Este unanim acceptat, astazi, ca jocul de carti a aparut in Orientul indepartat, cele mai vechi carti de joc cunoscute, la care se face referire in documente, fiind de origine chineza, din timpul Dinastiei Tang (618-907), unde erau folosite in scopuri divinatorii. Sunt, in acelasi timp, primele exemple de xilografie (gravura in lemn). Din acestea, in secolele urmatoare, s-au dezvoltat dominoul si sahul. In Europa, cartile de joc au ajuns pe la sfarsitul secolului al XIV-lea, intr-o forma apropiata de cea de astazi, dar nu este foarte clar cine si in ce imprejurari le-a adus. Multi sustin ca ar fi vorba de Mameluci (trupe de cavalerie formate din sclavi convertiti la Islam, din Egiptul secolelor al XIII-lea – al XVI-lea), un astfel de set de carti fiind descoperit la Istambul, la Palatul Topkapi, datand din jurul anului 1400. Exista dovezi ca, aproximativ in aceeasi perioada, jocul de carti era practicat in Catalonia (Spania), in Germania, la Florenta (Italia) si in Franta, unde ar fi putut ajunge prin intermediul arabilor (care au acupat, la un moment dat Spania) sau al negustorilor sositi din Asia, pe “Drumul Matasii”. Primele carti de joc ilustrate de pictori miniaturisti si, uneori, suflate in aur, erau rezervate aristocratiei. S-a produs insa repede un proces de “democratizare”, odata cu aparitia tiparului, cand cartile de joc au inceput sa fie produse in serie, devenind, astfel, accesibile tuturor si foarte populare, ceea ce i-a nelinistit pe reprezentantii bisericii, care, la un moment dat, au decis interzicerea jocului de carti, organizand autodafe-uri (arderea pe rug a cartilor de joc, in piata publica).

Pana pe la 1800, spatele cartilor de joc era alb (cu exceptia cartilor de tarot) si jucatorii din inalta societate le foloseau adesea pentru a scrie pe ele mesaje amoroase, iar oamenii simpli, pentru a le transforma in certificate de casatorie, acte de proprietate, avand in vedere ca hartia era rara si foarte scumpa. Americanii au inovat in aceasta privinta, incepand sa imprime, pe verso, diverse reclame pentru promovarea a tot felul de lucruri (produse, servicii, moda, peisaje celebre etc.).

Cartile de joc standard se deosebesc fie prin valoarea lor numerica – de la unu (As) la zece (primele carti de joc numerotate aparand in Germania) – fie prin imaginea simbolica (Rege, Dama, Valet), fie prin culori (patru la numar), care variaza in functie de tara, regiune, traditie si semne (carou, trefla, cupa, pica). In prezent, imaginea clasica a cartilor de joc este inlocuita, uneori, pentru amuzament, cu diverse alte simboluri. In timpul razboiului din Irak, de exemplu, soldatii americani foloseau niste carti de joc pe care erau imprimate chipurile liderilor irakieni, cei mai cautati, valoarea cartii reflectand rolul politic al personajului politic respectiv.

Carti de tarot, Foto: thetarotteaclub.wordpress.com

Cand a aparut tarotul?

Jocul de carti numit tarot (alcatuit din 78 de carti), practicat pentru divertisment sau pentru prezicerea viitorului, a aparut in secolul al XV-lea, in nordul Italiei, pastrandu-se integral cartile de tarot pictate de Bonifacio Bembo, pentru un nobil din Milano (Visconti). Altii sustin ca tarotul a fost adus din India, China sau Egipt. De fapt, trebuie facuta distinctia intre “tarocchi” (joc de carti) si tarot – ca arta a divinatiei, asociata cu practicile magice, ezoterice, la fel de vii astazi, ca si in trecut. Despre aceasta (divinatia prin tarot), cei care o practica spun ca este uimitoare prin subtilitate si prin exactitatea prezicerilor, este un ritual de initiere si de cunoastere de sine, pe care nici psihologii nu il ignora (renumitul Carl Jung este unul dintre ei).

Jocul de carti – Poker

Prima referire explicita la jocul de poker (din germ. “poken”, fr. “poque”, en. “to poke” – toate cu sensul “a da o lovitura”) este facuta intr-o carte a lui Jonathan H. Green, de la 1830, in care autorul descrie partidele de poker care aveau loc la bordul vapoarelor care strabateau fluviul Mississipi, din Statele Unite ale Americii. Cu toate acestea, despre jocuri de carti asemanatoare se pomeneste si in documente referitoare la China secolului al X-lea, in India, cinci sute de ani mai tarziu se juca “Ganijifa”, in Persia, in secolul al XVII-lea, “As Nas” se juca cu 25 de carti, dupa reguli asemanatoare poker-ului. Poker-ul modern apare insa in secolul al XIX-lea, in America, primul “salon” infiintandu-se in 1822, intr-o zona dintre Colorado si Utah, in locul respectiv intalnindu-se cow-boys, aventurieri, cautatori de aur etc., pentru a negocia, in diverse afaceri, pentru a consuma alcool si, evident, a juca poker. Mitul “salonului” plin de fum de tigara, cu oameni de toate conditiile, se nascuse. Astfel de scene nu lipsesc din niciun western.

Popularitatea acestui joc de carti a explodat in anii 2000, fapt explicabil prin aparitia “poker-ului on line” (pe internet), prin difuzarea, la televizor, a campionatelor de poker (joc devenit, astfel, competitie sportiva), printre care si victoria rasunatoare a lui Chris Moneymaker (cu nume predestinat,  “Moneymaker” – “a face bani”), din 2003, la World Series of Poker. Potrivit unor statistici, numarul jucatorilor (pe bani) online, in 2010, era de 5,5 milioane, un numar mai mic decat cel al jucatorilor fara miza in bani.

Carti de Poker, Foto: liveuntypical.wordpress.com

Nu numai poker-ul se bucura de popularitate pe internet, ci si o multime de alte jocuri de carti, cu efecte grafice deosebite, foarte inventive, trucuri cu carti de joc, fiecare putandu-si exersa abilitatile, inteligenta, amuzandu-se in acelasi timp.

Jucatori de carti celebri:

  • Regele Frantei, Carol al VI-lea (secolul al XV-lea), o avea ca partenera favorita la jocul de carti, pe iubita sa, Odette de Campdivers (probabil unul dintre motivele partidelor interminabile);
  • Caterina de Medici, regina a Frantei;
  • Ludovic al XIV-lea – “Regele Soare” – juca pe bani (cu noroc, se pare) cu nobilii de la Curte;
  • Napoleon Bonaparte (a incercat chiar sa schimbe numele si figurile cartilor de joc, punandu-l pe pictorul Curtii ca, pe cea mai valoroasa carte, sa deseneze figura sa (a imparatului);
  • Moliere, Jean Jacques Rousseau, mari scriitori francezi;
  • Matematicianul Edward Thorp, care, in 1962, a publicat o carte celebra pe aceasta tema, “Beat the dealer” etc.
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here