Mănăstirea Cornetu este o aşezare religioasă aflată pe Valea Oltului, la poalele Muntelui Cornetu, chiar în satul Călineşti din judeţul Vâlcea. Se poate ajunge la ea de pe drumul care leagă oraşul Râmnicu Vâlcea de Sibiu.
Mănăstirea este ctitoria vornicului Mareş Băjescu, care era unul din apropiaţii Cantacuzinilor. Locul ales pentru a ridica un lăcaş sfânt nu a fost întâmplător: se află în apropierea moşiilor sale, dar şi lângă graniţa cu Transilvania, ceea ce însemna că era un minunat loc de refugiu în vremuri de restrişte.
Lucrările de ridicare a Mănăstirii Cornetu au fost terminate în anul 1666, în timpul domnitorului Radu Leon. Conform daniilor existente, ctitorul Băjescu a înzestrat aşezarea religioasă cu munţii Cornetu şi Saşa, dar şi cu sate.
Anul 1761 marchează refacerea picturii din altar. Constantin Mavrocordat domnea în acea perioadă, iar cel care a hotărât acest lucru a fost Alecse, “căpitan za Lovişte”, care i-a angajat pe zugravii Mihai, Iordache şi Radu.
În anul 1808, a avut loc un incendiu devastator, care a distrus biserica şi chiliile, iar viaţa monahală a trebuit să fie întreruptă. Abia peste douăzeci de ani au început lucrările de refacere, datorate stareţului Irimah.
Aşa cum era obiceiul în secolul al XIX-lea, Mănăstirea Cornetu a devenit metoc al Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti. Această instituţie s-a ocupat de construirea iconostasului, sculptat în lemn de stejar, dar şi de pictura icoanelor de lemn.
În timpul Primului Război Mondial obuzele de artilerie distrug altarul şi cupola turlei, care vor fi reconstruite la câţiva ani după terminarea războiului. Ultimele lucrări de restaurare mai importante au avut loc în anul 1960, ele fiind conduse de Direcţia Monumentelor Istorice – atunci a fost restaurată pictura murală.
Mănăstirea Cornetu se remarcă prin arhitectura specifică bisericilor tradiţionale, cu naosul şi pronaosul despărţite printr-un zid. În jurul bisericii, care şi-a păstrat forma iniţială de-a lungul timpului, au fost ridicate corpuri de chilii şi anexe gospodăreşti, toate alcătuind forma unui pătrat. În colţuri, se găsesc turnuri de apărare şi un foişor.
Biserica înaltă are două turle, una pe naos şi cealaltă pe pronaos şi a fost ridicată cu ziduri groase din piatră.
Din păcate, Mănăstirea Cornetu nu a reuşit să păstreze nicio părticică din pictura ei iniţială, însă picturile murale de acum sunt şi ele deosebite. Pictura din naos a fost realizată în secolul al XVIII-lea în frescă, în timp ce pictura din pronaos datează din secolul al XIX-lea. În prezent, mănăstirea care poartă hramul “Tăierea capului Sfântul Ioan Botezătorul” este o mănăstire de călugăriţe.
Fondată într-un cadru natural impresionant, Mănăstirea Cornetu nu doar că oferă refugiu spiritual celor care îi trec pragul, dar este și un exemplu remarcabil de arhitectură religioasă adaptată la peisajul montan. Situată strategic pe drumul care conectează Râmnicu Vâlcea de Sibiu, mănăstirea servește ca o poartă către istoria și cultura profundă a regiunii Vâlcea.
Mănăstirea Cornetu joacă un rol esențial în păstrarea tradițiilor ortodoxe și în promovarea valorilor spirituale în regiune. Ea este un loc unde localnicii și vizitatorii pot găsi pace și liniște, pot participa la slujbe și pot contempla frumusețea naturală și spirituală ce caracterizează acest loc sacru.
