Mănăstirea Ciolanu este o mănăstire de călugări, aflată în judeţul Buzău. Pentru a ajunge la ea, se poate lua ca punct de reper Tabăra de Sculptură de la Măgura, aflată chiar în vecinătatea aşezării religioase. Mănăstirea a fost ridicată pe dealul Ciolanu, chiar lângă pârâul Nișcov. Ambele nume, atât al dealului, cât şi cel al lăcaşului, se spune că provin de la oasele găsite aici, aparţinând unor sihaştri. Istoricii au descoperit faptul că în acest loc s-ar fi refugiat nişte călugări în secolul al XV-lea, după ce Bizanţul a fost cucerit de către turci.

Mănăstirea Ciolanu a fost menţionată pentru prima dată în documente în secolul al XVI-lea, lucru ce o face să fie prima mănăstire din acea perioadă din judeţul Buzău. Legendele locale spun că ar fi fost ctitorită în 1589 de Doamna Neagă, în timp ce alte surse sunt de părere că ar fi fost ridicată de boierii Radu şi Dragomir Sorescu din Verneşti şi Dumitru Ciolanu din Transilvania, acesta din urmă putând fi cel care i-a dat şi numele.

Mănăstirea are două biserici, aflate la o distanţă de aproximativ o sută de metri una faţă de cealaltă. Despre biserica cea veche se spune că a fost ctitorită de soţia lui Mihnea Turcitul, Doamna Neagă. În timpul unei invazii, aceasta s-a ascuns, împreună cu cei cinci copii, la sihăstria de aici. Atunci, s-a hotărât să ridice o bisericuţă care, la început, nu avea pronaos şi nici turle. Biserica din vale a fost ridicată în anul 1828, de către episcopul Chesarie al Buzăului.

Mănăstirea Ciolanu a avut de suferit o bucată de timp, după ce a fost închinată lavrei Rusicon din Grecia. În acea perioadă, a secolului al XVII-lea, grecii care au administrat mănăstirile româneşti nu au făcut o treabă prea bună, fapt ce a dus la pustiirea aşezărilor româneşti. Cel care i-a redat strălucirea a fost Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, care a adus 12 monahi din Muntenia şi Moldova, în anul 1763. Numărul 12 era considerat de acest sfânt perfect pentru a forma o obşte unită. Însă, după anul 1766, documentele vremii nu mai menţionează nimic despre mănăstire timp de un secol.

Lucrurile se schimbă începând cu anul 1825 când, la Mănăstriea Ciolanu, începe să se ridice biserica mare, care are hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Viaţa monahală va reînvia, la mănăstire trăind între 80 şi 100 de călugări, până la decretul din timpul regimului comunist. Aici, au vieţuit personalităţi importante, cum ar fi: Varlaam Protosinghelul (un mare compozitor de muzică psaltică), Gherontie Schimonahul (a adunat manuscrise cu texte patristice şi a tradus texte filocalice), dar şi arhimandritul Neofit Smarandoiu, stareţul care a construit cele mai multe dintre chilii şi a organizat muzeul.

În incinta Mănăstirii Ciolanu, funcţionează şi un mic muzeu, care adăposteşte o serie de icoane deosebite, multe dintre ele aparţinând pictorului Gheorghe Tăttărescu. Acesta a fost nepotul lui Nicolae Teodorescu Pitarul care a zugrăvit biserica mare. Mănăstirea deţine o singură icoană bizantină, a Sfântului Gheorghe, care a fost pictată pe Muntele Athos. Tot aici, se află o copie a icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Dălhăuți, realizată în anul 1925. În muzeu, se mai pot vedea veşminte religioase, dar şi obiecte de cult.

Credincioşii care ajung la Mănăstirea Ciolanu se pot ruga la moaştele câtorva sfinţi, depuse într-o raclă în biserica cea mare. Moaştele aparţin Sfinţilor Pantelimon, Eftimie, Haralambie, Trifon, Gheorghe Mercurie, Neofit, Parascheva, Ignatie şi Acachie.

manastirea-ciolanu.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ