Dacă lemnul este cel mai versatil material natural, nailonul este probabil cel mai versatil material sintetic. Este un compus din plastic ce poate fi modelat într-o gamă variată de produse, poate fi făcut fire, pentru ca mai apoi să fie realizate țesături iar la lansarea sa, la sfârșitul anilor 1930, a schimbat lumea.

Nailonul este un polimer iar numele său nu denumește o singură substanță, ci numele întregii familii a unor materiale foarte similare numite poliamide.

Un motiv pentru existența unei familii a nailonului este acela că forma originală și cea mai comună a materialului, nailon 6-6, a fost brevetată de El du Pont de Nemours & Company, așa că rivalii precum BASF au trebuit să vină cu alternative. Un alt motiv este faptul că diferite tipuri de nailon au și alte proprietăți, fapt ce le face utile pentru diferite lucruri. Două alte materiale sintetice, tot poliamide, ce sunt chimic legate de nailon sunt Kevlar (material folosit pentru vestele antiglonț) și Nomex (material ignifug).

La mijlocul anilor 1930, mai mulți oameni de știință de la compania DuPont Chemicals conduși de către Wallace Carothers lucrau în secret la un prototip de polimer pe care îl numiseră „fibra 6-6”.

Inițial echipa sa pornise în căutarea unor aplicații comerciale pentru polimeri. Carothers și echipa sa au realizat polimerul prin combinarea de hexametilendiamină și acid adipic. În ziua de astăzi materialul este folosit în foarte multe produse, de la papuci la CD-uri.

După doar trei ani, fabricile DuPont erau capabile să realizeze milioane de kilograme de an. La început, compania a testat nailonul în periuțele de dinți, dar în cele din urmă aceștia au decis să se concentreze pe piața ciorapilor de damă.

Chiar dacă nailonul a fost sintetizat pentru prima dată pe 28 februarie 1935, acesta nu a devenit disponibil publicului decât în 1940. Atunci când totuși a apărut pe piață, a venit sunt formă de ciorapi iar toate femeile din Statele Unite ale Americii s-au înghesuit în magazine pentru a pune mâna pe o pereche.

În timpul anilor 1930, ciorapii pentru femei erau la modă, dar în America de după Marea Depresiune, prețul ridicat la mătase îi făceau să fie un bun de lux pe care nu și-l permiteau toate femeile. Așa se face că atunci când ciorapii din nailon au apărut pe rafturi, prețul lor relativ mic i-a transformat într-un adevărat succes. Ciorapii din nailon au adus companiei 9 milioane de dolari doar în 1940 (150 de milioane de dolari în banii de astăzi).

În ciuda primului an de succes, compania și-a mutat aproape toată producția de nailon de pe piața de consum către armată odată cu intrarea Statelor Unite ale Americii în cel de-Al Doilea Război Mondial. Forțele aliate au folosit materialul pentru orice, de la parașute la plase de țânțari.

Cu toate acestea, până în acel moment tendințele modei stimulaseră o cerere atât de mare pentru ciorapi încât în momentul în care aceștia nu au mai fost disponibili în magazine, a apărut o piață neagră. Pentru a imita aspectul, unele femei au recurs la a-și picta picioarele.

Atunci când războiul s-a terminat și producția a revenit la nivelurile dinainte, consumatorii s-au înghesuit în magazine. Lumea era nevoită să aștepte la cozi lungi și nu de puține ori se lăsa cu violență. Fenomenul a ajuns să fie cunoscut sub numele de „revoltele nailonului”. Unul dintre cele mai notabile exemple a avut loc la Pittsburg în 1945, unde 40.000 de femei se aliniaseră pentru a putea pune mâna pe o pereche de ciorapi.

Cel numit „tatăl nailonului”, Wallace Carothers, a fost un chimist organic ce a studiat la Harvard. Chiar dacă avea aproape 50 de brevete pe numele său până în 1937, depresia l-a împiedicat să fie martor succesului pe care l-a avut nailonul. La doar doi ani după ce el și echipa sa au sintetizat cu succes nailonul, acesta și-a făcut un cocktail de suc de lămâie și cianură de potasiu într-un hotel din Philadelphia.

Începând cu 1931, atunci când raportaseră pentru prima dată crearea fibrei, ziarele vehiculau zvonuri cum că noua fibră ar fi fost mult mai bună decât mătasea. Până la începutul anului 1938, ziarele scriau un flux constant de articole care sugerau că ciorapii din fibra minune ar fi rezistat mult mai mult decât cei de mătase și nu s-au fi rupt.

Neliniștea directorilor de la DuPont în legătură cu așteptările nerealiste ale oamenilor a luat o turnură neobișnuită în septembrie 1938. Atunci un ziar din Washington a publicat un articol în care susținea că nailonul putea fi preparat din cadaverină, substanță formată în timpul putrefacției cadavrelor. Acest articol combinat cu sinuciderea lui Carothers au dat nailonului un ton morbid.

Poate pentru a contracara aceste zvonuri, departamentul de publicitate al companiei a subliniat ani la rând faptul că nailonul era derivat numai din cărbune, aer și apă.

Chiar dacă în momentul de față ciorapii nu mai provoacă revolte, nailonul este cu siguranță mai important ca oricând. De la jucării, la implanturi medicale, haine, umbrele, perii, corturi și lese pentru câini, nailonul este prezent în orice aspect al vieții noastre, fiind un material versatil și rezistent.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ