Intuiţii, coincidenţe, sincronicităţi sunt realităţi legate de natura subtilă a fiinţei noastre, aspecte enigmatice şi surprinzătoare ale universului nostru existenţial, forme de cunoaştere, de gândire, de evaluare a lumii şi a deciziilor pe care le luăm, manifestări ale inteligenţei şi sensibilităţii noastre, care există indiferent de gradul în care conştientizăm sau nu existenţa lor.

De câte ori nu se întâmplă să sesizăm coincidenţe/sincronicităţi atât de improbabile că par de necrezut, ca şi cum evenimente, persoane, informaţii, legate printr-un fir invizibil, ni se arata fără să înţelegem imediat despre ce e vorba sau poate niciodată. Ne gândim la cineva şi tocmai atunci sună telefonul şi auzim, la capătul celălalt, exact persoana respectivă, ajungem într-un loc pentru prima dată şi ni se pare familiar, ne întâlnim pe stradă cu cineva de care aveam mare nevoie tocmai atunci, nu ştim ce decizie să luăm în rezolvarea unei probleme, ne frământam şi, brusc, ca şi cum am avea o revelaţie, ştim ce avem de făcut, evenimente mai mult sau mai puţin fericite se leagă de anumite date din calendar, dar ne dăm seama după ani de zile de acest aspect, simţim o stare de bucurie sau de inconfort în prezenţa cuiva, fără o cauză logică evidentă etc. Şi cu cât vom fi mai atenţi la intuiţii, coincidenţe, sincronicităţi, cu atât acestea vor fi mai prezente în viaţa noastră.

Oameni de ştiinţă, specialişti în fizica cuantică, psihologi, experţi în neurostiinte sunt de acord că nu există hazard, ceea ce poate părea întâmplare provine, de fapt, din realităţi mult mai adânci, pe care nu ştim încă să le vedem suficient de clar, mintea noastră nu este antrenată să înţeleagă dincolo de anumite limite pe care le acceptăm în virtutea unei inerţii, inclusiv în felul în care existăm, percepem timpul şi evenimentele, cunoaştem, ne adaptăm lumii căreia îi aparţinem.

Prins în ritmul alert al vieţii cotidiene, omul modern a uitat să-şi asculte intuiţia, vocea interioară, care se poate face auzită numai dacă (re)devenim stăpâni pe echilibrul interior atât de fragil, a uitat ceea ce omul de altădată ştia, intuitiv, cu mult mai bine, şi anume că materia şi spiritul nu pot fi despărţite, că între interioritatea noastră şi lumea exterioară există legături permanente, care ne condiţionează în faptele şi alegerile noastre, chiar dacă mecanismele care guvernează acest al şaselea simţ nu au fost pe deplin explicate.

Intuiţii – forme ale inteligenţei care nu ne înşală niciodată, dacă ştim să le identificăm şi să le cultivăm

Neurostiintele confirmă faptul că intuiţia, acest al şaselea simţ, nu este nici magie, nici dat rezervat câtorva “aleşi”, este o formă de inteligenţă prezenta în fiecare dintre noi, o voce interioară, care se poate cultiva şi îmbunătăţi prin exerciţiu, un aliat care ne poate ajuta în multe împrejurări. Pentru Platon, intuiţia era “identificarea imediată a adevărului de către suflet, independent de corp”, Einstein o definea ca pe o “senzaţie în vârful degetelor”, pentru Schopenhauer, filosoful german, era “marca oricărei creaţii geniale”. Pentru Henri Bergson, filosof francez din secolul al XIX-lea, a cărui operă a fost dedicată, în mare parte, cunoaşterii prin intuiţie, intuiţia reprezintă “conştiinţa în ceea ce are ea mai luminos”, “o cuprindere a spiritului în durată”, “o afinitate intelectuală sau spirituală prin care se poate ajunge la esenţa unui suflet, descoperind prin ce este acesta unic şi inexprimabil”. În psihanaliză, Carl Gustave Jung defineşte intuiţia ca una dintre cele două forme de percepţie a realităţii, cealaltă fiind prin simţuri.

Pentru un om obişnuit, care nu îşi propune să găsească definiţii filosofice sau psihologice, intuiţia este vocea interioară, pe care o putem percepe uneori şi care poate fi resimţită şi fizic mai mult sau mai puţin intens. Unii oameni, mai receptivi în raport cu “semnalele” care vin din interior, o iau în seamă, alţii o refulează sau o ignoră.

Roland Jouvent, directorul departamentului de neurobiologie al CNRS (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică), cel mai mare institut de cercetare din Europa şi al treilea din lume, defineşte intuiţia drept “capacitatea de a percepe anumite elemente contextuale şi a le valorifica de aşa manieră încât persoana respectivă să găsească soluţii noi într-un program prestabilit sau într-o situaţie repetitivă”. O parte a creierului nostru se ocupă de gândirea raţională, cealaltă de partea emoţională, inclusiv intuiţia, care se poate extrage logicii repetabile. Cei care au o mai mare capacitate de percepţie senzorială au şi o mai mare disponibilitate pentru cunoaşterea intuitivă. Dacă ne vom obişnui să ascultăm “freamătul” interior, vom şti cu mult mai bine ce este bine şi ce nu pentru noi, vom învaţa să gestionăm oportunităţile, să devenim mai liberi şi mai competenţi, bazandu-ne si pe intuiţii.

Câteva semne că sincronicitatea încearcă să vă transmită ceva

Viaţa, dar şi experimentele ştiinţifice, ne arată că nu există hazard, există numai situaţii al căror sens îl înţelegem mai puţin sau deloc. Semnele şi coincidenţele sunt peste tot în jurul nostru, în viaţa noastră, depinde de noi să le descoperim şi să le valorificăm într-o manieră favorabilă. Când începem să rezonăm la astfel de indicii, înseamnă că intuiţia noastră intră în funcţiune.

În psihologie, sincronicitatea (din cuvântul grecesc “sun” – cu şi “khronos” – timp) sau coincidenţa este definită ca apariţie simultană a două evenimente care nu prezintă o relaţie de cauzalitate evidentă, dar a căror asociere dobândeşte sens pentru persoana care face asocierea respectivă. Paul Kammerer, biolog austriac, consideră că fenomenul coincidentelor izolate sau repetate ilustrează un principiu universal, care se manifestă independent de cauzalitatea fizică. Carl Gustav Jung preia parţial ideile lui Kammerer şi, împreună cu W. Pauly (Laureat al Premiului Nobel pentru fizică), elaborează mai multe teorii ale sincronicităţii în relaţie cu inconştientul individual şi colectiv, văzând coincidenţele ca pe un “clipit de ochi” complice pe care Universul ni-l adresează.

Psihologul canadian Jean Francois Vezina, într-o carte numită “Hazardul necesar”, spune despre sincronicitate că este “o coincidenţă între o realitate exterioară (obiectivă) şi una interioară (subiectivă), care se leagă acauzal, coincidenţă provocând persoanei care o constată o puternică încărcătură emoţională, generând transformări semnificative, cu atât mai mult cu cât sincronicităţile sunt specifice perioadelor de impas, de tulburare sufletească, de haos.

Iată câteva semne legate de intuiţii, coincidenţe, sincronicităţi, pe care mulţi le ignoră, dar care pot fi indiciul că interioritatea noastră intervine, de obicei, în momente de schimbare, de tranziţie, de concentrare asupra unei anumite probleme, împrejurări la care intuiţia ar trebui să reacţioneze:

• Întâlniţi o persoană la care v-aţi gândit sau primiţi un telefon, un SMS, un e-mail de la aceasta, aparent întâmplător;
• Vă uitaţi la un film, la o emisiune de televiziune, daţi pe internet peste un video, citiţi o carte etc., care reflectă exact problemele cu care vă confruntaţi la momentul respectiv;
• Auziţi pe stradă sau într-un alt loc nişte persoane străine vorbind tocmai despre o problemă asemănătoare cu cea la care vă gândiţi;
• Daţi peste o persoană care vă ajuta să depăşiţi o problemă, ca şi cum cineva ar fi scos-o în cale cu acest scop;
• Primiţi un mesaj liniştitor, în mod neaşteptat, la momentul potrivit.
• Nişte evenimente au loc într-o succesiune incredibilă şi avantajoasă, când vă aşteptaţi mai puţin.

Şapte coincidenţe surprinzătoare, din viaţa unor oameni celebri – nimic nu este întâmplător

• Viaţa celui de-al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, Thomas Jefferson, a fost marcată de cifra trei. S-a născut la data de 13 aprilie 1743, a fost al treilea copil al familiei, a semnat Declaraţia de Independenţă a SUA când avea 33 de ani, a fost învins în alegeri la diferenţă de trei voturi.
• În mod similar, şi pentru cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, cifra trei a avut o semnificaţie deosebită: a studiat în trei şcoli, a fost ambasador în trei ţări, a servit trei regi, a participat la trei războaie, a semnat trei tratate de pace, a avut trei copii.
• Ronald Regan, al 40-lea preşedinte al SUA, înainte de a ocupa înalta funcţie în statul american, a lucrat şapte ani în Illinois, perioadă în care a salvat 77 de oameni, a debutat în cinematografie în 1937, a devenit Guvernator al Californiei în 1967, a fost reales în 1970, a fost ales de republicani pentru a candida la preşedinţie în ziua de 17, a celei de-a şaptea luni din an, a trecut printr-o tentativă de asasinat la 70 de zile după ce a preluat puterea, glonţul i-a atins a şaptea coastă, la sfârşitul celui de-al doilea mandat la Casa Alba avea 77 de ani.

  

• În 1974, scriitorul german George Feifer merge la Viena, unde începuseră filmările la o ecranizare după cartea sa „The Girl From Petrovka”, în rolul principal fiind distribuit actorul Anthony Hopkins. Cei doi se întâlnesc şi Hopkins îi povesteşte că, după ce a semnat contractul , a mers într-o librărie pentru a cumpăra romanul, dorind să-l citească, pentru a-şi putea interpreta rolul convingător şi pentru a-l compara cu scenariul. Nu a găsit cartea şi, întorcându-se dezamăgit la hotel, pe o bancă, într-un parc de lângă o staţie de metrou. a zărit o carte abandonată, era chiar manuscrisul adnotat de autorul însuşi, care fusese pierdut de acesta cu doi ani în urmă.
• Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în 1914, în timp ce se afla într-o maşină, pe o stradă din Sarajevo, este evenimentul care a declanşat Primul Război Mondial. Ziua de 11.11, 1918 este cunoscută ca “Ziua Armistiţiului”. Numărul de înmatriculare al maşinii în care se afla arhiducele Franz Ferdinand era “AIII118”, ceea ce se poate citi şi ca 11.11.18.
• Albert Einstein şi Otto Hahn s-au născut în aceeaşi zi şi an – 14 martie 1879. Ambii au devenit mari fizicieni, ambii au fost laureaţi ai Premiului Nobel în fizică.
• O altă serie de stranii “coincidenţe” se leagă de viaţa lui John Kennedy şi Abraham Lincoln. Au fost aleşi preşedinţi ai SUA la interval de o sută de ani (1860, respectiv 1960). Ambii au pierdut câte un copil în vremea cât au stat la Casa Alba, ambii au fost asasinaţi cu câte un glonţ tras în zona capului, din spate, într-o zi de vineri, în prezenţa soţiilor lor, asasinii fiind născuţi tot la un interval de exact o sută de ani. Şi succesorul lui Lincoln, şi al lui Kenndy s-a numit Johnson (Andrew Johnson et Lyndon Johnson), născuţi şi aceştia la o sută de ani diferenţă, primul murind la zece ani după după Lincoln, al doilea la zece ani după Kennedy. Secretara lui Kennedy s-a numit Lincoln, iar cea a lui Lincoln, Kennedy. Secretara lui Lincoln i-a recomandat să nu meargă la teatru în ziua în care preşedintele a fost asasinat, cea a lui Kennedy i-a recomandat să nu meargă la Dallas în nefasta zi.

  

Intuiţii, sincronicităţi, coincidenţe – toate există şi sunt mărturii ale unei zone subtile a existenţei noastre. Într-un interviu acordat revistei Daily Mail, Brian Josephson, de asemenea laureat al Premiului Nobel pentru fizică, declara că: “Suntem în zorii unor descoperiri importante pentru fizică. Avem de-a face cu o nouă formă de energie, cu legile ei specifice. Oamenii de ştiinţă “respectabili” nu vor să audă de astfel de descoperiri, dar eu cred că vor rata “ceasul”. Trecând de la materie la energie, fizica a deplasat cercetările spre fenomene extrem de subtile şi inteligente. Punându-se în evidenţă tot mai mult ordinea care există în Univers, va trebui să se ajungă şi la o înţelegere superioară a acesteia”. Din această ordine a Universului face parte, cu siguranţă, şi cel de-al şaselea simţ.

Dacă sunteţi într-o perioadă tensionată, dificilă, dacă sunteţi într-un impas, dacă vă puneţi întrebări despre o relaţie, despre serviciu, dacă nu vă mai simţiţi confortabil în ceea ce v-a mulţumit până la un moment dat, dacă simţiţi că vreţi să faceţi o schimbare fundamentală în viaţă, dacă vreţi să vă regăsiţi esenţa şi autenticitatea fiinţei, să vă atingeţi aspiraţiile, fiţi mai atenţi decât până acum la ce se întâmplă în jur, ascultaţi-vă, aveti incredere in  intuiţii, sesizaţi coincidenţele, fiţi convinşi că toate veghează la marile sau mai micile transformări pe care vreţi să le faceţi în viaţă şi valorificaţi-le în cel mai favorabil mod cu putinţă, pentru a deveni vectori ai evoluţiei şi transformării personale. Intuiţia este viziunea anticipată a unui adevăr, “intuiţia nu se dovedeşte, se experimentează” (Gaston Bachelard).