Limba maghiara, veche de 3000 de ani, apartine grupului de limbi uralice, ramura fino-ugrica, asa cum sunt si finlandeza si estona (limbi oficiale in respectivele tari din apropierea Marii Baltice – Finlanda si Estonia). Acestea nu fac parte din familia lingvistica indo-europeana, din care au evoluat aproape toate celelalte limbi din spatiul european. De-a lungul istoriei sale, maghiara a fost puternic influentata de limbile turca, slava si, intr-o oarecare masura, de latina. In prezent, este vorbita de aproximativ 15 milioane de persoane in intreaga lume, dintre care peste 9 milioane inseamna populatia Ungariei, iar restul reprezinta etnici maghiari din Austria, Serbia, Slovenia, Slovacia, Croatia, Romania.
Originea limbii maghiare
Cu peste noua secole in urma, un popor nomad si curajos, venind dinspre Muntii Urali (din vestul Rusiei), animat de spiritul aventuros, specific vechilor populatii asiatice, s-a asezat (impreuna cu cateva triburi de cumani – populatie turca, venita tot din Asia) in sesurile fertile dintre Tisa si Dunare (in partea vestica a Romaniei de astazi), in Campia Panonica. Aveau un conducator viteaz – Arpad – care i-a facut sa isi impuna autoritatea in spatiul pe care l-au ocupat. Abia peste doua generatii, nepotul lui Arpad, Stefan I, pune bazele Regatului Ungar, crestinandu-i pe maghiari si construind, cu tenacitate, bazele unei societati civilizate (a eliberat sclavii crestini, a construit scoli si biserici, a adus din diverse parti ale Europei oameni invatati, pentru a contribui la progresul regatului sau).
Inceputurile limbii maghiare se leaga de momentul separarii triburilor vorbitoare de fino-ugrica, in mai multe ramuri. Inainte de migrarea triburilor spre Europa, limba fino-ugrica a fost semnificativ marcata de limbile iraniene (din sud-vestul Asiei) si de limbile turcice/turce (vorbite pe un vast teritoriu din vestul Chinei). Influenta turca devine si mai puternica dupa secolul al VII-lea, cand ungurii intra sub autoritatea regatului Kokturk (“turk” insemnand “puternic”), triburi care, ajungand in Anatolia, vor pune bazele statului turc de mai tarziu. Acestia au fost primii nomazi din Asia care si-au creat o scriere – runele turcesti (“rune” – semne, similare literelor, asociate unor sensuri diferite) – dupa modelul carora ungurii au conceput “runele unguresti” – incrustate, la inceput, in lemn sau in piatra. La vremea respectiva, fiecare trib unguresc avea propriul dialect si chiar si in limba de astazi exista astfel de variante regionale, dar cu foarte mici diferente intre ele – alföld, csángó, dialectul vest-danubian, maghiara nordica, maghiara nord-vestica, székely etc.
Dupa secolul al X-lea, odata cu patrunderea ungurilor in bazinul Carpatic, influentele din partea limbii slave devin mai puternice. Mai mult, crestinarea, in rit catolic, marcheaza si inceputul culturii scrise a maghiarilor, dar in limba latina (care era, de altfel, si limba oficiala din Transilvania, in perioada Evului Mediu).
Primul text in limba maghiara (si primul intr-o limba fino-ugrica), pastrat pana astazi, este un discurs de inmormantare, urmat de o rugaciune – Halotti beszéd és könyörgés – datand din perioada 1192-1195, tradus si in limba latina, descoperit, in 1770, de György Pray (de unde si numele documentului – “Codex Pray”).
Primul text cu valoare literara provine din secolul al XIV-lea si este un poem – “Ómagyar Mária-siralom” (“Plansul Fecioarei Maria”). Din 1430 dateaza prima traducere a Bibliei in maghiara, care s-a pastrat in cateva copii, originalul fiind confiscat de Inchizitie (in Tarile Romane, prima traducere integrala a Bibliei s-a facut in 1688 – “Biblia de la Bucuresti”).
In aceasta perioada, structura fonetica a limbii maghiare trece prin numeroase schimbari, devenind mult mai bogata si mai asemanatoare cu forma de astazi. Sistemul gramatical prinde contur si limba incepe sa fie “normata”.
Standardizarea limbii continua in secolele al XIX-lea si al XX-lea, diferentele dintre variantele locale devenind din ce in ce mai mici. In anul 1920, dupa semnarea tratatului de la Trianon, Ungaria pierde 71% din teritoriile detinute si 33% din populatia vorbitoare de maghiara. La sfarsitul anilor 1970 se formeaza un nou dialect, hungoveris, o combinatie de maghiara si slovaca traditionala, popularizata de cultura punk. Variantele acestui dialect au disparut complet pe parcursul anilor.
In Romania, traiesc, in prezent, peste un milion de etnici maghiari, cei mai multi in judetele Harghita si Covasna. Dintre acestia, aproximativ 40% sunt secui, grup etnic de limba maghiara (a caror origine este inca subiect de dispute), adusi in Transilvania in secolul al XII-lea, pentru a proteja granita de est a Regatului Ungariei. Unii considera ca sunt huni (populatie turco-mongola) maghiarizati, altii sustin ca sunt avari scapati cu viata din confruntarea cu francii, din anul 805, si care s-au refugiat in Carpati. Ipoteza acceptata de majoritatea istoricilor este ca secuii sunt maghiari a caror existenta a fost oarecum izolata de a celorlalti, ceea ce ar explica profilul cultural distinct al acestora.
Coexistenta ungurilor cu romanii a facut ca, in limba romana, sa existe un strat vechi de imprumuturi lexicale maghiare – cuvinte care fac parte din vocabularul fundamental al limbii romane – oras, gand, chin, fel, hotar, neam, seama, vama etc.
“Magyarország” este “Tara maghiarilor” (“Ungaria” este un termen provenit, probabil, din turcescul “On-Ogour”, care inseamna “Zece sageti”), iar pentru a numi limba se foloseste cuvantul “maghiara”, si nu “ungara”.
.){kind=link}
De unde dracu’ le tot scoateti, mai, incultilor… Cea mai veche limba din Europa este limba romana! Punct. Ii solicit autorului articolului sa puna mana sa studieze temeinic. Altfel moare prost, desi se crede destept.
1. Presupun ca dintr-un exces de patriotism ti-ai pierdut uzul ratiunii, altfel ar fi de neinteles lipsa unor minime informatii legate de perioada de formare a poporului roman si a limbii romane (se invata la scoala, la nivel de gimnaziu), precum si limbajul tau care tradeaza grave carente in privinta educatiei.
2. Nu este totul pierdut! Ce nu ai invatat la timp, poti afla acum, daca reusesti sa te calmezi. Daca nu te descurci singur si te intereseaza subiectul, poti sa revii, cu un limbaj civilizat, si iti pot oferi cateva informatii minimale.
3. Un popor, in istorie, rezista prin calitatea indivizilor care il reprezinta, iar calitatea rezida in educatie si in cultura. Reusesti sa intelegi mesajul acesta?
pai si pana nu au venit ungurii nu vorbea nimeni in europa?
Evident ca ungurii au ajuns tarziu in Europa, aproximativ in secolul al IX-lea, venind dinspre Rasarit, dinspre stepele asiatice, intr-o perioada cand, deja, nenumarate popoare, inclusiv poporul roman si limba romana erau deja formate. Dar, cand se stabileste vechimea unei limbi, se are in vedere originea ei,in cazul limbii maghiare, grupul de limbi uralice (aproximativ 3000 de ani vechime), in timp ce majoritatea limbilor care se vorbesc in Europa au la baza limba indo-europeana, din care s-au desprins, printre altele, limba traca, limba daca, limba latina etc. Din limba stramosilor nostri, dacii, nu s-au mai pastrat pana astazi decat aproximativ o suta de cuvinte (barza, manz, viezure, mos etc.), limba romana evoluand din limba latina populara, vorbita de cuceritorii romani. Transformarea limbii latine populare in limba romana s-a produs de-a lungul mai multor secole, procesul acesta incheindu-se cam prin secolele al VII-lea – al VIII-lea. In mod asemanator, s-a intamplat si cu limbile franceza, italiana, spaniola etc. Asta nu inseamna ca atunci cand au sosit ungurii pe aceste teritorii au gasit locuri pustii. Dimpotriva, au gasit civilizatii superioare, in comparatie cu organizarea lor tribala. Dar cand au ajuns in Europa, au adus cu ei si limba lor foarte veche. Au convietuit, o vreme, si cu romanii, dupa care s-au mutat putin mai spre vest, in Campia Panonica, unde au si ramas, panand capat destinului lor de popor nomad.
Cea mai veche limba din lume era probabil proto-afroasiatica, o limba disparuta, in curs de cercetare.