Ochiul uman este unul dintre cele mai fascinante si delicate organe. Deşi nu măsoară mai mult de 2,5 centimetri în diametru, fiind cea mai mică dintre cele cinci structuri anatomice asociate simţurilor noastre, acesta transmite cele mai multe informaţii către creier, la o rată extrem de rapidă, de câteva milisecunde.
Vedem obiectele din jurul nostru, privim, la orizont, zborul unei păsări, ne uităm la un film, citim o carte, admirăm un peisaj, un tablou, urmărim succesiunea de imagini de pe un monitor, verificăm frecvent ecranul telefonului mobil etc. – gesturi atât de fireşti încât nici nu ne punem problema cum sunt posibile toate acestea, nu ne întrebăm ce complexitate extraordinară presupun procesele care asigură funcţionarea uneia dintre cele mai sofisticate părţi a corpului nostru – ochiul.
Cercetări recente arată că ochiul uman oferă o imagine mai bună decât un iPhone. Dacă am compara ochiul uman cu o cameră digitală, calitatea imaginii ar fi de 576 de megapixeli, în condiţiile în care cel mai performant iPhone din lume are numai 200 de megapixeli.
Pe de altă parte, s-a constatat că muşchii oculari responsabili cu “focalizarea” imaginii fac în jur de 100 000 de mişcări zilnic. Prin comparaţie, pentru ca picioarele să facă acelaşi număr de mişcări ar trebui să străbatem pe jos mai mult de 80 de kilometri. În mod natural, şi acuitatea ochiului uman este excepţională. De exemplu, dacă Pământul ar fi plat, ochiul uman ar putea identifica mişcare la o distanţă de 48 de kilometri.
Adevărată “fereastră” către lume şi către creier, numai ochiul mobilizează un sfert din capacităţile noastre mentale, iar creierul recompune în permanenţă realitatea pe care o privim. Informaţiile luminoase sunt captate prin mecanismele optice naturale ale ochiului uman şi decodate în fracţiuni de secundă.
Ochiul uman, lumina albastră şi starea organismului
Ochiul este cel care “traduce” undele de lumină în imagini. Informaţia luminoasă captată de organul de percepţie vizuală trebuie să fie decodificată de creier pentru a fi percepută, pentru a fi “văzută”. Altfel spus, vederea este produsul percepţiei de către ochi, pe de o parte, şi al analizei, decodării şi retransmiterii informaţiilor de către creier, în imagini, pe de altă parte. Înseamnă, de asemenea, că, dacă organul vederii este deteriorat, la fel va fi şi vederea.
Trăim, în prezent, într-un ritm extrem de alert, tehnologia este prezentă peste tot, corpul nostru încearcă să se adapteze la situaţii din ce în ce mai solicitante şi nu trebuie să pierdem din vedere că ochiul uman este unul dintre cele mai sensibile organe, de a cărui funcţionare depinde starea de bine a întregului organism.
Becuri LED, telefoane mobile, tablete, computere, televizoare, jocuri video, diverse alte gadget-uri etc. – toate acestea, în zilele noastre, sunt surse de lumină albastră şi este dificil, chiar imposibil să le ocolim. Deși face parte din spectrul normal de lumină, atunci când provine din surse artificiale (ecrane) şi la anumite intensităţi, lumina albastră nu este lipsită de consecințe nocive pentru ochiul uman şi pentru sănătate, în general.
Cea mai simplă şi eficientă metodă – spun specialiştii – pentru a contracara efectele negative ale luminii albastre (în condiţiile în care nu o putem evita) constă în folosirea unor ochelari cu lentile speciale care o pot bloca semnificativ (30 -90%), ceea ce înseamnă un ochi mai odihnit, un organism mai sănătos, prevenind bolile oculare, oboseala cronică, insomniile, durerile de cap, migrenele, stresul, îmbătrânirea etc. Trebuie să conştientizăm, în acelaşi timp, rolul esenţial al ochiului şi al mecanismelor care îi guvernează funcţionarea, în menţinerea stării noastre de bine.
Lumina albastră, melatonina şi somnul
Lumina albastră este detectată de anumite celule din ochi, care vor trimite informații direct către “ceasul” nostru intern, situat în creier şi care este mai sensibil la această lungime de undă.
Nenumărate studii, din epoca modernă, au relevat faptul că expunerea excesivă la lumina albastră, fără protecţie şi pentru un timp îndelungat, reduce sau suprimă producerea de melatonină, hormon secretat de glanda pineală (situată între cele două emisfere celebrale), care favorizează relaxarea şi cu rol major în controlul ritmului circadian (veghe – somn).
Lumina albastră induce creierului impresia că este zi şi, astfel, nivelul de melatonină (optim doar în condiţii de întuneric total) scade, iar ritmul circadian este întârziat. Durata de somn REM (Rapid Eye Movement Sleep), stadiul al doilea al somnului (timpul în care visăm) este mult mai mare decât în mod normal.
Or, somnul este vital pentru sănătate, ajută organismul să fie mai puternic în faţa bolilor, ajută la concentare, la memorie, este o condiţie esenţială a stării de bine. Diverse statistici arată că peste 45% din populaţia globului suferă, în prezent, din cauza tulburărilor de somn şi că, în medie, oamenii dorm cu o oră şi jumătate mai puţin decât acum 50 de ani, iar principala cauză o reprezintă expunerea prelungită la ecranele dispozitivelor electronice.
Somnul insuficient duce la scăderea performanţelor fizice şi intelectuale, la diminuarea vigilenţei, la riscuri în faţa infecţiilor virale, la boli cardio-vasculare, la hipertensiune arterială, tulburări gastro-intestinale, cefalee, la creşterea în greutate, stări depresive, anxietate etc. Iar elementul declanşator al acestor aspecte ţine de grija pe care o avem faţă de ochii noştri, interfaţa dintre realitatea exterioară şi cea interioară, a organismului nostru.
Alte efecte ale luminii albastre
Un studiu al Institutului American de Sănătate (American Institutes of Health), bazat pe mai multe experimente, a arătat că extrem de dăunătoare sunt efectele luminii albastre asupra copiilor, cărora le afectează nu numai acuitatea vizuală, ci şi activitatea cortexului cerebral, cu rol în procesarea informaţiilor trimise spre creier de către cele cinci simţuri.
Mai exact, creierul copiilor expus prea mult la lumină albastră suferă o îmbătrânire prematură, care perturbă facultăţile intelectuale. Din acest motiv, specialiştii recomandă ca, înainte de un an, copiii să nu fie expuşi la lumina aparatelor electronice, iar până la vârsta de patru ani, timpul maxim petrecut în faţa telefonului, smartphone-ului, tabletei etc. să nu depăşească o oră pe zi.
Lumina albastră scurtează durata de viaţă – este concluzia unui studiu recent, făcut de Universitatea din Oregon, SUA, pe muștele Drosophila melanogaster, utilizate pe scară largă în știință, in experimente, pentru că au mecanisme celulare similare cu ale altor animale şi cu ale omului.
Acestea au fost expuse zilnic la 12 ore de lumină albastră, provenită de la LED-uri, adică având lungimea de undă similară cu a dispozitivelor electronice de care ne folosim cotidian. Aşa s-au putut observa leziuni ale celulelor retiniene, ale neuronilor, precum şi tulburări locomotorii.
Oamenii de știință cred, de asemenea, că efectele nocive ale luminii albastre sunt departe de a fi pe deplin înțelese, deoarece această tehnologie nu a fost folosită suficient de mult, pentru a-i cunoaște efectele pe parcursul vieții umane.
Protejarea ochilor de efectele nocive ale luminii albastre
Pe lângă utilizarea ochelarilor cu lentile speciale, care reprezintă cea mai simplă şi eficientă metodă de combatere a efectelor nocive provocate de lumina albastră excesivă, putem să apelăm şi la alte metode de protecţie şi prevenţie a bolilor oculare sau a altora derivate din acestea.
De pildă, ne putem crea obiceiul ca, la fiecare jumătate de oră petrecută în faţa unui monitor, să luăm o pauză de câteva secunde măcar, pentru a privi în altă parte şi pentru a da posibilitate ochiului să se relaxeze. Putem, de asemenea, să apelăm la diverse aplicaţii care să adapteze luminozitatea ecranelor şi să micşoreze intensitatea luminii albastre.
Foarte util ar fi ca monitoarele, televizorele, smartphone-urile etc. să fie oprite cu cel puţin o oră înainte de culcare, iar astfel de aparate să nu fie amplasate niciodată în spaţiile de locuit destinate odihnei. Sunt metode simple, dar foarte eficiente, cu atât mai mult cu cât, recent, s-a descoperit că există un mecanism cerebral prin care, în fiecare noapte, dacă il lăsăm, creierul se “spală”, se regenerează.
Mai exact, printr-un sistem microscopic, lichidul cefalorahidian creează un fel de “valuri”, care drenează produsele reziduale ale activităţii neuronale. Eficienţa acestui proces este maximă în timpul somnului, iar calitatea somnului depinde de mesajele pe care ochiul le trimite creierului.
Ochiul uman, misterioasa “fereastră” spre lume şi spre creier
Dacă fiinţele umane au fost capabile să se dezvolte într-un mod remarcabil de-a lungul evoluţiei, acest fapt se datorează, în mare măsură, văzului. Ochiul uman începe să se dezvolte din a 22-a zi de sarcină, chiar dacă dimensiunea embrionului nu depăşeşte, în această fază, 2 milimetri. În primul an de viaţă, au loc o serie de modificări fiziologice, cea mai vizibilă fiind schimbarea treptată a culorii ochilor nou-născutului, până când pigmentarea irisului se stabilizează.
Coordonarea mişcărilor oculare se va îmbunătăţi si ea şi, pe măsură ce retina se dezvoltă, aceasta va creşte aria de percepţie a tot mai multor semnale luminoase. Dezvoltarea ochiului şi a funcţiilor sale continuă până în jurul vârstei de zece ani, pentru a se stabiliza în perioada adolescenţei.
Apoi, de-a lungul întregii vieţi, pe lângă faptul că, prin ochi, vedem lumea, stabilim legături cu cei din jurul nostru, ochiul este legat la “ceasul” nostru intern. În plus, există nenumărate alte aspecte care aşteaptă să fie descoperite în legătură cu ochiul uman şi câteva curiozităţi care ne arată cât de misterios este acest organ, al doilea, din punctul de vedere al complexităţii, după creier.
Câteva curiozităţi despre ochiul uman
- 80% dintre amintirile oamenilor sunt legate de percepţia vizuală;
- doar 8% din populaţia globului se naşte cu ochi albaştri, fapt datorat unui strămoş comun, ale cărui gene au suferit mutaţii în urmă cu 6000 – 10.000 de ani; despre persoanele cu ochi albaştri se spune că văd mai bine în întuneric decât celelalte, care au ochi închişi la culoare; persoanele cu ochii verzi reprezintă 2% din populaţia globului;
- o bătaie de pleoape durează o zecime de secundă, ceea ce înseamnă că 10% din timpul nostru avem ochii închişi;
- dacă amprenta digitală are 40 de caracteristici, irisul posedă 256 de caracteristici unice; culoarea, textura şi modelul irisului sunt unice, acesta fiind şi motivul pentru care se pot folosi scanările oculare pentru identificarea unei persoane;
- fiecare ochi se conectează la creier prin circa un milion de fibre nervoase;
- ochiul unui copil, la naştere, este 75% din dimensiunea unui ochi de adult (la celelalte organe procentul fiind mult mai mic), iar acuitatea vizuală este de 5 – 10% (nu pot percepe clar la mai mult de 20 – 40 de centimetri);
- genele se regenerează continuu (în fiecare zi cad 1-5 gene, care cresc la loc în circa patru săptămâni); sprâncenele se regenerează la circa două luni;
- ochiul uman poate percepe doar culorile roşu, verde şi albastru, dar poate distinge aproximativ 10 milioane de nuanţe, care sunt combinaţii ale culorilor de bază;
- ochiul uman trimite către creier imagini inversate sau bidimensionale, creierul răsturnându-le automat şi transformându-le, astfel încât să le transforme în imagini tridimensionale;
- doar oamenii şi câinii pot “citi” în ochii altcuiva, iar câinii fac acest lucru doar cu oamenii.
