Iluzia de frecvenţă, cunoscută și sub denumirea de fenomenul Baader-Meinhof, este o prejudecată cognitivă (o deviere, o distorsiune sistematică a judecăţii/ raţionalităţii în raport cu realitatea), care se referă la impresia (falsă) că ceva se întâmplă mai des decât se întâmplă de fapt.
Altfel spus, iluzia de frecvenţă se produce în situaţia în care o persoană, după ce află, pentru prima dată, o informaţie, un cuvânt sau după ce vede un obiect care îi atrage atenţia, începe să observe respectivul aspect în mod repetat, într-o perioadă scurtă de timp. Fenomenul Baader-Meinhof creează impresia că frecvența apariției acelui lucru nou a crescut brusc, deși, în realitate, nu există nicio schimbare obiectivă în acest sens. Este o experiență ciudată și intrigantă, care adesea ne face să ne întrebăm dacă nu cumva universul încearcă să trimită un mesaj.
De unde provine termenul “fenomen Baader-Meinhof” pentru “iluzia de frecvenţă”?
Termenul “fenomen Baader-Meinhof”, echivalentul a ceea ce în psihologie se numeşte “iluzia de frecvenţă”, a fost popularizat în anii 1990, pe un forum online numit “St. Paul Pioneer Press”. Un utilizator al forumului a menționat că a întâlnit de două ori, într-un interval scurt de timp (24 de ore), numele grupului terorist german, de extremă stângă, Baader-Meinhof (cunoscut și ca “Fracțiunea Armata Roșie”/ Rote Armee Fraktion, RAF) și a remarcat cât de ciudat i s-a părut acest lucru.
De aici, ceilalți utilizatori ai forumului au început să folosească termenul pentru a descrie acest tip de experiență, iar denumirea a prins rădăcini în cultura populară.
Grupul Baader-Meinhof a fost activ în anii ’70 și ’80 ai secolului trecut, cunoscut pentru acțiunile sale violente și teroriste în Germania de Vest. Numele grupului a devenit notoriu în mass-media în acea perioadă, ceea ce poate explica de ce a fost ales pentru a descrie fenomenul de “iluzie de frecvenţă”.
Astfel, termenul „fenomen Baader-Meinhof” este un exemplu despre cum o experiență personală specifică și un grup cu notorietate au fost combinate pentru a descrie un mecanism psihologic general – “iluzia de frecvență” sau “biasul de frecvență”.
Cât despre denumirea “iluzia de frecvenţă”, aceasta îi aparţine lingvistului Arnold Zwicky, profesor la Universitatea Stanford, SUA., care, într-un articol publicat în 2005, explica resorturile psihologice ale unui astfel de fenomen – acela că devenim mai conștienți de lucruri atunci când aflăm despre ele pentru prima dată, ceea ce ne poate face să credem că se întâmplă mai des decât sunt în realitate.
De ce se întâmplă iluzia de frecvență?
Iluzia de frecvență sau fenomenul Baader-Meinhof aduce (încă) o perspectivă fascinantă asupra funcționării si complexităţii creierului nostru, asupra felului în care percepţia despre realitate poate fi influențată de lucrurile asupra cărora ne concentrăm.
Există mai multe mecanisme cognitive care explică producerea unui astfel de fenomen – iluzia de frecvenţă. Unul dintre acestea este “biasul de confirmare”, adică tendința de a căuta, interpreta, favoriza și a ne aminti informațiile într-un mod care confirmă convingerile preexistente. După ce întâlnești ceva nou, ești mai atent la aparițiile sale ulterioare și le reții mai ușor, ceea ce face ca acestea să pară mai frecvente.
O altă cauză a fenomenului Baader-Meinhof este “atenţia selectivă” – mintea noastră este mereu bombardată cu informații, dar noi ne concentrăm doar pe ceea ce considerăm a fi relevant sau important la un moment dat. Când ceva nou devine brusc relevant pentru noi, suntem mai predispuși să observăm aparițiile acelor fapte în jurul nostru.
Iluzia de frecvenţă – câteva exemple
Ai auzit/ citit un cuvânt nou şi, brusc, ai început să-l auzi mai des, să constaţi că este folosit frecvent în articole, conversaţii sau pe Internet? Ți-ai cumpărat o cămașă/ bluză nouă și apoi ai observat că mulţi din jurul tău poartă acelaşi model vestimentar? Ai făcut vreodată cumpărături online și apoi ai văzut reclame pentru acel articol pe fiecare site web pe care l-ai vizitat? Nu este vorba despre faptul că agenții de publicitate ar fi știut în mod magic că eşti interesat de acel produs, este o consecință a urmăririi datelor și a publicității direcționate.
Te hotărăști să cumperi un anumit model de mașină și dintr-o dată observi acel model de mașină peste tot pe drum? La locul de muncă, ai de-a face cu un termen specific și apoi începi să vezi referințe la acel termen în articole, seminarii sau discuții profesionale mai des decât înainte?
Întâlnești pe cineva cu un nume mai puțin comun și apoi începi să întâlnești acest nume frecvent în diverse contexte? Descoperi o nouă melodie sau un artist și, dintr-o dată, începi să auzi melodia respectivă la radio, în magazine sau în reclame? Cineva apropiat este diagnosticat cu o anumită afecțiune medicală și deodată pare că întâlnești mai multe articole, reclame sau persoane care discută despre respectiva afecţiune? Plănuiești o vacanță în Japonia și dintr-o dată vezi știri, emisiuni TV sau postări pe rețelele sociale legate de Japonia mult mai des decât înainte?
Toate acestea sunt exemple relevante pentru iluzia de frecvenţă, din viaţa cotidiană, ilustrând cum mintea noastră devine mai receptivă la anumite informații după ce acestea au intrat în atenţia noastră într-o împrejurare sau alta. Fenomenul nu indică o creștere reală a frecvenței apariției acestor informații, ci o sensibilitate crescută a noastră în a le observa și reține.
Fenomenul Baader-Meinhof în marketing
Fenomenul Baader-Meinhof sau iluzia de frecvență, este exploatat în marketing pentru a crește recunoașterea brandurilor, produselor sau serviciilor. Iată câteva modalități prin care funcționează acest fenomen în marketing:
- Repetarea mesajului publicitar – de exemplu, o companie difuzează același anunț publicitar pe multiple canale (TV, radio, online, outdoor) într-un interval scurt de timp. Când consumatorii văd același mesaj în mod repetat, li se pare că produsul sau brandul respectiv este omniprezent, ceea ce poate crea un sentiment de familiaritate și încredere.
- Retargeting-ul (o formă de publicitate online care vizează utilizatorii pe baza acțiunilor anterioare interprinse de aceştia pe Internet) – de pildă, după ce un utilizator vizitează un site web sau adaugă un produs în coșul de cumpărături, anunțurile despre acel produs sau site web încep să apară frecvent în rețelele sociale, pe alte site-uri sau în aplicații. Aceasta face ca utilizatorul să fie expus în mod repetat la același mesaj, sporind șansele ca acesta să finalizeze achiziția.
- Campanii de lansare – în perioada lansării unui nou produs, companiile investesc în campanii de marketing intensiv pentru a atrage atenția asupra noului produs. Utilizând reclame TV, postări pe rețelele sociale, articole în presă și influenceri, compania se asigură că publicul țintă vede produsul de mai multe ori într-un timp scurt.
- Marketing prin influenceri – o companie colaborează cu mai mulți influenceri din diferite domenii pentru a promova același produs. Fanii acestor influenceri, observând produsul în mod repetat la persoanele pe care le urmăresc, încep să-l perceapă ca fiind popular și de încredere.
- Promovări contextuale – un brand asociază produsele sale cu evenimente sau teme populare în acel moment (de exemplu, lansarea unui film popular sau a unui eveniment sportiv major). Consumatorii, care sunt deja expuși la aceste teme sau evenimente, vor observa și mesajele brandului în acest context.
Iluzia de frecvenţă în medicină
În medicină, fenomenul Baader-Meinhof poate conduce la concluzii greşite. De exemplu, în perioada pandemiei de Covid-19, mai mulţi medici, din ţări diferite, au observat, printre altele, că un număr mare de pacienţi au solicitat programări din cauza degetelor de la picioare umflate și decolorate, multi specialişti ajungând la concluzia (falsă) că așa-numitele „degete de la picioare COVID” erau un simptom al infecției cu coronavirus. Şi astfel de situaţii sunt valabile pentru nenumărate alte cazuri (mai ales în situaţia bolilor rare, despre care se ştiu puţine lucruri).
Iluzia de frecvenţă în cercetare
Prezența iluziilor de frecvență poate avea implicații şi în cercetare (în orice domeniu), deoarece poate duce la concluzii/ evaluări eronate cu privire la tendințe mai ample, pe baza unor date limitate/ subiective sau să ignore cauze sau evenimente mai rare, atribuind percepția lor exclusiv gradului de conștientizare crescut.
Cum utilizează rețelele sociale “fenomenul Baader-Meinhof” pentru fake-news-uri convingătoare?
Iluzia de frecvenţă poate contribui la răspândirea și întărirea fake news-urilor, deoarece face ca informațiile false să pară mai frecvente și, prin urmare, mai demne de încredere. Combinate, acestea pot duce la dezinformare pe scară largă și la formarea unor convingeri greșite în rândul publicului. Iată câteva mecanisme care contribuie la acest fapt:
Repetarea informațiilor false
O știre falsă este distribuită pe multiple platforme de social media, site-uri web și prin diverse canale de comunicare. De fiecare dată când o persoană întâlnește această știre, iluzia de frecvență face ca acea persoană să creadă că informația este mai răspândită și, implicit, mai credibilă decât este în realitate.
Efectul de confirmare
Dacă cineva are deja o anumită convingere sau prejudecată, va fi mai predispus să observe și să rețină informațiile care îi confirmă acea credinţă. Astfel, întâlnirea repetată a unei știri false care se aliniază cu propriile convingeri, preexistente, va întări acea credință, chiar dacă informația este falsă.
Atenția selectivă
Oamenii sunt predispuşi să observe informațiile care sunt relevante pentru ei. Dacă un fake news este despre un subiect care îi interesează sau care este foarte dezbătut în societate, îl vor observa mai des, amplificându-se astfel percepția de frecvență și credibilitatea.
Distribuirea virală
Fake news-urile sunt adesea concepute pentru a fi șocante sau senzaționale, ceea ce le face să fie distribuite rapid și pe scară largă. Pe măsură ce tot mai multe persoane văd și distribuie aceste știri, iluzia de frecvență se amplifică, făcându-le să pară mai autentice.
Camera de ecou/ Efectul echo chamber
În cadrul grupurilor de social media sau comunităților online care împărtășesc aceleași puncte de vedere, fake news-urile pot fi repetate și circulate în buclă, creând o “cameră de ecou” (efectul echo chamber) . Membrii grupului vor percepe aceste informații (care corespund opiniilor lor) ca fiind mult mai credibile decât sunt în realitate.
Algoritmi de recomandare
Algoritmii rețelelor sociale și ai motoarelor de căutare tind să afișeze conținut similar cu ceea ce utilizatorul a interacționat anterior. Dacă o persoană interacționează cu o știre falsă, algoritmii pot continua să-i afișeze conținut similar, amplificând iluzia de frecvență și întărind percepția că acea informație este larg răspândită și validă.
Aşadar, iluzia de frecvenţă nu reflectă o schimbare autentică în lumea reală, ci o schimbare în percepția noastră. Este un exemplu interesant despre cum funcționează atenția și memoria umană.
Cunoscând aceste lucruri, vom ști că lumea nu conspiră împotriva noastră, nici nu suntem în faţa unor “ semne criptate” şi vom putea fi atenţi la tendința naturală a creierului nostru de a recunoaște tipare, la rolul pe care atenţia selectivă îl joacă în modul în care procesăm informaţiile, la faptul că “părtinirea de confirmare”/ biasul cognitiv de confirmare vrea să ne facă pe plac, să caute mereu dovezi care să ne susţină punctul de vedere, făcându-ne să le discredităm pe cele care ne contrazic.
Fiind/ devenind conştienţi de aceste mecanisme pe baza cărora funcţionăm şi ne definim personalitatea, profilul psihologic şi alegerile, putem lua decizii informate cu privire la ceea ce credem şi cum acţionăm, putem privi realitatea cu mai multă obiectivitate şi raţionalitate.
