Orașul Oradea, vechi centru cultural, a avut o viață muzicală intensă, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când un tânăr muzician, Johann Michael Haydn (1737-1806), fratele mai mic al lui Joseph Haydn, a fost numit organist și dirijor în curtea episcopului Patachich Ádám între anii 1760-1762. El a fost urmat, între anii 1764-1769, de Karl Ditters von Dittersdorf (1739-1799). Cei doi muzicieni sunt considerați ca fondatori ai vieții muzicale orădene.
Trebuie însă remarcat încă un important muzician de rang european, Wenzel Pichl (1741-1805), care de asemenea a activat și a compus în acest oraș, fiind pentru o perioadă concertmaistrul orchestrei episcopale. În timpul lui Dittersdorf, orchestra era formată din 34 de instrumentiști, veniți din Viena și Praga, orchestra de la Oradea fiind în perioada respectivă una dintre cele mai însemnate din Europa.
Datorită lui Haydn și Dittersdorf, viața muzicală a orașului a devenit bogată, diversificată nu numai pe planul „sacru”, strâns legat de cultul ecleziastic și sărbătorile curții episcopale, dar și pe plan lumesc, având loc numeroase concerte, spectacole scenice și de operă.
În urma unor dilațiuni, din care reieșea „caracterul imoral al unor manifestări în viața artistică a orașului și a rezidenței episcopale”, împărăteasa Maria Tereza a luat o decizie dramatică: desființarea, la finele anului 1768, a orchestrei și a corului din Oradea. Astfel, a luat sfârșit o bogată, dar scurtă perioadă de strălucire a vieții muzicale orădene, și s-a desființat o orchestră unică în acea vreme pe plan european.
Pe planul activității concertistice, se vorbea tot mai insistent despre o organizare mai temeinică a artiștilor instrumentiști orădeni, a căror deplină afirmare nu se putea realiza în afara unor forme instituționalizate. Se impunea așadar, în mod firesc, constituirea unei societăți filarmonice, menite să perpetueze activitatea deja existentă încă înainte de 1900.
Adunarea generală de constituire a Societății Filarmonice a avut loc în ziua de 23 decembrie 1923. Concertele simfonice care au urmat, începând din 1924, se înscriau sub emblema Societății Filarmonice, orchestra condusă de Iosif Vamocska programând, printre altele, creații ale compozitorilor Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Mendelssohn-Bartholdy, Smetana si Wagner.
În 1949, Societatea Filarmonică devine instituție de stat, desfășurând o bogată activitate muzicală în țară și peste hotare.
Repertoriul orchestrei este vast, cuprinzând lucrări aparținând compozitorilor preclasici, clasici și romantici, până la capodoperele secolului 20 semnate de: Prokofiev, Șostakovici, Richard Strauss, Respighi, Stravinski, Webern, Enescu, Bartók, etc.
Orchestra a fost invitată să participe la diverse festivaluri europene: Lancut, Assisi, Macerata, București. A susținut concerte în Polonia, Ungaria, Italia, Germania, Austria, Belgia, Luxemburg, Franța, Brazilia, Taivan, Portugalia, Elveția, Coreea de Sud etc.
Începând cu stagiunea 2003-2004, instituția dispune de o sală de concerte proprie – concertele din stagiunile anterioare fiind realizate în sala Teatrului de Stat.
Noua sală poartă concomitent numele lui Enescu și Bartók, nu numai în amintirea numeroaselor concerte realizate de cei doi compozitori-intrepreți în acest oraș, dar și ca simbol al multiculturalității din această zonă. Noua sală a creat multiple posibilități în ceea ce privește organizarea concertelor simfonice, vocal-simfonice, corale a cappella, educative, precum și a recitalurilor camerale.
Din 2003, filarmonica dispune de asemenea de un pian nou de concert „Bösendorfer – Imperial 290”. Filarmonica are în vedere totodată și promovarea artiștilor tineri talentați, aducându-i nu numai în orchestră – alături de membri vechi cu o bogată experiență profesională – dar invitându-i și la pupitrul dirijoral.
Numărul mare de discuri înregistrate (peste 40, printre care figurează și o mulțime de înregistrări din lucrările compozitorilor Johann Michael Haydn, Karl Ditters von Dittersdorf și Wenzel Pichl), invitațiile de peste hotare și viața intensă de concerte (aproximativ 40 de concerte simfonice într-o stagiune) demonstrează dorința instituției de a promova permanent cultura muzicală de valoare la un nivel artistic înalt.
Importanța Filarmonicii în peisajul cultural nu este doar una artistică. Instituția a jucat un rol semnificativ în educația muzicală a comunității, formând generații de muzicieni și promovând muzica clasică în rândul tinerilor.
De-a lungul timpului, Filarmonica de Stat din Oradea a colaborat cu numeroși muzicieni renumiți internațional, consolidând reputația orașului ca un centru cultural important în Europa Centrală și de Est.
