clasice și impactul lor asupra limbii și culturii, explorează cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol îți va oferi noi perspective asupra limbii române și asupra modului în care cuvintele reflectă valorile și înțelepciunea colectivă.
