Monumentul “Crucea Secolului” din Bucureşti este o lucrare de artă, unul dintre cele mai cunoscute monumente bucureştene, fiind „botezat” de bucureşteni cu mai multe denumiri: biscuitul, aspirina găurită de la Televiziune, nasturele etc. Iniţial, bucureştenii nu au fost prea bucuroşi când a fost instalat monumentul, considerându-l inutil, însă au învăţat să se obişnuiască cu prezenţa lui.
Revoluţia din 1989 a fost un moment crucial pentru istoria României, mai ales că mii de oameni şi-au găsit sfârşitul pentru a elibera țara de teroarea regimului comunist. Monumentul „Crucea Secolului” este menit să comemoreze revolta anticomunistă şi să-i facă pe români să nu uite că ceea ce au astăzi se datorează celor care şi-au dat viaţa pentru patrie.
Ideea realizării unui astfel de monument i-a aparţinut scriitorului Andrei Pleşu, care, în anul 1991, era ministrul culturii. Monumentul „Crucea Secolului” a fost făcut de artistul Paul Neagu şi a fost dezvelit în Piaţa Charles de Gaulle, în anul 1997, la şase ani după ce fusese comandat de Pleşu.
Monumentul este alcătuit dintr-un disc de bronz care are pe mijloc o cruce formată din performații romboidale. Opera de artă are o greutate de nouă tone şi o înălţime de şase metri.
În anul 2011, Monumentul „Crucea Secolului” a fost implicat într-un scandal, pentru că a fost mutat temporar în intersecţia dintre Şoseaua Nordului şi Bulevardul Aviatorilor, chiar în fața sediului Ambasadei Chinei. Acest eveniment a avut loc pentru că sub Piaţa Charles de Gaulle au fost începute lucrări de amenajare a unei parcări subterane, iar dacă monumentul rămânea pe loc risca să fie deteriorat.
Iniţial, fusese propus ca Monumentul „Crucea Secolului” să fie mutat în Parcul Herăstrău, însă Comisia de Monumente Istorice nu a fost de acord. Când lucrările la parcarea subterană vor fi finalizate, monumentul va fi mutat în locul său iniţial.
Pe parcursul timpului, „Crucea Secolului” a fost inclusă în diverse tururi culturale ale orașului, devenind un punct de interes nu doar pentru locuitori, ci și pentru turiști, datorită formei sale unice și a poveștilor asociate.
Deși inițial a fost privită cu scepticism, astăzi, lucrarea este apreciată pentru contribuția sa la peisajul cultural și artistic al Bucureștiului, fiind un exemplu de cum arta contemporană poate influența percepția publică asupra spațiului urban.
