Mistere antice, care au suscitat interesul oamenilor de ştiinţă şi al publicului larg şi care pot adăuga informaţii esenţiale la istoria universală a culturii şi civilizaţiei, încep să fie descifrate cu ajutorul Inteligenţei Artificiale şi să surprindă prin informaţiile furnizate.
Şi în acest domeniu, al istoriei şi arheologiei, ca şi în ştiinţă sau în viaţa cotidiană, potenţialul ştiinţific al Inteligenţei Artificiale pare a fi uriaş, analizând date pe care mintea umană nu le poate procesa, fie pentru că sunt imense, fie pentru că aparţin unor limbi/ culturi imposibil de reconstituit cu metodele tradiţionale. În plus, IA poate decripta texte antice cu o acurateţe de aproximativ 70%, comparativ cu precizia de circa 25% a experţilor umani, poate analiza imagini şi poate răspunde la întrebări complexe. Iată câteva exemple de dată recentă, în care intervenţia IA a jucat un rol semnificativ:
Mistere antice descifrate cu ajutorul IA – Papirusurile de la Herculaneum
Papirusurile de la Herculaneum sunt un caz remarcabil în care Inteligența Artificială a fost esențială pentru a descifra mistere antice, pentru a “resuscita” texte pierdute de aproape 2 000 de ani.
Papirusurile de la Herculaneum au fost descoperite în secolul al XVIII-lea, într-o vilă romană de lux (a socrului lui Iulius Caesar, senatorul roman, Lucius Calpurnius Piso) acoperită de erupția Vezuviului, în anul 79 d.Hr.
Circa 1800 de suluri de papirus carbonizate au fost găsite – aproape toate ilizibile cu ochiul liber. Textele sunt în limba greacă și latină – multe aparțin filosofului epicurian Philodemus şi reprezintă singura bibliotecă din Antichitate păstrată fizic până astăzi. Sulurile sunt înfășurate, fragile, iar cerneala nu e mereu vizibilă – în special dacă era pe bază de carbon (asemănătoare cu materialul papirusului ars).
Un premiu de 1 milion de dolari…
Anul trecut, în 2024, trei tineri (Luke Farritor – student american de 21 ani, Julian Schilliger, din Elveția, și Youssef Nader, din Egipt), răspunzând la o provocare lansată de “Vezuvius Challenge”, în scopul descifrării papirusurilor, au câștigat un premiu de 1 milion de dolari pentru reconstituirea a peste 2000 de caractere dintr-un sul nedeschis, folosind tehnici de machine learning pentru segmentarea papirusului şi un model AI de recunoaștere a caracterelor grecești deformate și incomplete.
Au identificat pasaje filozofice complete, unele vorbind despre natura plăcerii (“plăcerea nu vine doar din absența durerii, ci și din mișcarea sufletului”), despre muzică și percepția prin simțuri – idei centrale în filosofia epicuriană.
Reconstrucţia 3D a sulurilor “derulează” virtual papirusul, permite citirea fără deteriorare şi transcrie automat în greaca clasică. Peste 800 de suluri vor fi descifrate în acest fel în viitorul apropiat. Se estimează că vor fi recuperate, astfel, texte pierdute ale filosofiei greco-romane, poate chiar lucrări necunoscute ale lui Epicur, Sappho sau Aristotel. Este un exemplu al modului în care știința și tehnologia modernă pot salva cultura antică din tăcerea veacurilor.
Mai mult, declara într-un interviu, un specialist în studii antice, de la Universitatea din Michigan, tentativa de a citi, prin metode clasice, ce se află în interiorul sulurilor, “punând cap la cap bucăţi deteriorate”, fără a le desface şi fără a avea certitudinea reuşitei, probabil că ar fi durat 500 de ani.
Mistere antice descifrate cu ajutorul IA – Manuscrisele de la Marea Moartă
Manuscrisele de la Marea Moartă sunt unele dintre cele mai fascinante descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea, iar în ultimele decenii, Inteligența Artificială a început să joace un rol esențial în înțelegerea lor.
Descoperite între 1947 și 1956, de un păstor beduin, în peșterile de lângă Qumran, în apropierea Mării Moarte, aceste Manuscrise, scrise în aramaică, ebraică şi greacă, reprezintă unul dintre marile mistere antice, reprezentând cea mai veche versiune cunoscută a Bibliei. Includ peste 900 de texte (fragmentare) scrise între secolul al III-lea î.Hr. și secolul I d.Hr. Majoritatea sunt texte religioase: fragmente din Biblie, reguli ale comunității, comentarii, texte apocrife. Multe sunt extrem de deteriorate și greu de atribuit unui autor sau unei perioade exacte.
Cum a fost folosită Inteligența Artificială?
Inteligența Artificială a fost folosită pentru identificarea autorilor prin analiza scrisului. Nu se știa câți scribi au realizat anumite manuscrise (de exemplu, cel mai lung manuscris, “Cartea lui Isaia”, părea scris de o singură mână).
O echipă de cercetători olandezi a folosit un algoritm de analiză grafică și deep learning, pentru a studia variațiile fine în forma literelor. Chiar dacă literele păreau identice pentru ochiul uman, IA a detectat tipare subtile în modul în care erau trasate, rezultatul fiind că respectivul document (“Cartea lui Isaia”) a fost scris de doi scribi, foarte asemănători. Aceasta a schimbat înțelegerea despre organizarea și munca scribală a comunității de la Qumran.
S-a reuşit, de asemenea, reconstruirea manuscriselor fragmentate. Multe texte există doar în fragmente minuscule, uneori de mărimea unei unghii. Algoritmi de tip pattern recognition și NLP (Natural Language Processing) au fost folosiți pentru a potrivi fragmente între ele pe baza formei, culorii și conținutului şi pentru a sugera posibile poziții în cadrul unui manuscris mai mare – adică reconstrucții parțiale mai rapide și mai fiabile decât prin metodele tradiționale manuale.
Inteligenţa Artificială a fost valorificata şi pentru datarea și clasificarea textelor (IA a fost antrenată să distingă stiluri caligrafice și formule textuale specifice anumitor perioade şi, combinată cu analiza paleografică și radiocarbon, a permis o datare mai precisă a unor texte ambigue).
Google și diverse institute de cercetare au folosit recunoașterea optică a caracterelor (OCR), antrenată pe ebraica antică, pentru a digitaliza manuscrisele, iar IA a facilitat căutarea automată de termeni, teme sau pasaje biblice în întregul corpus. S-a deschis astfel calea pentru o „arheologie digitală„, în care mii de fragmente pot fi analizate simultan. Multe dintre aceste resurse sunt acum disponibile online, adnotate automat, pentru cercetători din întreaga lume.
Mistere antice descifrate cu ajutorul IA – Tăblițele cuneiforme din Mesopotamia
Tăblițele cuneiforme din Mesopotamia sunt un alt domeniu in care Inteligența Artificială a făcut progrese remarcabile, ajutând la reconstruirea, descifrarea și analizarea unora dintre cele mai vechi texte scrise ale umanității.
Tăblițele sunt bucăți de lut inscripționate cu un instrument în formă de pană. Au fost folosite de civilizațiile sumeriană, akkadiană, babiloniană și asiriană timp de mii de ani (circa 3200 î.Hr. – 100 d.Hr.). Acestea conțin texte religioase, mituri (de exemplu, Epopeea lui Ghilgameș, cel mai vechi text păstrat al umanităţii), contracte, liste administrative, corespondență regală etc. Multe dintre ele sunt incomplete, sparte sau neidentificate ca apartenență.
Cum ajută IA în studiul acestor tăblițe?
Milioane de fragmente din aceste tăblițe sunt depozitate în muzee, iar multe nu au fost asamblate. Un proiect numit „Fragmentarium„, desfăşurat la Universitatea Ludwig-Maximilian, din München, folosește deep learning pentru a compara forma, textura, scrisul și contextul lingvistic al fragmentelor. IA poate sugera potriviri între fragmente aflate în muzee diferite. Unele texte lungi au fost reunite digital, pentru prima dată în istoria cercetării acestor mistere antice.
Inteligenţa Artificială, antrenată pe corpusuri bilingve (cuneiform – traduceri existente) poate genera traduceri automate – de pildă, Sistemul „Machine Translation and Automated Analysis of Cuneiform Languages” (MTAAC) pentru sumeriană, modele neuronale (similar cu GPT), adaptate pentru limbaj istoric.
Cuneiforma are mii de semne care pot avea multiple variante grafice. IA este folosită pentru OCR (Optical Character Recognition) specializat – identifică semnele individuale pe o tăbliță (chiar și dacă sunt erodate), poate fi antrenată să recunoască stilul specific al unui scriitor sau al unei perioade, ştie să distingă între texte literare şi texte administrative, scrisori personale, legi, ritualuri religioase etc.
Mii de tăblițe descoperite la Uruk (Irak) erau nedescifrate sau catalogate incomplet. Un model IA a identificat și legat texte duplicate, înregistrând, de exemplu, diverse livrări de grâu și orz. A rezultat o hartă a rețelelor economice și a funcționarilor administrației antice.
Avantajul utilizării IA în descifrarea misterelor antice constă, printre altele, în faptul că reduce timpul de procesare a datelor de la luni/ ani la ore/zile. Poate detecta erori făcute de traducători umani în trecut. Permite conservarea digitală și accesul global la patrimoniul cultural mesopotamian.
Mistere antice descifrate cu ajutorul IA – Geoglifele Nazca
Geoglifele Nazca (desene gigantice, gravate în sol, de origine necunoscută, realizate în deșertul Nazca, din Peru) se află, de asemenea, pe lista marilor mistere antice. În ultimele decenii, Inteligența Artificială a fost esențială în descoperirea altor geoglife şi în analizarea lor, ducând la rezultate spectaculoase.
Datând din perioada 500 î.Hr. și 500 d.Hr., desfăşurându-se pe o suprafaţă de 500 kilometri pătraţi şi vizibile doar din aer, Geoglifele Nazca sunt figuri uriașe (30–300 m lungime), reprezentând animale (maimuță, colibri, păianjen etc.), forme geometrice și linii drepte întinse pe kilometri.
Cu ajutorul IA și a imaginilor din satelit, cercetătorii de la Universitatea Yamagata (Japonia) şi IBM Watson au descoperit peste 140 de geoglife noi în deșert, multe dintre ele mult mai mici (doar câțiva metri) și greu de identificat cu ochiul liber. În plus, viteza de analiză a unei zone cu ajutorul IA este excepţională – în câteva ore, față de săptămâni prin observare directă. Inteligenţa Artificială a grupat rapid geoglifele pe stiluri și perioade, a analizat direcțiile și orientările, pentru a înțelege posibile aliniamente astronomice sau religioase.
Rămân însă un mister, chiar şi cu aceste metode ale tehnologiei moderne, scopul exact al geoglifelor (unele teorii includ ritualuri religioase, marcaje de apă, simboluri pentru zei sau rute ceremoniale), felul în care au fost realizate cu atâta precizie, fără vedere aeriană (dacă nu este vorba, cum susţin unii cercetători, de contacte cu fiinţe din alte lumi), legătura între geoglife și structurile de la sol din apropiere (case, morminte, drumuri).
Alte mistere antice descifrate cu ajutorul IA
Epopeea lui Ghilgames, cu o vechime de peste 4 000 de ani (cel mai vechi text păstrat al umanităţii), descoperit pe tăbliţele cuneiforme din Mesopotamia, a fost “revizuită” cu ajutorul IA, pentru a descifra fragmentele rămase învăluite în mister. Proiectul “Fragmentarium”, al Institutului de Asiriologie, din Munchen, Germania, aflat în desfăşurare, a adăugat deja o serie de secvenţe, printre care o scenă în care Enkidu, legendara figură a mitologiei mesopotamiene, rival şi, ulterior, prietenul lui Ghilgameş, îl convinge pe erou să nu-l omoare pe gardianul “Pădurii de cedri”, Humbaba. Este un exemplu despre cum tehnologia modernă ne poate duce mai aproape de adevărul textelor antice şi de esenţa miturilor care au modelat mii de ani de cultură şi civilizaţie.
Papirusurile de la Oxyrhynchus (Egipt) – o colecție uriașă de papirusuri (peste 500 000 de fragmente) descoperite în acest oraș egiptean (astăzi, Al Bahnasa), cuprinzând texte literare, religioase, administrative – în greacă, latină, coptă. Cercetarea cu IA a dus la identificarea unor noi fragmente din Euripide, Menandru și chiar Evanghelii apocrife.
Inscripțiile din oraşul antic Palmira (Siria) – scrise în aramaică, greacă și latină, au fost reconstituite digital, recuperându-se informaţii importante despre scurta existenţă a unui imperiu (desprins din Imperiul Roman) şi care a fost condus de celebra împărăteasă Zenobia.
Codicele Vaticanus și Sinaiticus (Biblia antică) – sunt cele mai vechi manuscrise complete ale Bibliei grecești (secolul al IV-lea d.Hr.), care prezintă litere șterse, corecturi, suprascrieri. Utilizându-se algoritmi de detectare multispectrală, pentru a “vedea” cerneala invizibilă, s-au reconstruit digital versiuni anterioare ale textelor (palimpseste), identificându-se astfel variante de text pierdute.
Ce urmează în descifrarea, cu ajutorul IA, a marilor mistere ale culturii şi civilizaţiei?
IA va putea “colabora” cu realitatea augmentată, pentru a oferi reconstrucții vizuale ale documentelor originale. Tehnologiile de recunoaștere vocală ar putea citi și reda fonetic textele în limbi moarte (sumeriană, latină arhaică etc.).
De exemplu, se lucrează deja la misteriosul text “Voynich” (încă nedescifrat total). Manuscrisul ilustrat Voynich este unul dintre cele mai provocatoare mistere din istoria culturii, ulterior perioadei antice (probabil secolul al XV-lea) – scris într-o limbă necunoscută (circa 250 de pagini), plin de simboluri, de desene de plante inexistente și diagrame astrologice. Nimeni nu a reuşit, până acum, să descopere autorul şi provenienţa sa.
Chiar dacă nici IA nu a găsit deocamdată “cheia” acestui manuscris, a respins totuşi ipoteze precum: „este doar o farsă” sau „este complet aleatoriu„, a reuşit o clasificare a simbolurilor și a structurii “gramaticale” şi se caută în continuare asemănări statistice cu limbile naturale sau criptosisteme.
De asemenea, sateliți și IA sunt folosiți pentru a identifica posibile locații ale structurilor pierdute în jungle, deșerturi sau sub solul urban. De exemplu, în 2024, o echipă de cercetători din Abu Dhabi, de la Universitatea Khalifa, a pus la punct un algoritm de IA (un radar care poate să privească prin nisip şi vegetaţie), care să aprofundeze studiile despre ce se ascunde sub desertul Rub al-Khali, unde se află şi enigmaticul sit Saruq Al-Hadid, din Dubai (zonă ce pare să fi fost locuită încă din epoca bronzului).
Deşi unii cercetători susţin că apelul excesiv la Inteligenţa Artificială ar putea duce la rezultate incerte, realizările de până acum demonstrează că numai în ultimii doi ani s-a ajuns la descoperirea şi descifrarea unor aspecte pe care zeci de ani de cercetare nu au putut să le elucideze, iar precizia şi viteza IA în realizarea acestor reconstituiri sunt remarcabile.
