V-ati intrebat vreodata din ce este facuta aceasta realitate, aceasta structura atomica palpabila, care pare atat de reala? Cum se face ca totul apare din neant? Atomii sunt facuti din 99,99999% spatiu, prin urmare, ceea ce noi numim realitate este in cea mai mare parte spatiu cu o mica fluctuatie vibratorie sau, asa cum este descris in teoria cuantica, o forma de unda care genereaza ceea ce noi numim “structura atomica”. Ne-am putea intreba daca aceasta fluctuatie nu este o functie a spatiului insasi. Spatiul ar putea fi plin, in loc de gol? Structurile atomice ar putea fi simptomul fluctuatiei spatiului? Geometria spatiului ar putea fi cu totul altfel decat au sustinut majoritatea oamenilor de stiinta.
Acest lucru nu este o noutate – cele mai vechi civilizatii credeau intr-o “supa de energie” predominanta, incorporata in tesatura spatiului, iar mai tarziu, multi dintre marii ganditori ai omenirii (inclusiv oameni de stiinta ca Einstein, Tesla, Fuller si Walter Russell) au crezut intr-o energie predominanta care se afla la baza tesaturii spatiului. Premiza acestei cercetari este simpla – spatiul nu este gol, ci este plin. Spatiul este plin de o energie care creeaza structuri atomice in sine (realitatea). Aceasta este o mare de flux electromagnetic pe care o numim “energia punctului zero”, care a fost demonstrata dincolo de orice indoiala – efectele sale mecanice au fost masurate in laboratoare, iar constanta cosmologica a fost adaugata vidului la scara universala pentru a acomoda accelerarea observata a expansiunii.
Realitatea
In termeni simpli, realitatea nu este foarte diferita de tranzitia de faza prin care trece apa atunci cand moleculele sale se schimba in gheata. Acest efect termodinamic este rezultatul unui transfer de energie sau informatie, de la o stare la alta. In acest caz, apa poate fi reprezentata ca structura atomica, iar gheata ca energia structurii de vid. Acum putem identifica ambele parti ale ecuatiei – una este o forma de unda (apa sau lichid), iar cealalta fiind geometrica (solida), pe masura ce devine mai rece.
Aceasta cercetare identifica relatia geometrica dintre spatiu si faza experimentata de materie in raport cu (sau ilustrata de) exemplul apa/gheata. Relatia este comunicata geometric ca o matrice fractala tetraedrica delimitata de o sfera, in care liniile vectoriale ale fortelor generate de matricea geometrica este structura spatiului in sine, iar sfera este forma de unda rezultata din fluctuatia spatiului, pe care o observam ca atomi. Relatia geometrica nu este lineara, intrucat aceasta este fractala cu sfere (de la infinit de mari la infinit de mici) incorporate una in alta, in toate directiile, creand astfel o experienta a realitatii.
De exemplu, va puteti imagina in termeni mecanici, ca rotatiile electronilor sunt incorporate in rotatia Pamantului, a sistemului solar, in bratul galactic, in discul nostru galactic, in clusterul nostru, in superclusterele noastre si in universul nostru, care se dubleaza fractal pana la infinit (multivers). Rezolutia structurii este descrisa de relatia orbitala cu infinitul, de la infinit de mare pana la infinit de mic.
Transferul de informatii si limitele
Imaginati-va ca sunteti una dintre aceste limite dintre infinit de mare si infinit de mic. Transferul de informatii sau energie care merge dincolo de limite este reciproc in ambele directii. De exemplu, energia eliberata in timpul zilei de corpul uman, in termeni de termodinamica, este egala cu informatiile culese de simturile umane care hranesc constiinta unei persoane. Directiile vectoriale se afla in directii opuse, in timp ce energia eliberata de corpul uman este de la granita din afara acestuia, iar colectarea de informatii provine de la granita din interiorul corpului uman (constiinta de sine sau autoconstientizare). Forma de unda permanenta, generata de fazele opuse este limita pe care noi o numim realitate. Transferul de informatii peste limita este o functie a celor 64 de codoni care genereaza aminoacizii spiralei duble a structurii AND-ului. Combinatiile de codoni care par sa fie inactive (doar 20 din cei 64 de codoni genereaza aminoacizii AND-ului) interactioneaza geometric cu dimensiunile fractale ale spatiului pentru a transfera informatiile peste limita, din care rezulta asa-numitul “camp auric”.
De ce majoritatea fiintelor umane spun de cele mai multe ori ca le este imposibil sa-si imagineze infinitul, cand propria lor existenta face parte din granita infinita generata de geometria fractala a spatiului? Motivul este simplu – oamenii au tendinta sa incerce sa vizualizeze multiversul in directia vectorului extern, infinit de mare. Cu toate acestea, vizualizarea este o functie a constiintei (prin urmare de la limita spre interior), care este o directie vectoriala catre infinit de mic. Exprimata geometric sau matematic drept matematica fractala, sau exprimata filozofic drept nivel de constiinta, importanta contemplatiei de sine devine evidenta. Ca urmare a acestei practici, fiintele umane pot experimenta adevarata natura a existentei lor si locul lor in infinitatea multiversului.
