Ecografia este o tehnica de imagistica medicala, bazata pe ultrasunete. Cuvantul desemneaza actul medical respectiv, dar si imaginea rezultata. Ideea de a face vizibile obiecte, prin intermediul sunetelor, provine din domeniul militar, scopul initial fiind acela de a se detecta submarine, in timpul Primului Razboi Mondial. Cel dintai medic care a apelat la ultrasunete, pentru a identifica anumite boli, a fost neurologul si psihiatrul austriac Karl Dussik, in 1942, cand o realizat o imagine a creierului mare.
Preocuparile pentru studierea propagarii sunetelor si valorificarea stiintifica a acestui fenomen sunt insa mult mai vechi. In 1830, Jean Daniel Colladon a primit Marele Premiu al Academiei de Stiinte din Franta, pentru calculul vitezei sunetului in apa. In 1840, descoperirea efectului Doppler, care evidentiaza ca frecventa sunetului creste sau scade, in functie de apropierea sau departarea sursei de receptor, va avea un impact major, stand la baza multor investigatii medicale de mai tarziu, precum masurarea vitezei sangelui in vase (foarte utila in cardiologie), identificarea unor probleme de obstretica (ramura medicala care se ocupa cu fiziologia, patologia si asistenta nasterii) sau realizarea ecografiilor.
In 1910, cercetarile lui Paul Langevin, fizician francez, legate de propagarea sunetelor in apa, au condus la conceperea sistemului de detectie Sonar (Sund Navigation And Ranging), cu ajutorul caruia puteau fi identificate epavele.
Dupa 1950, se inregistreaza debuturile ezitante ale ecografiei de diagnostic, la nivelul creierului, al inimii si sanilor. Descoperiri interesante se fac si in domeniul ginecologiei si al obstreticii. In aceasta perioada, ecografiile, oarecum rudimentare, se faceau sub apa.
Abia un deceniu mai tarziu, in 1963, au fost inventate ecografe cu brat mobil, analizele fiind efectuate “pe uscat”. In 1972, s-a infiintat “European Federation of Societies for Ultrasound in Medicine and Biology” (EFSUMB), societate care functioneaza si in prezent, reunind specialisti preocupati sa puna in practica cele mai noi tehnologii din acest domeniu. In 2012, cel de-al 24-lea Congres EOROSON a avut loc in Spania.
Pentru realizarea unei ecografii (“eco”- “sunet”, “grafie” – imagine”), se folosesc unde sonore de inalta frecventa (peste 20 000 Hz) si un calculator pentru redarea imaginii organului analizat. In timpul examenului ecografic, o sonda se deplaseaza pe piele (peste care se aplica un gel, pentru o mai buna aderenta), emitand unde sonore care se propaga in diversele tesuturi. In virtutea fenomenului de reflexie, o parte a fasciculelor undelor sonore se intorc spre sonda ecografului, care le transmite calculatorului, unde se obtine imaginea. Rezultatele pot fi stocate pe CD sau DVD, sau pot fi scoase la o imprimanta laser. Informatiile devin relevante prin diferenta intre comportamentul acustic al tesutului sanatos si cel al tesutului bolnav. De regula, examenul ecografic se combina si cu alte tipuri de analiza.
Calitatea unei ecografii depinde de priceperea medicului, de comportamentul pacientului (capacitatea de a-si tine respiratia, mobilitatea, cooperarea etc.). Unele probleme pot sa apara in cazul persoanelor corpolente, claritatea imaginilor fiind influentata de tesuturi si de tipul de unde sonore utilizate. Pe de alta parte, aerul din organism se comporta ca o bariera in calea propagarii undelor sonore, de aceea organele situate in spatele unor astfel de structuri sunt dificil de transpus in imagine (de exemplu, analiza pancreasului este greu de analizat din cauza gazelor digestive).
Ecografia este un examen medical nedureros, care nu prezinta nici un pericol (fara raze X, fara campuri magnetice) , de aceea se foloseste, in mod frecvent, pentru supravegherea evolutiei perioadei de sarcina, in vederea controlului starii de sanatate al fatului. De asemenea, persoanele care au stimulator cardiac sau pompa de insulina pot sa apeleze, fara probleme, la acest tip de analiza, care se poate repeta, fara nici un risc, ori de cate ori este nevoie. Cele mai bune rezultate se obtin pentru:
- Identificarea calculilor biliari;
- Studiul morfologic al tiroidei;
- Patologii pediatrice (mai ales, ecografiile celebrale, la nou-nascuti);
- Patologii cardiace (ecocardiografie);
- Ecografia aparatului locomotor (muschi, tendoane, ligamente, nervi periferici etc.);
- Ecografia postoperatorie;
De cativa ani, in unele tari au aparut asa-zisele “ecografii de placere”, un serviciu oferit de anumite firme, pentru ca parintii sa isi vada fatul, in imagine tridimensionala, si eventual, sa inregistreze video momentul, ceea ce a starnit reactia prompta si categorica a medicilor. O astfel de “oferta” comerciala nu are de-a face cu examenul medical, implicand si riscuri, avand in vedere ca expunerea este mai lunga (aproximativ trei minute), asupra fetei si a organelor genitale, mai ales. Chiar daca ecografia medicala nu are consecinte negative, totusi una “de placere”, pentru “amintire” nu este deloc recomandata. Unele experimente, pe sobolani, au aratat ca ecograful influenteaza negativ dezvoltarea creierului acestora, dar rezultatele nu au inca relevanta pentru corpul uman. Cercetarile nu sunt, insa, nici pe departe incheiate.
