Mănăstirea Izvorul Miron este o mănăstire de călugări din judeţul Timiş, situată în satul Româneşti, comuna Tomeşti. Biserica poartă hramul „Sfântul Ilie”, prăznuit în fiecare an pe data de 20 iulie.
Mănăstirea poartă numele ctitorului sau, Elie Miron Cristea, care a fost Episcopul Caransebeșului şi apoi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Acesta a sosit în această zonă în anul 1911, când a sfinţit o biserică.
El a avut iniţiativa construirii unei mănăstiri, care a fost înfiinţată un an mai târziu, la prima liturghie participând nu mai puţin de 10.000 de oameni. Astăzi, în mănăstire vieţuiesc mai puţin de cinci călugări, însă aceştia fac totul pentru a menţine lăcaşul curat şi pentru a duce o viaţă după canon.
Planul bisericii de la Mănăstirea Izvorul Miron este în formă de navă, construcţia fiind din cărămaidă şi piatră. Interiorul este unul simplu, dar deosebit: iconostasul a fost sculptat în lemn de tei şi prezintă ornamente de inspiraţie bizantină.
Pictura iconostasului, realizată abia în anul 1987, este şi ea inspirată de cea bizantină, fiind într-o armonie perfectă cu sculptură. Biserica este împărţită în încăperile tradiţionale (pridvor, pronaos, naos şi altar), având pridvorul deschis.
Biserica Mănăstirii Izvorul Miron este pictată atât în interior, cât şi în exterior, lucrările fiind realizate în perioada 1980 – 1981. Până atunci, interiorul era „decorat” cu icoane şi cruci desenate cu şablonul pe pereţi. Foarte interesantă este partea pictată de Ioan Sulea Gorj, un profesor din Timişoara, a cărui semnătură se poate vedea şi în exterior.
Pentru a-şi săvârşi opera, profesorul a dat jos tencuiala bisericii şi a înlocuit-o cu una nouă, iar peste picturi a fost dat un strat de emulsie realizată din ceară de albine. Printre scenele biblice care pot fi observate, se numără minunile lui Iisus, sfinţii mucenici, Judecata de Apoi sau scene din viaţa Sfântului Ilie, protectorul lăcaşului.
Mănăstirea este, de asemenea, un centru vital pentru comunitatea locală, organizând evenimente religioase și activități comunitare care întăresc legăturile dintre membrii comunității și tradițiile lor.
Pe lângă valoarea spirituală, mănăstirea este și un punct de interes pentru istorici și iubitori de natură, oferind posibilitatea de a explora pădurile și traseele din jur, care adaugă o dimensiune de aventură vizitei spirituale.
