Muzeul Naţional de Artă al României a fost înfiinţat în anul 1950, în fostul Palat Regal din Bucureşti. Construită în stil neoclasic (de arh. N. Nenciulescu), are un corp central şi două aripi în formă de U cu deschiderea spre Calea Victoriei.
După răsturnarea monarhiei, palatul a fost destinat organizării unui muzeu de artă, creat prin reunirea mai multor colecţii: fosta pinacotecă a statului, fosta colecţie regală, fostele muzee Toma Stelian şi Kalinderu, aducerea unor tablouri de la muzeele Simu şi Bruckenthal (Sibiu) şi alte achiziţii.
În anul 1950, s-a deschis pentru public Galeria Naţională şi în iunie 1951, Galeria de Artă Europeană. Muzeul mai cuprinde o secţie de artă feudală, o secţie de grafică şi, din 1952, un atelier pentru restaurarea obiectelor de artă.
În cadrul Muzeul Naţional de Artă, Galeria Naţională cuprinde: Arta Veche Românească, Arta Românească Modernă şi Lapidariu.
Arta Veche Românească cuprinde 9500 de piese (din Moldova, Transilvania şi Țara Românească): broderii şi ţesături, icoane, manuscrise, orfevrărie, pictură murală, sculpură în lemn şi lemn policromat.
Expunerea începe cu piese de ceramică (unele smălțuite), obiecte de podoabă din metale preţioase (Dunărea de jos, Transilvania). Sunt şi plăci de sobă smălțuite cu figuri în relief, piese de sculptură decorativă din lemn (uşi sculptate, lăzi de zestre).
Deosebit de preţioase sunt ţesăturile şi broderiile pe mătase şi catifea, lucrate în fir de aur şi argint (epitaful de la Cozia din 1396, cu fir de aur şi argint, epitaful lui Silvan de la Neamţ din 1437 în fir de aur şi argint şi perle, epitaful mănăstirii Dobrovăţ din 1504 cu portretul lui Ştefan cel Mare şi al soţiei sale, Maria Voichita etc).
Piesele de argint prezintă opere de mare importanţă artistică şi documentară, realizate prin diferite tehnici (ciocănit, cizelat, ajur turnat cu ornamente în filigran şi smalț etc), cu puternice influenţe din arta bizantină, orientală, rusă şi cea apuseană.
Sunt expuse vechi obiecte de podoabă din metale nobile: pocale, potire, talere, căni, diferite vase în diverse stiluri, chivoturi etc.
Ferecături de cărţi în aur şi argint, împodobite cu pietre scumpe leagă manuscrise, piese unice, miniaturi (frontispicii, viniete şi iniţiale colorate), lucrate cu multă migală, fineţe şi bogată fantezie (ex. primele tipărituri ale lui Macarie, cu caractere chirilice, sec. al XVI-lea).
Sunt expuse: ansamblul de fresce originale de la biserica episcopală Curtea de Argeş, pictură murală, altarul poliptic din lemn pictat în stilul Renaşterii germane, de la Sming (Braşov), o colecţie de vechi icoane pictate pe lemn din sec. XV-XVIII, etc.
Arta Românească Modernă (8794 picturi, 2118 sculpuri)
Expunerea începe cu lucrările primilor portretişti din secolul trecut, care fac trecerea de la arta bisericească, la cea laică. Alături de cei anonimi, se găsesc tablouri de Nicolae Polcovnicul, Eustatie Altini, Mihail Velceleanu, Ion Balomir etc.
Opera pictorilor revoluţionari de la 1848 – I.Negulici (portrete, 1812-1851), C.D.Rosenthal (,,România revoluţionară”) şi B.Iscovescu (portretul lui ,,Avram Iancu”), Constantin Lecca (1807-1887, compoziţia istorică ,,Uciderea lui Mihai Viteazul”) – reprezintă o nouă etapă în evoluţia picturii româneşti.
Theodor Aman (1831-1801) este reprezentat în galerie cu peste 30 de lucrări din toate genurile creaţiei sale.
Gheorghe Tătărescu (portretul ,,Nicolae Bălcescu” din 1851) este un alt pictor reprezentat prin lucrări care au depăşit limita academismului.
Ion Georgescu (1856-1898) are portrete înfăţişând personalităţi culturale: ,,Actorul Mihail Pascaly”, ,,M.Eminescu”, ,,V.Alecsandri”, ,,C.Lecca”, ,,Iulia Haşdeu”, şi compoziţii de factură clasică: ,,Aruncătorul cu lancea”, ,,Izvorul” etc.
Nicolae Grigorescu (1838-1907 este reprezentat printr-o valoroasă colecţie de tablouri, cca. 80 de pânze: ,,Ţărancă din Muscel”, ,,Taranca voioasă”, ,,Car cu boi”, ,,Toamna”, ,,Atacul de la Smârdan”, ,,Toamna”, ,,În codru” etc.
N.Vermont (1866-1932) aduce teme noi de inspiraţie urbană în pictura sa ,,Cosșrul” şi ,,Emigranţii”.
Apcar Baltazar (1886-1909) reflectă, în pictură, viaţa de la periferia oraşului ,,Haimanale” şi compoziţia ,,Capul lui Moțoc vrem” (inspirată după o nuvelă istorică). Mai sunt prezenţi pictorii: D.Mihăilescu, Ipolit Strambu, D.Harlescu.
Ion Andreescu (1850-1882) a înfăţişat natura în peisajele sale , realizate cu multă măiestrie, şi a pictat bâlciuri (fiind atras de aspectele sociale ale vieţii de la ţară). Reprezentative sunt ,,Stejarul”, ,,Casa de ciurari” şi ,,Autoportret”.
Ştefan Luchian (1868-1916), cel mai de seamă pictor colorist, a realizat peisaje, dar şi picturi în care surprinde cu multă înţelegere viaţa necăjită a oamenilor simpli: ,,După muncă, spre casă”, ,,Sfârşit 1907”, portrete: ,,Moş Nicolae Cobzarul”, ,,Bătrân”, autoportretul ,,Un zugrav” etc.
Octav Băncilă (1872-1944), prin tablourile sale, şi-a exprimat indignarea împotriva sângeroaselor represiuni care au urmat răscoalelor ţărăneşti din 1907: ,,Grevistul Oax”, ,,1907”, ,,Peticarul” etc.
Dimitrie Păciurea (1873-1932) a sculptat ,,Pictorul Sf.Luchian”, ,,B.P.Hasdeu”, ,,Himera apei”, ,,Himera pământului” etc.
Gheorghe Petrașcu (1872-1949) are cca. 20 de pânze expuse, care surprind peisaje marine, vederi din Veneţia, naturi moarte, portrete: ,,Interior”, ,,Casa la ţară” etc.
Theodor Pallady (1871-1956) exprimă frumuseţea obiectelor simple, mărunte, a pictat peisaje din ţară şi din Franţa: ,,Natura statică cu peşti” ș.a.
Nicolae Tonitză (1886-1940) aduce în pictura sa un profund umanism, o gamă caldă de culori, într-o viziune uşor decorativă: ,,Coadă la pâine”, ,,La cimitir” etc.
Ştefan Popescu (1872-1948) a fost atras de tema ţărănească şi peisaje: ,,Prânzul secerătorilor”.
Francisc Sirato (1877-1953) zugrăveşte chipuri aspre: ,,Vânzătorul de covoare”.
Nicolae Dărăscu (1883-1959) surprinde forfota străzii în ,,Piaţa Teatrului”.
Ştefan Dimitrescu (1886-1933) cu compoziţia ,,Martini de la Caşin”.
Camil Ressu (1880-1962), desenator de prestigiu, a pictat numeroase portrete: ,,Autoportret”, ,,Tudor Arghezi”, ,,Nina Arbore” etc.
Sculptorii: Constantin Brâncuşi (1876-1957), Ion Jalea, Romulus Ladea etc.
Alţi pictori (cu valoroasele lor opere): Marius Bunescu, Dimitrie Gheaţă, Henri Catargi, Alexandru Ciucurencu, Corneli Baba şi alţi artişti tineri, pictori şi sculptori talentaţi (O.Angheluţă, Eugen Popa, Dan Hatmanu etc).
Lapidariu (cuprinde o parte din patrimoniul de sculpturi în piatră) – aici, sunt expuse lespezi funerare ( piatra de mormânt a lui Matei Basarab de la Târgoviște), pisanii (pisania bisericii Pinul, ctitoria lui Matei Basarab), ancadramente de uşi şi ferestre, coloane monumentale (coloanele şi pisania paraclisului mânăstirii Văcăreşti1736), capitele etc. (realizate de meşteri pietrari), care au aparţinut unor monumente de arhitectură veche românească din timpul domniei lui Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Nicolae Alexandru, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino şi Constantin Mavrocordat.
La etajul I şi II al Muzeul Naţional de Artă, se află Galeria de Artă Europeană care cuprinde arta europeană – pictura, sculptura, grafica, arta decorativă şi aplicată – cu un patrimoniu de de 2742 de opere – expuse pe şcoli naţionale şi, în cadrul acestora, prezentate în ordine cronologică.
Școala italiană – cu lucrări create de la sfârşitul sec. al XIV-lea, până în sec. al XVIII-lea – lucrările lui Bronzino (1502-1540), Francesco Mazzuola (1503-1540) numit şi Parmigianino, Georgio Vasari (1511-1574), Palma il Vecchio (1480-1528), Tizian (1477-1576). Pictura barocă italiană a pictorilor Guido Reni (1575-1642), Domenico Zampieri zis Domenichino (1581-1641). Realismul italian la pictura lui Caravaggio, Mattia Preti (1613-1699), Luca Giordano (1632-1705), Salvador Rosa (1615-1673). Portretistica italiană înfăţişată de Giovani Battista Piazzetta (1682-1754), Alessandro Magnasco (1667-1749) etc.
Școala germană şi austriacă – reprezentată prin Bartholomaus Zeitblom (,,Bunavestire”, ,,Sfânta Ecaterina”), Abraham Mignon (,, Flori în grotă”), Școala din Germania de sud, Școala din Tirolul de sud etc.
Școala spaniolă – câteva tablouri, sculpturi în lemn policromat, piese de mobilier (o ladă de nuc din sec al XVII-lea, sculptată în relief, fotolii etc), opere pictate de Juan de Juanez (1523-1579), Murillo (1618-1682), Velasquez (1599-1660) etc.
Școala neerlandeză – cu picturile lui Pieter Breughel cel Tânăr (,,Toamna”, ,,Vara”, ,,Iarna”, ,,Primăvara”), Joos van Cleve (,,Fecioara şi pruncul”) etc.
Școala flamandă – cu tablourile lui Pieter Brueghel cel Bătrân (1530-1579) numit şi pictorul ţăranilor, Rubens (1577-1640), portretele lui Frans Pourbus cel Tânăr (1569-1622), peisajele lui Jacob Jordaens (1593-1678) etc.
Școala olandeză – cu pictorii Aelbert van der Schoor (,, Concertul”), Lodolf Bakhuizen (,,Marina”), Rachel Ruysch (,,Buchet de flori”) etc.
Școala franceză – cu lucrări de pictură, sculptură, grafică, arte decorative şi aplicate. Cea mai veche lucrare de la muzeu este ,,Madona şi pruncul” – aparţine şcolii de la Avignon, apoi pictorii Nicolas Poussin (1594-1665) sau Claude Lorrain (1600-1682). Secolul al XVIII-lea, cu portretişti celebri: Nicolas de Largulliere (1656-1746), Hyacinthe Rigaud (1659-1743) realizează portrete de fete, tinere şi copii, pictate cu delicateţe. Şcoala de peisagişti formată la Barbizon, condusă de pictorul Theodore Rousseau (1812-1867). Şeful şcolii realiste este pictorul Gustave Coubert (1819-1877). Alţi pictori din acea vreme: Adolphe Monticelli (1824-1886), Eugene Boudin (1824-1898) etc. Pictorii şcolii din Paris: Calude Monet (1840-1926), Camille Pissaro (1831-1903) etc.
Alte colecţii prezente la Muzeul Naţional de Artă sunt: Cabinetul de desene şi gravuri, Arta decorativă, Arta orientală.
Cabinetul de desene şi gravuri (peste 17.000 desene şi 40.000 gravuri) – realizate de Theodor Aman, Carol Popp de Szathmari, Nicolae Grigorescu ș.a., pasteluri de Ştefan Luchian, opere ale marilor pictori-desenatori, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu etc.
Arta decorativă (cca.11.500 de piese) – cca. 300 de piese textile (tapiţerii), broderii, brocarturi veneţiene, dantele (flamande, franceze şi italiene); o colecţie de miniaturi cu 300 de piese create de iluştri miniaturişti (Richard Cosway, Franz Xavier, Carop Popp etc); colecţii de ceramică (obiecte din gresie, faianţă, porţelan), sticlărie (de Boemia, Italia, Franţa); colecţii de mobilier, cca.1000 piese în diverse stiluri europene (stilul Ludovic XV, Ludovic XVI, ș.a.).
Arta orientală (islamică, chineză, japoneză)
Arta islamică – cca. 400 de covoare (iraniene, turceşti) din Turcia, Caucaz, Asia Centrală; ţesături şi broderii, majoritatea din Turcia şi Asia Centrală; colecţia de ceramică islamică din Iran cu boluri şi vase etc.
Arta chineză şi japoneză – peste 100 de picturi pe mătase şi pe hârtie, sculpturi de mici dimensiuni, o colecţie de jaduri (arta chineză) şi peste 150 de picturi, sculptură fină în jad şi alte pietre pretiose, ceramică, costume şi broderii, armuri de samurai, picturi pe mătase şi hârtie de orez (artă japoneză) etc. Muzeul Naţional de Artă are trei ,,muzee satelit”: Muzeul Colecţiilor de Artă, Muzeul K.H.Zambaccian, Muzeul Theodor Pallady.
Muzeul găzduiește opere de artă care acoperă o gamă largă de stiluri și perioade, de la arta medievală și renascentistă europeană la modernismul românesc și contemporan. Printre piesele de rezistență se numără lucrări de Rembrandt, El Greco și Rubens.
Anual, muzeul organizează expoziții temporare, ateliere de artă și programe educative care atrag vizitatori de toate vârstele. Aceste activități sunt concepute pentru a promova aprecierea artei și a istoriei culturale în rândul publicului larg.
Muzeul nu este doar un punct de atracție turistic, ci și un centru de cercetare și educație artistică, jucând un rol crucial în conservarea și promovarea patrimoniului cultural național.
