Nailonul – un material revolutionar

Nailonul (nylon) este prima fibra complet sintetica, obtinuta in urma cercetarilor de laborator, care a produs o adevarata revolutie in industria textila a anilor ’30 ai secolului trecut. Desi cei multi specialisti atribuie aceasta descoperire concernului chimic american DuPont de Nemours, in realitate, primul fir sintetic, numit si “matase artificiala”, a fost inventat si brevetat de un inginer francez, Louis-Marie Hilaire Bernigaud de Chardonnet, care, dupa mai multi ani de implicare in viata politica, dezamagit, se retrage si isi consacra cea mai mare parte a timpului cercetarii stiintifice, fiind interesat de telefonie, automobilistica, fotografie, razele ultraviolete etc.

Il preocupa, de asemenea, o boala a viermilor de matase, care afectase, in mare masura, industria textila franceza de la acea vreme si se gandeste ca ar putea gasi un procedeu prin care sa reproduca in laborator si, apoi, sa fabrice pe scara larga, o imitatie a minunatului material – matasea naturala. In 1884, la varsta de 45 de ani, devine celebru, prin inventarea matasii artificiale, pe baza de celuloza si colodiu (o substanta obtinuta din nitroceluloza, eter si alcool). In acelasi an obtine un brevet pentru fabricarea fibrelor artificiale si este ales membru al Academiei din Besancon. In 1892, fondeaza Societatea de matase artificiala “Chardonnet”, iar produsul sau devine un concurent serios al importurilor de matase naturala din China si Japonia. In scurta vreme, alti specialisti, din alte tari, fac progrese semnificative in domeniu, de exemplu, englezul Charles F. Cross inventand vascoza, tot un fir sintetic asemanator matasii.

In 1935, o echipa de chimisti de la DuPont de Nemours, din New York, coordonata de Wallace Carothers, care se concentrase pe studiul monomerilor (compusi chimici cu molecule simple), are intuitia ca din monomeri s-ar putea obtine polimeri (macromolecule), suficient de lungi pentru a rezulta fibre sintetice. Astfel, dintr-o substanta numita poliamida 6.6., supusa mai multor procese de incalzire, apoi de racire, zdrobire, tratare cu hidrogen, ventilare si filare, ei au reusit sa obtina ceea ce se va numi “nylon”.

Produsul a fost brevetat in 1938, dar nu sub denumirea de “nylon”, ci “bas”, care in limba franceza inseamna “ciorapi de dama” (ciorapii subtiri, care vor fi fabricati, ulterior, incepand cu 1940, din nailon). Initial, materialul nou descoperit va fi utilizat pentru periutele de dinti. Cand, in Statele Unite ale Americii, s-au scos la vanzare primii ciorapi de nailon, impactul a fost atat de mare, incat intr-un singur an s-au vandut 64 de milioane de perechi, iar la sfarsitul razboiului, in 1944, doamnele stateau la coada in fata magazinelor, pentru a-si putea procura o pereche.

In privinta etimologiei cuvantului “nylon”, exista mai multe variante, fie ca ar fi o prescurtare de la New York (NY) si London (Lon) sau de la numele sotiilor inventatorilor de la DuPont. Altii sustin ca ar fi ortografierea inversa a cuvantului japonez “Nolyn”, care inseamna “agricultura si paduri”, adica un fel de aluzie (atac) la adresa Ministerului nipon al agriculturii, responsabil de producerea matasii naturale, produsul concurent. Presa timpului a si lansat tot felul de glume, explicand ca “nylon” semnifica “Now You Lousy Old Nipponese“ – “Acum, japonezi patetici, veti vedea de ce este capabila America…”, subintelegandu-se fabricarea matasii artificiale, care va zdrobi industria japoneza de matase naturala. Evident ca DuPont a trebuit sa intervina si sa calmeze efervescenta presei.

Wallace Carothers, coordonatorul echipei de cercetatori, s-a sinucis inainte de a da un nume produsului, aceasta sarcina revenind celorlalti ingineri din proiect, care, la inceput, optasera pentru “norun” (“care nu se desira”), dar au renuntat, pentru a nu fi acuzati de publicitate mincinoasa, alegand apoi “nuron” si, in final, “nylon”, cea mai plauzibila explicatie a denumirii ramanand acronimul format din intialele sotiilor, la care se adauga faptul ca “nylon” era un cuvant simplu, clar, usor de pronuntat si de tinut minte, dupa cum sublinia chiar presedintele companiei DuPont.

Evident ca succesul urias al nailonului a venit odata cu ciorapii de dama, un accesoriu feminin esential si in ziua de astazi, dupa care utilizarea materialului sintetic s-a extins si la fabricarea lenjeriei intime, a costumelor de baie, sosetelor, vestimentatiei sportive, captuselilor, impermeabilelor etc. Atuurile nailonului sunt supletea, extensibilitatea, rezistenta, slaba putere absorbanta, ceea ce inseamna ca se usuca foarte repede. Vestimentatia din nailon se intretine foarte usor, poate fi spalata la masina, fara a fi stoarsa prea tare si fara a fi supusa la temperaturi ridicate ale apei.

In timp, materialul a fost ameliorat continuu, devenind din ce in ce mai moale, mai fluid, mai placut la atingere, obtinandu-se si alte produse similare, precum lycra si kevlarul. Acesta din urma a fost conceput tot la DuPont de Nemours, de catre Stephanie Kwolek, in 1965. Se utilizeaza ca material pentru confectionarea costumelor de sport (patinaj viteza, schi, snowboard, scrima), pentru ca ofera o buna protectie, de asemenea pentru manusi, dar si in carcasele sau membranele telefoanelor, in aeronautica, pentru confectionarea obiectelor pneumatice, a panzelor pentru parasute etc.

La mai mult de o jumatate de secol de la inventarea lui, nailonul ramane, in intreaga lume, materialul fabricat in cele mai mari cantitati, foarte popular si accesibil ca pret.