Luna martie, potrivit calendarului gregorian (cel mai cunoscut şi utilizat calendar, acceptat în forma actuală de pe vremea Papei Grigore al XIII-lea, începând cu 24 februarie 1582), este cea de-a treia lună a anului şi prima lună a primăverii, în emisfera nordică.
În vechiul calendar roman, martie era prima lună a anului, apoi, în vremea împăratului Iulius Caesar, când a fost introdus calendarul iulian (anul 46 i.Hr.), a devenit luna a treia din an, aşa rămânând şi ulterior, în calendarul gregorian.
Luna martie îşi trage numele de la zeul roman Mars, corespondent al lui Ares, în mitologia greacă, imaginea acestui zeu fiind rezultatul unui sincretism mitologic, aspect care justifică multiplele lui semnificaţii. Romanii îl considerau pe Mars protector al muncilor agricole şi simbol al renaşterii naturii, dar şi zeu al războiului. Din legendele romane se desprinde şi ipostaza de zeu fondator şi ocrotitor al Romei, tatăl gemenilor Romulus şi Remus, din timpul căsătoriei cu vestala Rhea Silvia, preoteasă a zeiţei Vesta, a focului domestic. Romulus, de altfel, devenit primul rege al Romei, s-a dovedit el însuşi, asemenea tatălui său, mare războinic, este cel care a adus vaste teritorii sub dominaţia Romei antice.
Romanii au denumit, aşadar, prima lună din vechiul calendar, luna martie, în cinstea zeului protector, zilele de început de primăvară fiind şi cele favorabile reluării războaielor de cucerire, aşa cum luna octombrie marca sfârşitul acestora. Ca şi corespondentul său grec, Ares, Mars era şi protectorul recoltelor, atât de necesare nu numai în viaţa cotidiană, dar şi în războaie, al tinerilor, pe care se baza, în mare măsură, forţa armatelor.
Astronomii au ales denumirea “Marte” pentru a patra planetă de la Soare, din sistemul nostru solar, datorită culorii roşiatice (“Planeta Rosie”), făcând aluzie la culoarea războiului. Astrologii au exploatat şi ei această imagine mitologică a zeului roman, asociind planeta Marte, implicit pe nativii acestei perioade, cu energia descătuşată, cu voinţa, tensiunea, uneori agresivitatea.
Pentru luna martie, ca denumire, lingviştii români, indică, pe lângă forma derivată de la latinescul “Mars”, şi un alt etimon – slavonescul “martii”, din care au derivat şi substantivele corespondente din limbile slave – rusă, bulgară, slovacă, sârbă etc.
Există, în limba română, şi denumiri populare pentru fiecare lună a anului, născute din legătura ancestrală o omului cu ritmurile repetabile ale naturii, de care erau indisolubil legate muncile agricole, viaţa în general. Astfel, potrivit tradiţiilor româneşti, luna martie este luna “Mărţişor” sau “Germănar” (Incolţitorul).
De asemenea, tot din vechi legende româneşti vin şi “Babele”/”Zilele Babei” din luna martie, cu rădăcini în miturile despre Baba Dochia, mituri care relatează (cele mai multe) confruntarea (războiul) dintre iarnă şi primăvară.
De luna martie se leagă şi o expresie celebră – Idele lui Martie/Idele lui Marte – referitoare la a 15-a zi din lună, considerată a fi, potrivit vechilor tradiţii romane, o zi de cumpănă, o răscruce periculoasă între bine şi rău, cu evenimente prezise cu multă vreme în urmă. La Idele lui Martie, de exemplu, a fost asasinat Iulius Caesar (15 martie, anul 44 i.Hr.), personalitate marcantă a Romei antice, după ce fusese declarat “Dictator Perpetuus” (Dictator pe viaţă).
Din punct de vedere istoric şi cultural, luna martie, pentru noi, românii, a marcat diverse evenimente: la data de 9 martie 1866, Mihai Eminescu (avea doar 16 ani) debutează în revista “Familia”, cu poezia “De-aş avea”, la 1 martie 1867, apare la Iaşi primul număr al revistei junimiste “Convorbiri literare”, la 14 martie 1881 este promulgat documentul prin care România devine Regat, la 18 martie 1906, Traian Vuia efectuează primul zbor autopropulsat din istorie, cu un aparat mai greu decât aerul, la 27 martie 1918, Sfatul ţării decide Unirea Basarabiei cu România, la 30 martie 1946, se înfiinţează Opera de Stat din Timişoara, la 31 martie 1933, s-a născut poetul Nichita Stănescu etc.
O veche tradiţie precreştină asocia fiecărei luni a anului o floare, în mod simbolic. Pentru luna martie, floarea simbolică era narcisa, cea galbenă însemnând renaşterea şi noi începuturi în dragoste, în timp ce narcisa albă era considerată semnul egocentrismului.
De primele zile din luna martie se leagă şi un obicei specific lumii rurale, astăzi aproape uitat, ca fetele să-şi pună la gât un bănuţ de aur, legat cu fir alb-rosu, ca de mărţişor, pentru a fi sănătoase şi înfloritoare tot anul.
Sărbătoarea Mărţişorului (derivat diminutival de la “mart”, denumirea populară a lunii martie), la rândul ei, specifică spaţiului sud-estic european (români, sârbi, bulgari, greci etc.) îşi are originea în vechi ceremonii, precreştine, de întâmpinare a primăverii.
