Întâi Mai sau 1 Mai – cum este corect? Alte aspecte legate de exprimarea datei

Întâi Mai sau 1 Mai? Este o evidenţă că este vorba de acelaşi conţinut (sens), ceea ce diferă fiind felul numeralului folosit pentru exprimarea datei (“1” – numeral cardinal sau “întâi”, numeral ordinal).

Dacă suntem atenţi, vom constata preferinţa multor vorbitori de limba română pentru forma cu numeral cardinal – 1 Mai (şi, în mod similar, 1 ianuarie, 1 februarie etc.). Dar, aşa cum se precizează în DOOM (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române), lucrare care oferă normele pentru o exprimare corectă, în scris şi oral, “Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni trebuie folosit numeralul ordinal ai nu cel cardinal” (pagina XCII).

Prin urmare, vom spune corect: “Întâi Mai”, “Întâi Decembrie” (scris cu majuscule, pentru că, in aceste cazuri, indică datele unor sărbători oficiale), “întâi aprilie, “întâi iunie” etc., nu “1 Mai”/ “Unu Mai”, “Unu Decembrie”, “unu aprilie”, “unu iunie” etc. Pentru toate celelalte zile ale lunii se foloseşte numeralul cardinal: 3 mai, 5 aprilie, 7 iulie etc.

Alte aspecte legate de exprimarea datei

Când este vorba de exprimarea datei, alte probleme care se pot ivi (având în vedere dinamica limbajului cotidian, a limbii vorbite) sunt legate de folosirea numeralului “2” şi a compuselor acestuia (12, 22), multă vreme existând controverse chiar şi în rândul lingviştilor – dacă trebuie folosită forma de masculin sau cea de feminin.

Aşadar, cum este corect – “doi mai” sau “două mai”, “doisprezece august” sau “douăsprezece august, ”douăzeci şi două septembrie” sau “douăzeci şi doi septembrie” etc.?

Multă vreme, “norma” indica folosirea formelor de feminin – “două mai”, “douăsprezece august”, “douăzeci şi două septembrie” s.a.m.d., deoarece structura din care derivă aceste formulări este data/ “ziua de două/ douăsprezece/ douăzeci şi două” (acordul făcându-se cu substantivele feminine data/ ziua) – data/ ziua a doua, a douăsprezecea, a douăzeci şi doua).

În timp, acordul la masculin pare să se fi impus ca urmare a tendinţei generale de simplificare a transmiterii mesajelor şi pentru că, probabil, formele (cu acordul la masculin) păreau mai “fireşti”, urmarea fiind că, la momentul actual, DOOM acceptă ca fiind corecte ambele forme – “două mai” / “doi mai”, “douăsprezece august”/ “doisprezece august” etc., precizarea din dicţionar fiind următoarea: “Numeralul cardinal „12” și cel ordinal corespunzător trebuie folosite la forma de feminin atunci când se referă la substantive feminine: ora douăsprezece, douăsprezece mii de lei, clasa a douăsprezecea, dar se acceptă și formele de masculin în indicarea datei: doi/ doisprezece/ douăzeci și doi mai” (pagina XCII).

Pentru zilele de 21 şi 31 ale lunii, se recomandă utilizarea formei de masculin a numeraluilui – “douăzeci şi unu mai”, “treizeci şi unu august” etc.

Întâi Mai – Armindeni

Denumirea lunii mai, după cum spun izvoarele istorice şi mitologice, vine de la zeiţa romană Maia (în latină, “maius” – “mai mare/ mai înalt”), o divinitate a primăverii, “Zeiţa bună a fertilităţii”, căreia, în prima zi a acestei luni, în Roma antică, i se aduceau ofrande.

În ţările nordice, în timpurile mai vechi, în această lună se sărbătorea “Arborele de mai” sau “Arbrele bucuriei”, pentru a marca renaşterea naturii, fiecare om/ familie plantând, cu această ocazie, un copac. La celţi, ziua de Întâi Mai însemna “Beltane”/ ”Bealltainn”, a treia dintre cele mai mari sărbători religioase, cu acest prilej druizii (preoţii celţi) aprinzând focuri care să protejeze animalele de epidemii de-a lungul întregului an.

Luna mai, la noi, în limbajul popular, este numită Florar/ Frunzar/ “Ziua pelinului”. Zilei de Întâi Mai, în folclor, i se spune şi “Armindeni” (ramură verde care se pune în ziua de Întâi Mai la poartă, la ușă sau la ferestrele caselor, cu rol apotropaic – să ferească de duhuri rele şi făcând trimitere, în acelaşi timp, la Sfântului Proroc Ieremia – Armân/Irmin – celebrat în această zi).

Întâi Mai – “Ziua internațională a muncii”

Întâi Mai a început să fie sărbătorită ca “Ziua muncii” la sfârşitul secolului al XIX-lea, în contextul revoltelor muncitorilor din Chicago, la care au participat peste 400 000 de persoane, solicitând, în primul rând, condiţii de muncă mai bune şi reducerea zilei de lucru la opt ore.

Ziua de Întâi Mai nu fusese aleasă la întâmplare, fiind data la care uzinele făceau bilanțul contabil. În confruntarea cu autorităţile, mai mulţi muncitori au fost ucişi. Peste trei ani, în 1889, la a II-a Internațională socialistă, de la Paris, care comemora centenarul Revoluției Franceze, s-a ales, în memoria celor care au murit în SUA, in 1886, ziua de Întâi Mai ca “Zi internațională a muncitorilor”.

În prezent, Întâi Mai se sărbătorește în mai toate țările europene (cu excepția Elveției și Olandei), dar şi pe alte continente. În România, ziua de Întâi Mai a fost sărbătorită prima dată în anul 1890, iar după instaurarea regimului comunist, sărbătoarea a fost marcată de scopuri propagandistice, uitate astăzi, de vreme ce, în mentalul colectiv, această zi nu mai este asociată astăzi cu ceremoniile, defilările, sloganurile, spectacolele patriotice, de dinainte de 1989, ci cu o minivacanţă, petrecută la mare sau la iarbă verde, cu mititei, bere şi diverse alte distracţii.