Mari enigme din istoria umanităţii, unele vechi de milenii, altele mai noi, continuă să fascineze cercetători și oameni dornici de cunoaştere din întreaga lume. De-a lungul timpului, diverse mistere au rămas nerezolvate, iar unele dintre ele sunt înconjurate de teorii controversate. Iată câteva dintre cele mai mari enigme din istorie, care încă nu și-au găsit un răspuns definitiv:
Mari enigme din istoria umanităţii – dispariția civilizației din Valea Indului
Civilizația din Valea Indului (Harappa și Mohenjo-daro), din nord-vestul Asiei de Sud, din bazinul fluviului Ind, care izvorăşte din Tibet, parcurge nord-vestul Indiei, străbate lanțul munților Himalaya şi teritoriul Pakistanului, a înflorit între anii 3300 și 1300 î.Hr.
A fost una dintre cele mai mari civilizații antice (aproximativ contemporană cu cea a Egiptului antic şi a Mesopotamiei), cu orașe avansate și sisteme sociale complexe. Totuși, la un moment dat, această civilizație a dispărut brusc, fără a exista o cauză clară.
Au fost emise diverse teorii cu privire la motivul colapsului acestei civilizații, iar cercetările moderne continuă să aducă noi informații, dar acest mister rămâne unul dintre cele mai fascinante subiecte de dezbatere referitoare la istoria antică.
Teorii privind dispariția civilizației din Valea Indului
Una dintre cele mai populare teorii este aceea că schimbările climatice au avut un impact devastator asupra agriculturii și economiei din Valea Indului. Se crede că schimbările în tiparul musonilor ar fi redus cantitatea de ploaie, ducând la secetă prelungită. Întrucât civilizația depindea (pentru irigații) de râurile care se formau datorită musonilor, lipsa acestora ar fi dus la epuizarea resurselor și la colapsul agriculturii, viaţa pentru locuitorii din zona devenind imposibilă.
O altă ipoteză este că civilizația din Valea Indului ar fi fost distrusă sau subjugată de o invazie externă. Teoria se bazează în special pe ipoteza invaziei ariene, susținută de unii cercetători în trecut. Potrivit acestei teorii, triburile ariene, care au migrat din nordul Europei și Asiei Centrale, ar fi invadat subcontinentul indian în jurul anului 1500 î.Hr. Unii cred că aceste triburi războinice ar fi distrus orașele civilizației din Valea Indului, dar dovezile arheologice moderne nu susțin o distrugere bruscă sau violentă extinsă, ci mai degrabă un declin lent.
Degradarea mediului, suprapopularea, cutremurele, crizele politice sau sociale interne sunt alte ipoteze legate de dispariţia acestei civilizaţii, oamenii începând, la un moment dat, să părăsească orașele mari, migrând spre zonele rurale. Acest proces ar fi putut dura câteva sute de ani, în timpul cărora civilizația s-a dispersat treptat, fără a lăsa dovezi clare de distrugere bruscă.
Mari enigme din istoria umanităţii – Liniile Nazca (Peru)
Descoperite abia în secolul al XX-lea, deși localnicii știau de ele cu mult timp înainte, Liniile Nazca rămân una dintre cele mai mari enigme ale lumii antice, prin dimensiunea lor uriașă, complexitatea și originea lor necunoscută. În prezent, Liniile Nazca sunt considerate un sit arheologic de importanță mondială și au fost înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO, în 1994.
Liniile Nazca reprezintă un set impresionant de geoglife (desene și forme gravate în sol) situate în deșertul Nazca, din sudul statului Peru, în regiunea Ica, amplasate pe o suprafață de aproximativ 80 de kilometri pătrați, datând din perioada 500 î.Hr. și 500 d.Hr.
Desenele și formele variază de la linii simple și geometrice (dreptunghiuri, spirale, triunghiuri) la reprezentări zoomorfe complexe, care înfățișează animale, păsări, plante și figuri umane. Maimuţa, condorul, pasărea colibri, păianjenul, câinele, astronautul (o figură umanoidă de 32 de metri, în costum de astronaut), o uriaşă pasăre stilizată sunt câteva dintre cele mai faimoase geoglife Nazca. Deși liniile sunt extrem de vizibile din aer, ele sunt aproape invizibile la nivelul solului.
Prima persoană care le-a studiat în mod sistematic a fost Paul Kosok, un arheolog american care, în 1927, a observat că anumite linii par să fie orientate spre solstițiul de iarnă. Mai târziu, Maria Reiche, o matematiciană și arheoloagă germană, a dedicat peste 40 de ani din viața ei studiului acestor linii. Ea a susținut ipoteza că liniile aveau un scop astronomic, servind ca un uriaș calendar.
Deşi există dovezi că civilizația Nazca folosea frânghii și stâlpi de lemn pentru a trasa aceste linii cu o precizie matematică impresionantă, pare totuşi incredibil că o civilizație antică ar fi putut crea asemenea opere colosale.
Funcţia şi rolul Liniilor Nazca – un mister nerezolvat
Şi mai enigmatică pare funcţia acestor geoglife, rămasă, până astăzi, în zona ipotezelor. Maria Reiche și alți cercetători au sugerat că multe dintre liniile Nazca au fost concepute ca un fel de calendar astronomic. Potrivit acestei teorii, liniile erau orientate în funcție de mișcările soarelui, lunii și stelelor și ar fi servit la prezicerea anotimpurilor sau evenimentelor astronomice importante, precum solstițiile și echinocțiile.
Reiche a observat că anumite linii corespundeau direcției soarelui la solstițiul de iarnă, sugerând că acestea ar fi fost folosite pentru a marca schimbările sezoniere, critice pentru agricultura civilizației Nazca.
O altă teorie populară este că liniile au avut un scop religios sau ritualic. Potrivit acestei ipoteze, geoglifele ar fi fost dedicate zeităților sau au fost create pentru a fi văzute de divinități. Liniile ar fi putut fi trasee ritualice, pe care preoții sau participanții la ceremonii le-ar fi parcurs în cadrul unor ceremonii religioase.
Unele cercetări sugerează că figurile de păsări si animale, precum condorul și maimuța, ar fi simboluri religioase sau totemuri asociate cu zeii venerați de poporul Nazca. S-a speculat că desenele erau o ofrandă vizibilă pentru zeii cerului sau pentru spiritele naturii, inclusiv pentru zeități ale ploii, extrem de importante într-o regiune deșertică.
Există și teorii mai “exotice” legate de liniile Nazca. Unele dintre acestea sugerează că liniile ar fi fost create pentru a comunica cu extratereștri sau că civilizația Nazca a avut contacte cu ființe din alte lumi. Deși aceste teorii sunt respinse de comunitatea științifică, ele continuă să atragă atenția unor pasionați de mistere și fenomene paranormale.
Conservarea acestui sit este o provocare majoră astăzi, deoarece climatul extrem de uscat al deșertului, care le-a păstrat intacte timp de secole, este vulnerabil la schimbările climatice actuale – eroziune și, mai recent, la impactul activităților umane (construcţia de drumuri, autostrăzi, activitate turistică necontrolată etc.).
Mari enigme din istoria umanităţii – Dispariția Atlantidei
Potrivit lui Platon, Atlantida (în greaca veche, “Atlantis”- “Insula lui Atlas”) a fost o civilizație avansată, aflată pe o insulă imensă, care a dispărut sub ape în urma unui cataclism. Deși mulți istorici cred că este doar o poveste alegorică, au existat numeroase expediții și cercetări pentru a localiza Atlantida.
Atlantis, tărâmul idilic, bogat, format, potrivit legendelor, din noua regate, înconjurat de canale navigabile, cu numeroase construcţii de mare rafinament, rămâne, de secole, una dintre cele mai mari enigme ale omenirii, în pofida celor peste 5000 de articole şi volume dedicate acestui subiect.
În 2011, după mai bine de şapte ani de cercetări, în care au fost implicaţi specialişti din mai multe ţări, National Geographic a prezentat un documentar despre un vechi oraş dispărut, ale cărui vestigii au fost identificate la vărsarea fluviului Guadalquivir, în Atlantic, la vest de Gibraltar, şi despre care se presupune că ar putea fi indicii despre miticul tărâm pierdut – Atlantida.
În 2013, un grup de geologi brazilieni au anunţat că au descoperit şi ei, în adâncurile Oceanului Atlantic, urmele unui continent “înghiţit” de ape, cu peste 100 de milioane de ani în urmă, când Africa s-a separat de America de Sud şi că sunt „aproape siguri” că este vorba de dovezi ale existenţei Atlantidei.
Alte teorii susţin că Atlantida s-ar fi aflat pe Platoul Mării Celtice, care înconjoară mare parte a Marii Britanii şi care se află în întregime sub ape încă de acum 1000 de ani sau pe coastele Cubei sau, spune una dintre cele mai fanteziste teorii, în “spaţiu” – un fel de planetă-meteorit care gravita în jurul Soarelui şi ai cărui supravieţuitori ar fi venit pe Terra etc.
Calul Troian – realitate sau doar legendă?
Calul troian este cunoscut ca parte din mitologia greacă, mai exact, este legat de Războiul pentru cucerirea Cetăţii Troia, în care s-au confruntat troienii, locuitorii vestitei cetăţi antice, din Asia Mică (din nord-vestul Turciei de astăzi) şi aheii (una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci), război descris în opere precum „Iliada”, de Homer, și „Eneida”, de Vergilius. Însă, în ceea ce privește întrebarea dacă acest episod specific — Calul Troian — este o realitate istorică sau doar o legendă, există o serie de interpretări și dezbateri printre istorici, arheologi și specialiști în mitologie.
Potrivit mitului, după un asediu de zece ani asupra cetății Troia, grecii au recurs la o stratagemă pentru a cuceri cetatea aparent impenetrabilă. Ei au construit un uriaș cal de lemn și au ascuns în interiorul acestuia o echipă de soldați de elită. Grecii au lăsat calul pe malul mării și au părut că se retrag. Troienii, crezând că este un dar oferit zeilor pentru pace sau chiar un simbol de capitulare, au adus calul în interiorul cetății lor. În timpul nopții, soldații greci, ascunși în calul de lemn, au ieșit și au deschis porțile cetății pentru restul armatei grecești, care se întorsese în secret. Astfel, Troia a fost cucerită.
Metafora sau realitate?
Unii istorici și arheologi sugerează că povestea Calului Troian ar putea fi o metaforă sau o interpretare simbolică a unui eveniment real – de pildă, o mașinărie de asediu, precum un berbec de lemn, folosit pentru a sparge porțile cetății sau, cum susţine cercetătorul Francesco Tiboni, de la Universitatea din Aix-en-Provence, Franta, un fel de navă feniciană, numită, la vremea aceea, “hippos” (care înseamnă “cal”).
Săpăturile din situl de la Troia (locul actual Hisarlik, în Turcia) au scos la iveală dovezi că cetatea Troia a fost distrusă într-un război, în jurul secolului al XIII-lea î.Hr. Aceasta confirmă că un război în Troia a avut loc.
În 2021, arheologii turci care au lucrat în situl de la Hisarlik au anunţat, spre surprinderea tuturor, că au găsit, în interiorul zidurilor, ceea ce ei consideră a fi rămăşiţele “calului troian” – structuri mari din lemn, grinzi de peste 15 metri lungime, cu forme ciudate, vechi de peste 3 000 de ani.
Mari enigme din istoria umanităţii – Colonia Pierdută Roanoke
În 1587, un grup de coloniști englezi s-a stabilit pe insula Roanoke, lângă coasta de azi a statului Carolina de Nord. A fost o încercare a lui Sir Walter Raleigh (om de stat şi explorator, cu rol important în colonizarea engleză a Americii de Nord) de a fonda prima așezare engleză permanentă, în America de Nord.
În momentul în care un vas de aprovizionare a revenit după trei ani, întreaga colonie dispăruse, fără nicio urmă a celor aproximativ 112 oameni. Singurul indiciu găsit a fost cuvântul “Croatoan” gravat pe un copac. Soarta acestor coloniști rămâne unul dintre cele mai mari mistere până în ziua de azi.
Manuscrisul Voynich – un misterios document din Evul Mediu
Manuscrisul Voynich (păstrat din anul 1969, la Universitatea Yale) este un document misterios, datând din Evul Mediu, scris într-un limbaj necunoscut și cu ilustrații criptice de plante, figuri umane și diagrame astronomice. De-a lungul secolelor, nicio metodă lingvistică, de criptologie, paleografie sau informatică nu a reușit să decodeze textul sau să determine scopul manuscrisului. A fost atribuit mai multor autori și se speculează că ar fi un tratat științific sau, poate, o înșelătorie elaborată.
Incidentul de la Tunguska (1908)
În 1908, o explozie masivă a avut loc în regiunea Tunguska, din Siberia, distrugând aproximativ 2 000 de kilometri pătrați de pădure. Explozia a fost atât de puternică încât a fost resimțită la sute de kilometri distanță. Deși se crede că a fost cauzată de explozia unui meteorit sau a unui fragment de cometă în atmosfera Pământului, nu au fost găsite fragmente ale obiectului, iar evenimentul rămâne unul dintre cele mai mari mistere neelucidate ale secolului al XX-lea.
Dispariția zborului MH37
În 2014, în noaptea de 7 spre 8 martie, zborul Malaysia Airlines MH370 (un Boeing 777) a dispărut în mod misterios în timp ce zbura din Kuala Lumpur spre Beijing, având la bord 239 de persoane. După ani de căutări, doar câteva fragmente din avion au fost găsite, dar restul rămâne un mister. Diverse teorii au fost emise, inclusiv despre o posibilă deturnare, o defecțiune tehnică sau un act deliberat, dar adevărul nu a fost încă descoperit.
Mari enigme – energia întunecată din Univers
Energia întunecată este una dintre cele mai mari enigme din cosmologie și fizică, și rămâne una dintre cele mai mari întrebări nerezolvate ale științei moderne. Deși se știe că această formă misterioasă de energie constituie aproximativ 68% din Univers, natura sa exactă și modul în care funcționează rămân necunoscute.
Energia întunecată este un concept care a fost introdus pentru a explica expansiunea accelerată a Universului. În anii 1990, observațiile asupra supernovelor au demonstrat că Universul nu doar că se extinde, dar o face într-un ritm accelerat. Această descoperire a fost complet neașteptată, deoarece, până atunci, se credea că gravitația ar trebui să încetinească expansiunea Universului.
Pentru a explica această accelerație, oamenii de știință au introdus conceptul de „energie întunecată”, o formă de energie care ar avea un efect repulsiv asupra materiei, contrabalansând forța gravitațională. Deși nu a fost direct detectată, energia întunecată este considerată responsabilă pentru comportamentul observat al Universului la scară cosmică.
Energia întunecată este o enigmă pentru oamenii de ştiinţă, pentru că nu poate fi măsurată sau detectată direct, nu se ştiu decât foarte puţine lucruri despre felul în care interacţionează cu materia (decât presupunerea că are legătură cu expansiunea Universului), iar natura sa este complet necunoscută.
