Narcisa, potrivit unor vechi tradiţii precreştine, care asociau fiecărei luni a anului câte o floare, este simbolul lunii martie. Narcisa gabenă, în general, însemna renaştere şi noi incepuri în dragoste, în timp ce narcisa albă era un semn al egocentrismului, al vanităţii, al dragostei de sine. Semnificaţiile acestei flori sunt însă mult mai complexe, plurivalenţa simbolică derivând din legătura cu miturile, în special cu mitul lui Narcis, dar şi cu alte legende, din deverse spaţii geografice şi culturale.

Narcisa, Narcis şi narcisismul, sensuri şi semnificaţii simbolice
Narcisa, Narcis şi narcisismul, sensuri şi semnificaţii simbolice

În mitologia greacă, Narcis (Narkissos) era un tânăr extrem de frumos, fiul nimfei Liriope şi al zeului fluviului Khephisos. Când, la naşterea lui Narcis, vestitul prezicător Tiresias, originar din Teba, a fost întrebat dacă Narcis va avea o viaţă lungă, răspunsul a fost că “Va trăi până la adânci bătrâneţi, dacă nu va ajunge să se cunoască” sau, după alte legende, dacă nu îşi va vedea niciodată chipul.

Crescând, Narcis a devenit un tânăr excepţional de frumos, dar peste măsură de orgolios şi insensibil la iubire. Multe nimfe s-au îndrăgostit de el, dar acesta le respingea sau le ignora. Despre una dintre nimfe, Echo, se spune chiar că a murit din dragoste pentru Narcis, motiv pentru care Nemesis, zeiţa răzbunării, a decis să-l pedepsească – să nu poată iubi pe nimeni niciodată, decât pe sine însuşi.

Aşa se face că, nu la multă vreme, plimbându-se prin pădure şi oprindu-se să-şi admire chipul în oglinda unui lac, zile întregi, şi tânjind pentru că nu putea să-şi îmbrăţişeze imaginea, Narcis s-a prăbuşit în adâncul lacului şi s-a înecat. Legendele spun că, pe malul lacului în care s-a înecat, au răsărit superbe flori albe, foarte parfumate, care, de atunci, au fost numite narcise, în amintirea celui care nici după ce a trecut în lumea de dincolo nu a rezistat să nu-şi admire chipul, de data aceasta în apa Styx-ului, apa care desparte tărâmul viilor de cel al morţilor, în miturile antice greceşti.

Narcis, pesonaj mitologic, Sursa: historicmysteries.com
Narcis, pesonaj mitologic, Sursa: historicmysteries.com

În alte versiuni ale mitului lui Narcis, se spune că acesta a trimis celei mai înfocate admiratoare, Ameinias, o sabie cu care aceasta s-a sinucis la uşa lui Narcis, ceea ce a atras mânia zeilor asupra tânărului, pe care l-au blestemat să se îndrăgostească doar de propriul chip. Zărindu-şi chipul într-un izvor, Narcis s-a îndrăgostit de sine însuşi şi, confruntat cu această pasiune fără speranţă, a ales să se sinucidă, înfigându-şi un pumnal în inimă. Iar în locul în care sângele său s-a scurs pe pământ, au răsărit narcise albe, cu margini roşii.

Citește și:  Simboluri arhicunoscute interpretate greşit sau a căror origine este ignorată frecvent

Tot în mitologia antică grecească, alte legende relatează că însuşi zeul Hades, al Infernului, ar fi creat narcisa (derivat din cuvântul “narke”, însemnând “somn”/”narcotic”, făcând trimitere la toxicitatea bulbilor), o floare cu un miros puternic, ameţitor, pentru a o seduce pe Persefona (“Cea care curma lumina”), zeiţă a umbrelor de pe celălalt tărâm, în timpul iernii, şi a fertilităţii, în restul anului, pentru a o ademeni până la porţile Infernului, de unde Hades nu putea pleca niciodată. De aici şi convingerea, la unele popoare (la francezi, de exemplu), că narcisa este un simbol al suferinţei, al ghinionului şi al morţii.

De asemenea, tot la grecii antici, Furiilor (Eriniile), zeiţe ale răzbunării, ale blestemului, cele care îi urmăreau pe ucigaşi şi pe cei care duceau povara altor păcate grele, li se aduceau drept ofrandă jerbe de narcise.

Narcisa alba
Narcisa alba

În China, însă, si la alte popoare orientale, narcisa este un simbol de bun augur, semn de noroc şi prosperitate, este şi astăzi floarea tradiţională cu care se împodobesc ghirlandele, cu ocazia Anului Nou chinezesc.

În textele biblice, narcisa şi crinul simbolizează primăvara, dar si era escalotogică (a sfârşitului lumii şi al Universului), după care, ciclic, se produce o Renastere.

În psihanaliză, narcisismul este conceptul care denumeşte a admiraţie excesivă faţă de propria persoană, care, uneori, se poate manifesta şi patologic.

Narcisa galbena
Narcisa galbena

În filosofie, “oglinda” în care Narcis îşi priveşte chipul, în plan simbolic poate fi interpretată ca o “poartă” spre interioritate, spre profunzimile eului, care nu trebuie interpretată neapărat ca fiind un gest egoist. Gaston Bachelard, unul dintre cei mai mari gânditori, filosofi, ai secolului al XX-lea, subliniază, de pildă, că atunci când Narcis îşi priveşte chipul în apă, apa reflectă deopotrivă pădurea şi cerul, ceea ce înseamnă că Universul întreg se reflectă odată cu imaginea lui Narcis, “insufleţindu-se din însuşi sufletul lui Narcis […] Lumea reflectată este victoria calmului”. (G. Bachelard).

Aşadar, narcisa, al cărei nume derivă de la numele personajului mitic Narcis, povestea acestui personaj justificând şi sensul termenului “narcisism”, este doar un exemplu, despre felul în care, încă din “illo tempore” omul a simţit nevoia să numească lucrurile, dând coerenţă şi sens lumii.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.