Lapsus (plural lapsusuri) este un cuvânt latinesc, devenit astăzi un termen internaţional (pentru că se foloseşte în multe limbi), al cărui sens este, conform DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române): “Incapacitate momentană a cuiva de a-şi aduce aminte de un lucru ştiut; Eroare, inadvertenţă comisă din neatenţie de o persoană care vorbeşte sau scrie ceva. – Din fr.,lat. lapsus”. După cum se poate constata, din precizările dicţionarului, în limba română, cuvântul lapsus a pătruns prin filiera limbii franceze.

Când o astfel inadvertenţă/incapacitate a cuiva de a-şi aminti un cuvânt se produce în comunicarea orală, termenul corect care denumeşte acest fapt este lapsus linguae, iar când este vorba de textul scris, lapsus calami.

O eroare generată de memorie, care poate face pe cineva să exprime altceva decât a intenţionat este numită lapsus memoriae, iar când aceasta se manifestă la nivel gestual, când cineva face un alt gest decât intenţionase, termenul latinesc este lapsus manus.

Probabil că multora dintre noi li s-a întâmplat, la un moment dat, să nu-şi amintească un un nume propriu sau comun, un termen specializat pentru un anumit domeniu, denumirea unui loc etc. De obicei, un lapsus apare când este vorba de cuvinte mai puţin folosite, adică nu fac parte din vocabularul activ, sau atunci când memoria face diverse asocieri fonetice, generând o eroare în folosirea cuvintelor.

Sigmund Freud

În 1901, Sigmund Freud, părintele psihanalizei, într-un capitol din lucrarea Psihopatologia vieţii cotidiene, explică mecanismul inconştient care provoacă un lapsus. Una dintre explicaţii este că se pot produce “contaminări” de sunete între cuvinte asemănătoare, iar o altă cauză a unui lapsus este relaxarea voinţei şi a controlului, în anumite împrejurări. În cea de-a doua situaţie, când concentrarea este diminuată, lapsusul trădează, spune Freud, o dorinţă, o intenţie a subconştientului care răzbate la suprafaţă, defulează.

Citește și:  Cum este corect – (am ales) un loc sau o locaţie (potrivită pentru petrecerea vacanţei)?

Se mai pot adăuga şi alţi factori favorizanţi în producerea unui lapsus, cum ar fi presiunea timpului (când vorbim repede), o stare emotivă accentuată, oboseala etc. De cele mai multe ori, aceste cauze se manifestă simultan.

Când un lapsus intervine în limbajul cotidian al unei persoane oarecare, cu siguranţă că situaţia se depăşeşte fără probleme. Dar când o astfel de inadvertenţă, intervine în discursul public al unei personalităţi, atunci s-ar putea ca explicaţiile lui Freud în legătură cu mecanismele subconştientului şi felul în care acestea se manifestă în limbaj să dobândească o semnificaţie mai profundă.

Mass-media a consemnat, de-a lungul timpului, câteva lapsusuri “celebre”. De exemplu, în 2009, când se aniversa Debarcarea din Normandia, cea mai mare operaţiune amfibie, din al Doilea Război Mondial, Gordon Brown, om politic englez, în prezenţa lui Barack Obama, în loc de “Omaha Beach” (denumirea locului unde aliaţii au pierdut cei mai mulţi soldaţi) a pronunţat “Obama Beach”. Francois Fillon, candidat la alegerile prezidenţiale din Franţa, din 2017, vorbea despre “gaz de shit”, în loc de “gaz de şist”, Nikola Sarkozy se declara, intr-un discurs in fata Republicanilor, “întotdeauna de partea dictatorilor”, în loc de “întotdeauna de partea oprimaţilor”, un ministru al Afacerilor externe din Franţa, întrebat fiind despre “Mişcarea de autonomie Uyghur” (o populaţie turcofonă şi musulmană din China) a răspuns pronunţând “iaurt” în loc de “Uyghur” etc.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.