Palatul Cantacuzino din Bucureşti adăposteşte, din anul 1956, Muzeul Naţional George Enescu. Palatul este un extraordinar monument de arhitectură în stil baroc, construit după planurile marelui arhitect I. D. Berindei, între anii 1898-1900, pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino, care era poreclit ,,Nababul” datorită averii sale.
Impresionantă este faţada clădirii, cu o scară încadrată de lei. În interior, pereţii şi plafonul sunt bogat decoraţi cu picturi murale, marmură şi strucaturi. În anul 1929, ,,Nababul” moare şi palatul rămâne moştenire fiului său Mihai.
În cele din urmă, moare şi acesta şi, prin testament, edificiul ajunge în proprietatea soţiei sale, Maruca, care în anul 1939 se recăsătoreşte cu George Enescu. În cel de-al Doilea Război Mondial, Palatul Cantacuzino a găzduit preşedenţia Consiliului de Miniştri.
Iniţial, în anul 1956, cu prilejul împlinirii unui an de la moartea marelui artist George Enescu s-a deschis o expoziţie comemorativă. Apoi, expoziţia a fost îmbogăţită şi organizată, ocupând cinci săli din clădirea în care se află şi astăzi.
Muzeul are în subordinea sa şi Casa memorială George Enescu din oraşul Dorohoi, unde artistul a locuit o vreme, precum şi Casa memorială George Enescu din satul Liveni.
Muzeul a colectat numeroase piese legate, într-un fel sau altul, de memoria compozitorului, ca de exemplu: busturi, tablouri, documente, manuscrise, fotografii, partituri originale, articole, obiecte care i-au aparţinut.
În cadrul muzeului, sunt des organizate audiţii cu piese muzicale care au fost interpretate de George Enescu, atât ca pianist cât şi ca violonist sau se ţin conferinţe ce prezintă diferite aspecte din viaţa şi creaţia sa.
În fiecare an, numeroşi vizitatori vin să admire obiectele legate de amintirea acestui geniu al muzicii româneşti, să cunoască locul unde el a trăit şi a creat o vreme, dăruind întregii lumi capodopere nemuritoare.
George Enescu a atins culmea cea mai înaltă a muzicii româneşti, strălucind în toate genurile de creaţie muzicală. A fost întemeietorul şcolii muzicale româneşti şi a influenţat, de-a lungul timpului, numeroşi muzicieni valoroşi de astăzi.
În lumea muzicii, George Enescu a fost compozitor, pianist, violonist, dirijor, profesor şi a excelat în toate.
Patrimoniul muzeal, prin numeroasele sale exponate, reconstituie emoţionantă viaţă a marelui muzician. Una dintre piesele importante este vioara la care copilul cu ochi mari cânta încă de la vârsta de patru ani.
De asemenea, sunt expuse primele manuscrise şi compoziţii ale artistului la o vârstă foarte fragedă, precum şi desene din copilăria sa. Sunt prezentate documente din anii când a studiat la Viena şi fotografii ale profesorilor săi, precum şi mărturii despre debutul său la Viena, Bucureşti şi Paris.
O altă piesă de mare valoare este pianul artistului. De asemenea, în vitrinele muzeului sunt păstrate partiturile cu autografe sau omagii aduse marelui compozitor, fotografii cu elevii săi, printre care se află şi cea a lui Jehudi Menuhin.
Urmează alte vitrine cu: bagheta artistului, programe, afişe cu diferite concerte, articole şi cronici de presă, precum şi documente, obiecte ce ilustrează personalitatea sa. De un deosebit interes sunt suita de gâturi de vioară, pe care Enescu a exersat în lungile sale călătorii, muncind mereu. Trăia cu ideea că ,,trebuie să te odihneşti de o anumită muncă prin altă muncă”.
În altă sală, sunt prezentate materiale despre călătoria sa în fosta Uniune Sovietică din anul 1946, când a avut concerte la Kiev şi Moscova. Aici, a cunoscut muzicieni de seamă, precum: Aram Haciaturian, David Oistrakh, Dmitri Şostakovici. În vitrine, pot fi admirate diplome şi medalii pe care le-a obţinut în diferite țări pentru creaţia sa.
Ultima sală a Muzeului Naţional George Enescu prezintă camera de lucru de la Paris, cu o frumoasă bibliotecă şi multe obiecte care i-au aparţinut. Pot fi admirate câteva viori, pianul, mobilierul auster, masca mortuară, precum şi mulajul mâinilor lui înţepenite (din mai 1955, când marele compozitor a decedat).
Muzeul Naţional George Enescu păstrează vie amintirea marelui artist şi constituie un minunat loc de pelerinaj pentru admiratorii din lumea întreagă.
Grădina palatului este un spațiu verde plin de liniște, unde vizitatorii pot să se relaxeze și să mediteze la frumusețea artei și a naturii. Aceasta oferă un contrast plăcut cu agitația urbană a Capitalei și este un loc perfect pentru a evada din ritmul cotidian.
Printre exponatele de valoare ale muzeului se numără și vioara Stradivarius, pe care George Enescu a folosit-o în concertele sale. Aceasta nu este doar un instrument muzical, ci și o piesă de istorie care vorbește despre pasiunea și dedicarea lui Enescu pentru muzică.
