Probabil că nu sunteţi mulţi cei care aţi auzit de Mănăstirea Adam, un locaş sfânt, greu încercat atât de către forţa omului, cât şi de către cea a naturii, care adăposteşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Situată în judeţul Galaţi, mai exact în satul Adam, la aproximativ 30 km de Bârlad, mănăstirea Adam a început să îşi scrie zbuciumata istorie pe la începutul secolului al XVII-lea.
Deşi ridicată, la început, sub forma unei biserici modeste, motivul apariţiei şi, de asemenea, locul clădirii sale au fost simbolice, reprezentând minunea prin care Icoana Sfântă a supravieţuit asediului turcilor, fiind găsită de către un cioban într-un copac, la aproximativ 150 de metri de biserica arsă din temelii care a găzduit-o anterior.
Anul secularizării averilor mănăstireşti, 1864, găseşte mănăstirea Adam printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova, reuşind să îşi revină după daunele suferite în timpul cutremurului din anul 1802. Devenită, din jurul anului 1820, mănăstire de maici, nu a reuşit să scape de sub dominarea regimului comunist, fiind desfiinţată în 1959.
În timpul acestui regim, mutarea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului la mănăstirea Celik Dere din Dobrogea a putut fi realizată numai în urma acordului fețelor bisericeşti din mănăstirea Adam, şi acest lucru nu s-a datorat unui act oficial, sau lege scrisă, ci unei minuni dumnezeieşti, întrucât Sfânta Icoană nu a putut fi ridicată de către cei însărcinaţi să o mute.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a revenit în sânul mănăstirii Adam în anul 1990, iar în anul 2001 acest locaş sfânt a redevenit un aşezământ pentru maici. Icoana Sfântă, pe lângă minunile săvârşite asupra credincioşilor care s-au rugat la ea, este cunoscută şi pentru puterile sale de a chema ploaia şi din acest motiv este purtată prin localităţile învecinate, pentru a aduce speranţă şi a hrăni viaţa într-o zonă secetoasă în care agricultura este principala sursă de venit a populaţiei, iar nevoia de apă reprezintă un real pericol în ceea ce priveşte producţia.
Aflată într-un continuu şi lent proces de dezvoltare şi reconstruire, ultimul eveniment nefericit abătut asupra mănăstirii Adam a fost incendiul din 15 iulie 2011 ce a devastat chiliile măicuţelor, biserica mănăstirii şi obiectele din patrimoniu rămânând însă intacte, în ciuda focului aspru ce a fost alimentat de lipsa apei din zonă.
Monument de arhitectură, mănăstirea Adam este o biserică de plan triconic, având absidele laterale de grosimea zidurilor, respectiv de 1.20 m, iar unicitatea şi impozanța sunt definite de cele două turle, şi anume cea care se dezvoltă pe pronaos şi o alta mai mică denumită Pantocrator.
Latura de sud a mănăstirii Adam găzduieşte accesul principal, însă acesta nu este singurul, dat fiind faptul că mai există un acces direct către altar. În plan exterior, un soclu masiv o înconjoară, iar decoraţia pereţilor este una relativ simplă ce se concretizează într-o profilatură în zona cornişei.
Cu cele două hramuri ale sale, sărbătoarea Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului, mănăstirea Adam găzduieşte anual mii de pelerini veniţi din întreaga țară, pentru a se închina la Sfânta Icoană şi pentru a admira impozanța unui aşezământ sfânt ce a răzbit vreme de secole agresiunii umane, precum şi dezastrelor naturale.
Această mănăstire a fost fondată într-un cadru natural impresionant, având parte de numeroase provocări de-a lungul timpului. A suferit din cauza invaziilor, dar și a catastrofelor naturale, fiecare eveniment întărind-o și mai mult și aducând comunitatea mai aproape de credință și tradiție. Arhitectura mănăstirii reflectă o combinație de stiluri, adaptate și reconstruite de-a lungul secolelor, păstrând totuși un aer autentic și primitor pentru oricine trece pragul ei.
