Frigiderul cu absorbtie, intr-o forma rudimentara, a fost inventat in 1859, de catre inginerul francez Ferdinand Carre. Acest sistem de racire folosea apa ca absorbant si amoniacul ca agent frigorific. Pana la data respectiva, in afara spatiilor izolate cu pluta, rumegus, paie si tabla zincata, in care se punea gheata, care era schimbata periodic, pentru a pastra alimentele la rece, prima tentativa de obtinere a ghetei artificiale ii apartine scotianului William Cullen, medic de profesie, care, in1755, a reusit sa produca gheata, in mici cantitati, din apa, in clopot cu vid. In 1851, tipograful scotian James Harrison, emigrat in Australia, este primul care reuseste sa construiasca un frigider industrial, dupa ce, cumparandu-si o tiparnita si incercand sa curete literele cu eter (un lichid incolor, cu miros specific), a observat ca metalul se racea, pe masura ce eterul se evapora.
Pornind de la aceasta constatare, a avut ideea de a comprima eter in stare gazoasa, cu ajutorul unei pompe, pentru a-l transforma in lichid, apoi a lasat eterul lichid sa revina la starea gazoasa, efectul fiind o scadere a temperaturii. Harrison si-a verificat inventia intr-o braserie, facand sa circule gaz rece de eter prin niste tuburi, care erau amplasate intr-un spatiu in care se pastrau la rece produsele. In aceeasi maniera a produs si gheata artificiala, trecand tuburile cu eter prin apa care ingheta. La momentul respectiv insa, gheata naturala adusa cu vapoarele, din America, era mult mai ieftina, ceea ce a facut ca inventia scotianului sa nu se bucure de prea mare succes.
In 1876, inginerul german Carl von Linde a dezvoltat primul frigider cu compresor, punand la punct un principiu de functionare valabil si astazi. Amoniacul lichid isi ia caldura, pentru a se transforma in gaz, din interiorul frigiderului, apoi, cu ajutorul unui compresor, alimentat electric, este trecut din nou in stare lichida, caldura eliberata fiind cedata in tuburile negre din spate.
Frigiderul cu absorbtie de gaz, mult mai performant decat cel din 1859, al lui Carre, a fost conceput in Suedia, in 1922, de catre Baltzar von Platen si Carl G.Munters, pe vremea cand ambii erau studenti la Institutul regal de tehnologie din Stockholm. Aparatul lor permitea racirea folosind o sursa de energie precum propanul (GPL-ul, un derivat din petrol), electricitatea sau kerosenul (un combustibil din titei, mai usor decat petrolul lampant si care, astazi, se foloseste, mai ales, pentru functionarea motoarelor avioanelor). Dupa o metoda de functionare asemanatoare cu a frigiderului cu compresor (dar fara consum de electricitate), caldura din interiorul aparatului este absorbita pentru a evapora amoniacul lichid (sau alte combinatii de substante – bromura de litiu, in amestec cu apa pura). In absorbitor, gazul este condus impreuna cu apa lichida. Sursa de energie utilizata scoate amoniacul din acest amestec, gazul este lichefiat si ciclul este reluat. La numai un an dupa conceperea refrigeratorului de catre cei doi suedezi, Societatea AB Arctic incepe productia in serie a aparatelor. In 1925, compania este preluata de Electrolux (firma suedeza, lider mondial si in prezent, in producerea de electrocasnice). In 1926, filiala americana a Electrolux obtine brevetul pentru frigiderul cu absorbtie.
Astazi, frigiderul cu absorbtie este folosit in locuintele care nu sunt conectate la reteaua de electricitate (putand functiona si cu energie solara), in rulote sau autorulote. Utilizarea acestui refrigerator este si o modalitate de a evita consumul de energie electrica si de a se face, astfel, economii. Absenta compresorului face ca frigiderele cu absorbtie sa fie silentioase, aspect foarte indicat in camerele de hotel, de exemplu.
Ceea ce putini oameni stiu este ca un frigider cu absorbtie poate fi parte componenta a unui sistem pe care specialistii il numesc „ciclu combinat” de producere a energiei, cu un randament extrem de ridicat, de 90-95 %. Este vorba de producerea, pornind de la o energie primara (gaz natural sau o alta forma – biogaz, energie solara) a trei energii secundare, utilizabile concomitent:
- Energie termica, folosita pentru incalzirea locuintei, serelor, piscinelor etc.;
- Energie pentru functionarea frigiderului cu absorbtie;
- Energie electrica obtinuta printr-un sistem format din turbina – dinam (pentru curent continuu) sau alternator (pentru curent alternativ);
In privinta terminologiei, desi cuvantul « frigider » a intrat in limbajul curent, aparatul destinat sa produca « frig » se numeste, de fapt, « refrigerator ». « Frigider » este marca inregistrata de compania suedeza Electrolux.
La momentul actual, se gasesc in comert frigidere cu absorbtie moderne, cu afisaj LCD, de diverse capacitati, culori si modele si cu posibilitatea ca utilizatorul sa selecteze sursa de energie pe care vrea sa o foloseasca, precum si tipul de aprindere (electrica sau manuala). Mai mult, exista frigidere «inteligente », care pot sa aleaga « singure » sursa de energie cea mai potrivita, atunci cand combustibilul pe care il are la dispozitie un frigider cu absorbtie este de mai multe feluri.
