Puţini sunt cei care nu au auzit de Woodstock. Mai mult de 500.000 de persoane s-au adunat la ceea ce avea să devină cea mai mare adunare paşnică de oameni din istorie. Woodstock 1969 a definit o generaţie întreagă, iar efectele sale asupra muzicii şi culturii americane pot fi simţite până în ziua de astăzi.

Fanii au putut gusta dintr-o varietate de genuri muzicale ce s-au reunit într-o armonie perfectă. Mulţimea adunată la Woodstock a trimis un mesaj întregii lumi; că indivizii pot trăi în pace celebrând viaţa şi muzica. Cultura hippie a reprezentat un şoc pentru societatea conformistă din acea vreme, iar pentru cei aflaţi la putere, abilitatea de organizare la o aşa magnitudine pentru o cauză comună a fost motiv serios de teamă. Dacă toţi acei oameni şi-ar fi îndreptat atenţia de la muzică la revoluţie ar fi putut crea multe probleme, iar lumea ar fi arătat altfel.

La cârma acestui mare proiect au stat patru tineri, cel mai mare dintre ei având doar 27 de ani în momentul festivalului. Ideea a pornit din dorinţa a doi prieteni bogaţi, John Roberts (moştenitor al unui imperiu farmaceutic) şi Joel Rosenman de a investi banii lui Roberts în ceva ce le-ar aduce şi mai mulţi bani. După ce au plasat un anunţ într-un ziar şi-au mai găsit încă doi asociaţi, pe Artie Kornfeld şi pe Mike Lang.

În primă instanţă cei patru şi-au propus construirea unui studio de înregistrări şi a unui sanctuar pentru muzicienii rock. Pentru a strânge banii necesari unui proiect de o aşa amploare, le vine ideea realizării unui concert de două zile pentru aproximativ 50.000 de persoane.

Odată hotărâţi pe această idee, cei patru s-au apucat de treabă. Au găsit locaţia într-un parc industrial din Wallkill, New York. Au tipărit biletele, le-au pus în vânzare, s-au ocupat cu angajarea celor ce aveau să aducă mâncarea şi apa, au semnat contracte cu artiştii şi au angajat paza.

Însă problemele au început să apară imediat. Locuitorii oraşului Wallkill erau hotărâţi să nu permită venirea unui grup de “drogaţi” în oraşul lor. În acest sens consiliul local a dat o lege prin care interzicea desfăşurarea concertului în apropierea oraşului lor.

Cu aproximativ o lună şi jumătate înainte de festival cei patru au găsit o nouă locaţie la o fermă de lactate din Bethel, New York. Din păcate totul a fost realizat pe ultima sută de metri, fapt ce a dus la întârzieri în construirea scenei, a standurilor cu mâncare şi apă, a parcărilor, multe dintre ele fiind terminate la limită. Gardurile ce împrejmuiau scena şi terenul pe care urma să aibă loc festivalul nu au mai fost terminate.

Citește și:  Femei celebre - Mae Jemison

O altă problemă cu care se confruntau o reprezenta faptul că numărul celor aşteptaţi să participe crescuse de la 50.000 la 200.000 de oameni, ceea ce ridica multe probleme, precum creşterea numărului de toalete şi a volumului de mâncare.

Cu doar două zile înainte de începerea festivalului, 50.000 de oameni erau deja campaţi pe terenul de lângă scenă. Aceştia intraseră fără să plătească bilete, prin găurile din gardul neterminat şi acum era imposibil să îi facă să plătească sau să-i dea afară. Acest lucru a forţat organizatorii să transforme festivalul într-un eveniment gratuit.

Noua schimbare a avut efecte negative pentru cei patru organizatori. În primul rând au pierdut foarte mulţi bani iar în al doilea rând, numărul celor aşteptaţi să vină a crescut undeva la 1 milion de oameni. Poliţia a fost nevoită să întoarcă din drum foarte multe maşini pline; cu toate acestea se estimează că undeva la 500.000 de oameni au reuşit să ajungă la concert.

Deoarece traficul era groaznic (autostrăzile erau pline de maşini abandonate) organizatorii s-au văzut nevoiţi să aducă artiştii de la hoteluri până în apropierea scenei cu elicopterul.

Cu toate problemele apărute pe parcurs, festivalul a început aproape la timp vineri, 15 august 1969. Prima zi a fost dedicată artiştilor folk iar în deschidere a cântat Richie Havens. Umătoarea zi a fost una plină de nume mari precum Santana, Janis Joplin, Grateful Dead, Creedence Clearwater Revival şi The Who. Ultima zi, duminică 17, a fost deschisă de Joe Cocker şi încheiată de Jimi Hendrix a cărui interpretare s-a terminat în dimineaţa zilei de luni. Aşa cum era de aşteptat, până duminică cea mai mare parte a celor ce au participat plecase, iar până luni dimineaţă mai rămăseseră 25.000 de persoane. Mare parte din artişti au interpretat piese ce conţineau mesaje împotriva războiului din Vietnam.

În ciuda dificultăților precum cozile interminabile de la toalete şi de la standurile cu mâncare, întreg festivalul a fost un succes enorm presărat cu multe droguri, multă nuditate şi mult sex.

La sfârşitul celor patru zile, cei patru oganizatori s-au trezit cu datorii de peste 1 milion de dolari şi zeci de procese intentate. Spre marele lor noroc, filmul Festivalului Woodstock a avut mare succes la public şi a redus datoriile până la suma de 100.000 de dolari.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.