Neadevărurile pe care părinţii le spun copiilor, în anumite momente, din diverse motive, unele care par “nevinovate”, “cu bune intenţii” (mai ales când copiii sunt mici), altele prin “omisiune” sau pentru a evita situaţii dificile sau pentru a-i “proteja”, pot avea urmări semnificative şi neaşteptate, spun studii recente, asupra dezvoltării celor mici, inclusiv când aceştia ajung la vârsta adultă.
Neadevărurile “inofensive” şi cele potenţial dăunătoare
Un studiu realizat recent de un grup de psihologi de la Universitatea din Singapore a analizat răspunsurile a peste 600 de părinţi, precum şi pe cele ale copiilor lor (aflaţi la vârsta adolescentei, o perioadă în care reprezentările despre minciună devin mai sofisticate, cu implicații notabile pentru adaptarea lor), scopul fiind de a înțelege modul în care neadevărurile părinților ar putea schimba comportamentul copiilor.
Chestionarele aplicate au evidenţiat, de asemenea, cele mai frecvente neadevăruri spuse de părinţi, unele încadrându-se în aşa numitele “neadevăruri instrumentale” (care urmăresc să schimbe în bine comportamentul copiilor), altele care vizează aspecte mai serioase şi cu implicaţii pe termen lung.
Pe lângă “neadevărurile instrumentale”, există şi aşa-zisele “minciuni pioase”, menite să stimuleze încrederea în sine, creativitatea şi imaginaţia celor mici, însoţite, în general, de emoţii pozitive – ca atunci când, de pildă, îi spui copilului: “Bravo! Este foarte bine ce faci/ cum desenezi/ cum cânţi!” etc., chiar dacă ceea ce îţi arată nu este întocmai aşa. Nu trebuie însă supralicitată această metodă, pentru că, tot lăudându-l, va veni un moment în care copilul nu va mai găsi un motiv să progreseze.
Minciunile mai mici sau mai mari sunt o realitate a vieţii ca adulţi şi părinţi, numai că, în timp ce anumite minciuni au un impact redus asupra relației de încredere cu copilul , altele pot influența major încrederea pe care copilul tău o are în tine.
Care sunt “neadevărurile instrumentale” frecvente, spuse de părinţi?
“Neadevărurile instrumentale” sunt, prin urmare, cele pe care părinții le spun copiilor cu un scop clar și practic, de obicei pentru a controla sau influența comportamentul acestora, pentru a preveni anumite situații sau pentru a-i proteja de informații pe care părinții le consideră nepotrivite pentru vârsta lor. Aceste minciuni nu sunt spuse cu intenția de a face rău, ci mai degrabă cu scopuri considerate „utile” pe termen scurt. Iată câteva exemple legate de minciunile “instrumentale”:
Pentru a întreţine “magia copilăriei”
Poveștile despre Moș Crăciun, Zâna Măseluță sau Iepurașul de Paște sunt adesea privite ca fiind inofensive și chiar benefice, fiind spuse pentru a menţine “magia copilăriei”, pentru a încuraja comportamente pozitive (să fie cuminţi) şi pentru a stimula imaginația copiilor, cei mai mulţi părinţi considerând că, până la urmă, nimeni nu a fost traumatizat când a aflat adevărul.
Există însă şi opinii contrare (ale psihologilor), potrivit cărora copiii riscă să-și piardă încrederea descoperind că părinții i-au “mințit” ani de zile şi să devină mai “sceptici” în legătură cu ce spun cei mari, magia Crăciunului putând fi întreţinută şi altfel. Situaţia devine şi mai serioasă în cazurile de “şantaj” – “Dacă nu eşti cuminte, Moş Crăciun nu va veni!” – mai ales că, din entuziasm, în aşteptarea sărbătorilor, s-ar putea ca cei mici să facă mai multe năzdravanii ca de obicei.
Pentru a evita discuții sau situații conflictuale
“Dacă nu mergi la culcare acum, o să vină bau-bau!” (sau alt personaj înfricoșător) – aceasta este o metodă de a convinge copiii să meargă la culcare, însă poate crea frici iraționale.
Alteori, părinții spun neadevăruri pentru a preveni conflictele, mai ales în situațiile în care copiii nu ar înțelege sau nu ar accepta o explicație rațională – “Nu avem bani pentru acea jucărie!”, “Magazinul de jucării este închis astăzi!”, “Televizorul este defect!” etc. În astfel de cazuri, copilul va vrea, cu siguranţă, altceva în schimb – o bomboană, o prăjitură etc. Cel mai bun serviciu pe care îl puteți oferi copilului, în asemenea situaţii, este să stabiliți împreună reguli.
Pentru a proteja copilul de informații greu de procesat
Părinții pot considera că anumite adevăruri sunt prea dificile sau dure pentru copii și aleg să le spună mici minciuni pentru a-i proteja de stres emoțional – “Cățelul nostru a plecat la o fermă frumoasă unde e fericit! – în loc să explice moartea animalului de companie îndrăgit, părinții aleg o variantă mai ușor de înțeles și mai puțin traumatică, ceea ce pare a fi o variantă acceptabilă.
Pentru a înlătura frici cu diverse cauze
Neadevărurile ţin şi de un reflex pe care părinţii îl manifestă când copilului îi este frică de ceva – de întuneric, de coşmaruri, să adoarmă singur etc. În acest caz, inofensivele neadevăruri, de felul – o vrajă magică, un spray împotriva monştrilor etc. – sunt chiar binevenite. Important este ca cel mic să inteleagă faptul că iti sunt clare temerile lui, că îl iubeşti şi poate conta pe tine.
Neadevărurile pe care părinţii nu ar trebui să le mai spună vreodată copiilor, nici lor înşişi
În afară de neadevărurile “instrumentale” şi de cele “pioase”, există neadevăruri repetate în mod obsesiv de adulţi şi care, susţin psihologii, nu ar trebui spuse niciodată, pentru că îşi pun amprenta asupra personalităţii copiilor şi care, nu numai că nu-i formează pentru a face faţă realităţii, ca adulţi, dar le cultivă nesiguranţe, temeri, slăbiciuni.
Iată câteva dintre acestea, aşa cum sunt evidenţiate de psihologul american Jonathan Haidt, în cărţile sale, mai ales în “The Anxious Generation” (“Generația anxioasă”), publicată anul acesta, şi în care arată cum parentingul supraprotectiv, diminuarea şi alterarea jocului (în accepţia clasică) şi smarthphone-urile au dus la o “recablare” a copilăriei și la o creștere a dezechilibrelor psihice:
“Viața este o luptă între oameni buni și oameni răi”
Unul dintre marile neadevăruri care li se spun copiilor şi adolescenţilor, în opinia lui Jonathan Haidt, “cel mai rău, mai periculos și mai întunecat dintre toate”, este că “Viața este o luptă între oameni buni și oameni răi” – un neadevăr care hrăneşte suscepilitatea faţă de ceilalţi (acutizându-se la vârsta adultă), care favorizează gândirea şablonardă, în alb şi negru, ignorându-se că oamenii sunt individualităţi complexe, că este nevoie de inteligenţă şi empatie în relaţiile cu cei din jur.
“Ai întotdeauna încredere în sentimentele tale”
În opinia psihologului american, această afirmaţie – “Ai întotdeauna încredere în sentimentele tale!” – este un alt mare neadevăr. În mod greşit, tinerii sunt încurajaţi “să-şi urmeze sentimentele” sau “dacă se simt jigniţi într-o împrejurare sau alta, înseamnă că au fost “atacaţi” – ceea ce este fals în mare măsură, aşa cum fals este şi îndemnul de a se baza pe “experienţa trăită” (foarte limitată).
Desigur, propriile sentimente, experienţa personală, îmbogăţită treptat, au relevanţa lor, dar, mai ales la vârste fragede, sentimentele sunt fluctuante, supuse unei mulţimi de părtiniri cognitive, care afectează gândirea (se pare că, potrivit unor studii, aproape 200 de prejudecăți cognitive ne guvernează gândirea de zi cu zi) şi oricât de mult am dori să fim corecți și imparțiali (chiar şi în ipostaza de adulţi) în ceea ce privește modul în care tratăm situațiile care apar zilnic, acestea sunt influenţate major de subiectivitatea fiecăruia.
“Ceea ce nu te omoară te face mai slab” sau “mai puternic”?
Jonathan Haidt observa că, în special în mediul şcolar, dar şi în cel familial, pare a se face apel adeseori la o inversare completă a unui adagiu devenit foarte popular in timp (o frază din “Amurgul zeilor”, de Friedrich Nietzsche) – “Ceea ce nu te omoară te face mai puternic”, acesta fiind invocat (direct sau indirect) în forma: “Ceea ce nu te omoară te face mai slab!”.
Mai exact, spune psihologul american, părinţii (in special) şi educatorii de astăzi, dintr-o dorinţă exagerată de protecţie, par a fi din ce în ce mai îngrijoraţi de faptul că orice cuvânt/ gest/ atitudine nefavorabilă ar putea provoca celor mici/ adolescenţilor “traume” cu efecte de durată.
Or, decenii de cercetare şi analiză au arătat că tinerii tind să fie remarcabil de rezistenți la experiențele adverse şi, aşa cum oasele și mușchii trebuie să fie folosite pentru a deveni şi a rămâne puternice sau sistemul imunitar să fie expus agenților patogeni pentru a rămâne în formă, psihicul copiilor/ tinerilor trebuie să fie provocat pentru a-i menține echilibrați și sănătoși.
Supraprotecția în fața conflictelor, dezacordurilor, tachinărilor nu face decât să submineze personalitatea în formare a copiilor/ tinerilor, făcându-i mai vulnerabili, mai slabi.
Consecinţele negative ale neadevărurilor pe care părinţii le spun copiilor
Este important ca părinții să fie conștienți de impactul neadevărurilor pe care le spun și să găsească un echilibru între protejarea copilului și oferirea unor explicații sincere, pe înțelesul lor, pentru a preveni consecințele negative asupra dezvoltării și relației copilului cu părinții. Până la urmă, onestitatea poate fi cea mai bună “strategie”. Principalele efecte negative generate de neadevăruri ar fi următoarele:
Scăderea încrederii în părinți
Când copiii își dau seama că părinții lor nu au fost complet sinceri, mai ales în legătură cu lucruri importante, relația de încredere poate fi afectată. Cei mici ar putea înţelege devreme că adevărul nu are valoare și că minciuna, cel puțin pentru moment, poate obține rezultate “atractive”. Poate veni și un moment când vor înceta să-și mai respecte părinții sau să caute sfaturi și răspunsuri la prieteni sau în cel mai apropiat mediu.
Neadevărurile, frica si anxietatea
Neadevărurile bazate pe ameninţări, pe sentimentul de frică – “Dacă nu faci asta, te va lua cineva străin”/ “te duc la orfelinat” etc. – pot induce anxietate sau temeri iraționale în mintea copilului. Aceste frici pot persista și afecta siguranța emoțională pe termen lung.
Neadevărurile pot crea confuzie și dificultăți în înțelegerea realității
Atunci când copiii sunt expuși la prea multe neadevăruri, ei pot avea dificultăți în a discerne ce este real și ce nu este. De exemplu, la vârste mici, poveștile despre ființe imaginare pot să îi deruteze și să le creeze așteptări false despre lumea reală, dacă părinții nu au tact, răbdare si nu le oferă copiilor si alternative.
Comportamente negative învățate
Dacă părinții mint frecvent, pentru a evita situații incomode sau pentru a controla comportamentul copilului, acesta poate învăța că minciuna este un mod acceptabil de a gestiona problemele sau de a obține ce își dorește. Aceasta poate duce la dezvoltarea unor comportamente nesănătoase în viitor.
Pierderea lecțiilor valoroase despre viață
Neadevărurile ii pot împiedica pe copii să învețe lecții importante despre viață. De exemplu, minciuna despre moartea unui animal de companie („Cățelul s-a dus să trăiască la fermă” etc.) poate face mai dificilă acceptarea și înțelegerea conceptelor legate de pierdere și doliu.
Dificultăți în a gestiona dezamăgirea
Atunci când copiii cresc crezând în lucruri neadevărate, descoperirea realității poate genera o dezamăgire puternică. Ei pot simți confuzie și frustrare, iar aceste sentimente pot influența felul în care vor gestiona alte dezamăgiri pe parcursul vieții.
Neadevărurile si dezvoltarea unei perspective deformate asupra moralității
Dacă părinții folosesc frecvent minciuna, chiar și cu intenții bune, copiii pot ajunge să creadă că minciuna este justificabilă în anumite situații. Aceasta poate distorsiona simțul moral și capacitatea de a înțelege consecințele adevărului și ale onestității.
Impact emoțional negativ asupra sentimentului de siguranță
Copiii se bazează pe părinți pentru a-i proteja și a-i ghida. Atunci când sunt expuși la neadevăruri, chiar și minore, pot începe să se îndoiască de protecția și siguranța oferite de părinți. Dacă află că părinții lor i-au mințit, pot deveni nesiguri cu privire la alte aspecte ale relației lor.
Comunicare distorsionată
Minciunile sau exagerările repetate pot afecta comunicarea deschisă și onestă dintre părinți și copii. Copiii pot deveni reticenți în a împărtăși gândurile și emoțiile lor, temându-se că vor fi înșelați sau că nu vor primi răspunsuri reale.
Aşadar, deși neadevărurile pot părea inofensive pe termen scurt, ele pot afecta încrederea, dezvoltarea emoțională și comportamentul copiilor. Este important ca părinții să adopte o abordare sinceră și adaptată la nivelul de înțelegere al copilului, astfel încât acesta să învețe să aibă încredere în cei din jur și să dezvolte o perspectivă sănătoasă asupra lumii.
